Onor Veteranilor de Război!
E ziua lor, a Eroilor noștri, a veteranilor de război.
Colonel (ret.) Dinu Stelian, veteran de război: imediat, după 1990 au fost în evidenţe au fost aproape 1.000.000 de veterani de război, iar în ziua de azi (septembrie 2014) mai sunt doar 35.000.
MApN: În urma celui de-Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi şi invalizi (92.620 morţi, 33.966 răniţi şi 367.966 dispăruţi). În prezent (aprilie 2015) mai sunt în viaţă circa 20.000 de veterani de război, 760 de văduve de război şi aproximativ 102.000 de văduve ale veteranilor de război.
Azi (aprilie 2016) au mai rămas 15.000 și în scurt timp vom pierde o nepreţuită comoară!
Prin Hotărârea de Guvern nr.164/2015, anul 2015 a fost declarat „Anul Veteranilor de Război”, iar Ziua Veteranilor de Război se sărbătoreşte în fiecare an la 29 aprilie şi a fost instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222/2007.
* * *
PRINCIPALELE ACŢIUNI MILITARE ALE ARMATEI ROMÂNIEI
ÎN TIMPUL CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
I. 22 iunie 1941 – 23 august 1944
22 iunie-25 iulie 1941 – Campania pentru eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei.
– 5 iulie 1941 – eliberarea Cernăuţiului;
– 7 iulie 1941 – eliberarea Hotinului;
– 16 iulie 1941 – eliberarea Chişinăului.
26 iunie 1941 – Bătălia navală din dreptul portului Constanţa, soldată cu scufundarea distrugătorului sovietic „Moskva”.
17 – 26 iulie 1941 – Lupte duse pentru forţarea Nistrului în zona Moghilev şi străpungerea Liniei fortificate „Stalin”.
August-septembrie 1941 – Se desfăşoară operaţiunile Armatei 3 române şi ale Armatei 11 germane pe direcţiile Bug-Nistru-ţărmul Mării de Azov în zona Berdiansk-Mariupol.
1 – 15 septembrie 1941 – Bătălia de pe Nipru.
26 septembrie – 11 octombrie 1941 – Bătălia de la Marea de Azov.
8 august – 16 octombrie 1941 – Asediul Odessei.
5 noiembrie 1941 – Prima victorie a unui submarin românesc în Al Doilea Război Mondial, în estul Mării Negre (Novorossiisk-Ialta).
Decembrie 1941 – mai 1942 – Luptele din peninsula Kerci.
Mai 1942 – Bătălia de la sud de Harkov.
7 iunie-4 iulie 1942 – Asediul final şi cucerirea Sevastopolului.
Iunie – iulie 1942 – Participarea Corpului 6 Armată român la forţare Doneţului şi înaintarea spre Don.
August – septembrie 1942 – Lupte purtate de Corpul de cavalerie şi de alte mari unităţi române în zona de vest a Caucazului. Ocuparea oraşului Nalcik.
4 august 1942 – lupte duse de trupele române la Rostov-pe-Don.
11 septembrie 1942 – acţiuni militare ale unităţilor române la Novorossiisk.
19 noiembrie 1942 – 3 februarie 1943 – Armatele 3 şi 4 române sunt zdrobite de ofensivele sovietice de la Cotul Donului şi Stepa Calmucă din cadrul Bătăliei de la Stalingrad.
12 februarie – 9 octombrie 1943 – Lupte grele duse de trupele române şi germane în capul de pod Cuban.
10 octombrie 1943 – 12 aprillie 1944 – Acţiuni militare desfăşurate de unităţile germane şi române în peninsula Crimeea.
7 decembrie 1943 – Strălucită victorie românească la Eltigen prin care a fost zădărnicită încercarea de debarcare sovietică în estul peninsulei Crimeea.
12 aprilie – 13 mai 1944 – Operaţia „60.000” – Acţiunile pentru retragerea şi evacuarea trupelor germane şi române din Crimeea (Sevastopol).
30 aprilie – 1 mai 1944 – Bătălia de la nord de Iaşi.
4 aprilie – 19 august 1944 – Bombardamente aeriene anglo-americane efectuate asupra României (Bucureşti – Ploieşti) şi riposta dârză a aviaţiei româneşti de vânătoare.
20 august 1944 – Declanşarea marii ofensive sovietice „Iaşi-Chişinău” care a dus la ruperea frontului din Moldova şi Basarabia şi luarea în captivitate a peste 100.000 de militari români.
II. 23 august 1944 – 9 mai 1945
23 august 1944 – România iese din alianţa cu Germania nazistă şi, ulterior, se alătură coaliţiei Naţiunilor Unite.
24 august 1944 – Aviaţia germană bombardează Bucureştiul.
24 – 31 august 1944 – Acţiuni de luptă dusă de armata română împotriva trupelor germane în Bucureşti, Muntenia, Oltenia şi Dobrogea.
5 septembrie 1944 – Navele româneşti din portul Constanţa sunt confiscate de către trupele sovietice.
5 – 8 sepetmbrie 1944 – respingerea ofensivei germano-ungare de către armata română în sudul Transilvaniei.
8 septembrie 1944 – Eliberarea oraşului Sfântul Gheorghe.
12 septembrie 1944 – Semnarea, la Moscova, a Convenţiei de armistiţiu dintre România şi Naţiunile Unite.
13 – 18 septembrie 1944 – Oprirea ofensivei declanşate de unităţile germano-maghiare în Crişana şi Banat în urma luptelor duse în zona localităţilor Păuliş, Ghiorc, Miniş, Cuvin (Detaşamentul Păuliş – Radna).
17 septembrie – 5 octombrie 1944 – Armata a 4-a poartă lupte grele pentru forţarea Mureşului în zona Oarba de Mureş – Dealul Sângiorgiu – Iernut.
28 septembrie 1944 – Eliberarea oraşului Târgu-Mureş.
11 octombrie 1944 – Eliberarea Clujului.
12 octombrie 1944 – Eliberarea oraşului Oradea.
14 – 20 septembrie 1944 – Unităţile Armatei 4 române, în cooperare cu trupele sovietice, continuă ofensiva împotriva inamicului prin Poarta Someşului.
21 – 25 octombrie – În urma luptelor duse de armata româna la Satu Mare şi Carei, întreaga Transilvanie este eliberată.
30 octombrie 1944 – 15 ianuarie 1945 – Participarea armatei române la Operaţia „Budapesta” pentru eliberarea capitalei Ungariei.
23 noiembrie – 16 decembrie 1944 – lupte duse de vânătorii de munte români în munţii Bükk.
18 decembrie 1944 – 12 ianuarie 1945 – lupte grele desfăşurate de trupele române la graniţa ungaro-cehoslovacă în zona localităţilor Sěrna şi Turna.
10 ianuarie 1945 – vânătorii de munte români eliberează localitatea Zelsonec.
12 – 31 ianuarie 1945 – Armata 4 română eliberează oraşul Brezno.
29 ianuarie – 19 martie 1945 – lupte grele duse de armata română pentru cucerirea masivului Javorina din munţii Tatra.
10 februarie – 25 martie 1945 – Armata 4 română a executat acţiunea de cucerire a zonei Zvolen – Banska-Bystrica.
25 martie – 12 mai 1945 – ofensiva Armatei 1 române, declanşată între râurile Hron şi Morava.
25 martie-12 mai 1945 – ofensiva declanşată de Armata 4 română la vest de râul Hron, în munţii Fatra Mare, Fatra Mică şi Carpaţii Albi.
7 aprilie – 8 mai 1945 – Regimentul 2 Care de Luptă pătrunde pe teritoriul Austriei, unde a participat la luptele pentru eliberarea Vienei.
9 aprilie – 8 mai 1945 – unităţi ale armatei române participă la eliberarea localităţilor austriece Hohenruppersdorf, Srik, Hobesdorf şi Wilpesdorf.
12 mai 1945 – Armata română îşi încheie, după 260 de zile de luptă, participarea alături de Naţiunile Unite la obţinerea victoriei împotriva nazismului.
MApN
Vad ca eu sunt primul. Deci :Glorie si recunostinta eterna tuturor veteranilor din ww2 in special bunicului meu ranit la umar in Cotul Donului
Al meu a incasat un glonte exploziv in palma, la Hotin.
Al meu a venit cu spatele gaurit de schije si o rana urata la calcai… schiopata vizibil. Schijele incasate in Basarabia, refacut, plecat spre Cehoslovacia unde a fost ranit din nou la calcai… In ’47 asasinat de o banda de cioloveci betzi in colaborare cu jandarmi romani pentru simplul fapt ca nu voia sa dea pamantul la colectiv… Asasinat cu familia de fatza, 3 copii fara tata, pamanturi / animale / utilaje / provizii confiscate … Inclusiv cutiile de chibrite au fost confiscate… Totul spus de bunica mea si confirmat de vecinii din sat…
Dumnezeu sa aiba grija de toti care au luptat pentru tara romaneasca!
Strabunicul meu a venit intreg dupa Basarabia, Ungaria si Cehoslovacia.
A urmat apoi colectivizarea si s-a alergat cu mitraliera in sat cu securistii.
„s-a alergat cu mitraliera in sat cu securistii.”
Nu-i de mirare. Cand cad bombele in capul tau (bunicul meu descria fenomenul acesta drept…muzica), atunci ce naiba te mai poate speria? Un prapadit rupt in fund, de la secu, cu un AK in brate? Cam greu.
In cazul acesta, Dany, se explica motivul netarmuritei dumitale iubiri pentru rusi.
Pe mine altceva ma doare: cand a reusit si neamul acesta sa prinda un pic de cheag si sa creasca, hop si o trozneala generala, care s-a lasat cu moarte si distrugeri de neimaginat. Si iar am luat-o de la capat… Ca ne-am luat-o de la unii si de la altii, atunci cand nu am reusit sa le-o si dam (polonezi, turcici, unguri, nemti, rusi etc.) e una. Alta e insa tendinta unora dintre noi in a gasi scuze acelora si a-i pupa in dos. Are mama mea o vorba: fereasca Dumnezeu de minte slaba!
Este si asta cu „netarmuritei dumitale iubiri pentru rusi” dar mai sunt si altele…
Una din ele sustinuta chiar de tine –>> ” Si iar am luat-o de la capat”….
Alta, faptul ca noi a trebuit sa ne inchinam din nou rusilor dupa ’90… datorita unui accidentat pe cararile istoriei… Chiar daca la prima vedere noi paream liberi si independenti…In ’90 noi ar fi trebuit sa fim liberi ca natiune… eram orice dar liberi nu… Manipulari la greu, mineriade si tot tacamul tot ca sa nu dam inainte… De asta fac si comparatie uneori cu Polonia… Aia sunt unde sunt, iar noi tot aproape de anul 0 al democratiei romanesti….Si militar, si economic… Cu cel putin 4 milioane de romani raspanditi in toate zarile, multi din ei nu vor sa auda de tara lor…
Multi si-au reprimit teritoriile luate cu japca de rusi, dar noi nu… Clar ca am fost mult timp in sfera lor de influenta… de asta si exista doua state romanesti in acest moment… In momentul cand va exista un singur stat romanesc abia atunci putem spune ca am scapat de influenta ruseasca si efectele ei…
Si multe altele…
Bunicul meu a venit si murit cu schije in picior, a fost prizonier in Siberia si a reusit sa gaseasca drumul acasa.
Respect pentru cei care si-au sacrificat viata sau integritatea fizica si mentala pentru Romania si viitorul ei, ignorand orice risc si neajuns, si rusine pentru cei care in ziua de azi, ca si in trecut, ne pun armata in postura de a se lupta si a apara tara ‘desculti’! 🙁
Vesnica recunostinta si sa nu ii uitam!! Acum este ultima sansa de a mai recupera momente si intimplari ale istoriei noastre , mai sunt doar 20, 000. batrini , bolnavi, uitati de societatea romineasca,bolnava si incapabila .
Ambii mei bunici, au luptat, unul la Odesa, luat prizonier in 23 august de ctre rusi, 10 ani in lagar, altul luptat in sudul tarii, subofiter, degradat din functie, fara pensie dupa o cariera militara datorita faptului ca a luptat impreuna cu qarmata germana.
Cinste LOR.
Ma plec in fata lor. Grele vremuri au trait si mare curaj au avut!
RESPECT SI RECUNOSTINTA!
Tata, Dumnezeu sà-l odihneascà, s-a „descurcat” sà lupte pe ambele fronturi. Comandant de tun „anti-car” cum spunea, mereu în linia întâi.
Rànit în muntii Tatra.
Decorat cu ordinul « Coroana României » cu spade în gradul de cavaler cu panglica de « Virtute Militară » și « Frunza de Stejar »
Da asa e,veteranii nostri curajosi si-au dat viata pentru noi,sa speram ca si generatia aceasta de soldati vor face la fel. Un singur repros am la aceste date: „4 aprilie – 19 august 1944 – Bombardamente aeriene anglo-americane efectuate asupra României (Bucureşti – Ploieşti) şi riposta dârză a aviaţiei româneşti de vânătoare”. Am cautat peste tot si nu am gasit nicaieri aceasta „riposta darza a aviatiei romanesti de vanatoare”.
https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Tidal_Wave
E numai un exemplu.
Cinste si onoare vesnica veteranilor Armatei Române!
Respectul fata de veterani si apartinatorii lor este respectul fata fiinta neamului romanesc pe care acestia au aparat-o.
Batjocura la care sunt supusi acesti oameni este rusinea noastra ca neam.
Revolutionarii au mai multe drepturi ca ei.
Ai pus degetu pe rana aici.
fiind civil recunosc ca nu as putea niciodata sa fac asa ceva …desi lipsa de curaj nu prea imi place ….dar na …nimeni nu-i perfect …
oricum…cinste lor
Respect
Cinste lor. CINSTE celor ce s-au jertfit pentru tara si neamul romanesc.
Din 4 strabunici, 3 au participat la razboi. Unul s.a imbolnavit de plamani si a murit in spitalul militar. Vaduva cu patru copii minori de crescut. Al doilea a scapat teafar… 5 ani parca de lagar rusesc… prizonier de razboi… a murit prin 1954. Al treilea a apucat o permisie. Erau in timpul scoaterii nemtilor din Ardeal Strbunica povestea ca s.a rugat de el sa nu se mai intorca la razboi dar el o tinea pe a lui: ”Cum sa nu ma intorc mai femeie… ce.o sa zica domnul capitan si camarazii?” A murit peste doar cateva zile. Este ingropat in cimitirul eroilor la Beius.
Dumnezeu sa.i odihneasca in pace pe toti…. vesnica recunostinta din partea mea pentru cei ce au luptat pentru tara stramoseasca.
Drept multumire pentru sacrificiile facute , la rubrica comentarii a RoMilitary s-a propus sa li se retraga dreptul de vot .
Respect in zi festiva , injuraturi in zi de vot .
Adica ipocrizie .
?
?
?
La cine și la ce te referi Nicușor???
Bunicul meu a făcut doar 7 zile de război, și 2 ani de spital după aceea. A rămas neom de la un proiectile de aruncător. A murit din când mama avea 5-6 ani, iar ultimele lui poze sunt cu o cicatrice imensa pe partea dreapta a fetei, de la gat pina peste ureche. Cinste și recunoștință celor care au servit țara!
Bunicul din partea tatalui, taran din zona Becleanului, nu a fost veteran de razboi…deh, nordul Transilvaniei, Horty, luat cu forta si bagat in fabrica de munitii langa Budapesta..Intors dupa razboi, beteag de un ochi de la un span sarit la aschiere si netratat corespunzator. Primul sot al bunicii din partea mamei: 23 august 1944, spart frontul de sovietici, ofiterii abandoneaza trupa, luat prizonier -directia Sibir, intors acasa cu sechele ce mai tarziu, dupa nasterea mamei au dus la despartire. Al doilea sot al bunicii din partea mamei, cel care m-a crescut de fapt…a facut tot razboiul ca mecanic de locomotiva si pe frontul de est si pe cel impotriva Germaniei. Ranit la o mana, dupa un strafing run al aviatiei ruse desi locomotiva tragea un tren sanitar, Crucea Rosie fiind mare si vizibil desenata pe acoperisul vagoanelor. Rusii nu respecta nimic, nici o conventie…Un rus bun = rus mort.
Recunostinta vesnica martirilor neamului!
Nu am in familie eroi ce au luptat in WW2.
Totusi, pe placuta monumentului dedicat eroilor din Marele Razboi, din satul strabunicilor, Jud Teleorman, numele a 5 rude sta scris, lucru ce ma umple de admiratie si mandrie, e unul dintre motivele ce ma fac sa mai vizitez zona…
Mai aveam si rude ce au fugit de „teroarea horthysta” ( termenul lor ) ; Jud Salaj … ( Avea straunchiul o vorba, cica, „Trasn(i)e-ar in Ip” 🙂 ))
Da, sunt regatean-ardelean, si sunt destul de obsedat in a-mi cunoaste intaintasii, ma refer la nume, origini si ocupatie…
Am stagnat insa la parintii strabunicilor…
Bunicul din partea mamei a luptat la Mărășești.Cel din partea tatei a căzut prizonier la Cotul Domnului.Respect si recunoștință veșnică.
Bunicul dinspre mamă a luptat pe frontul de est, de la Prut până la Cotul Donului, unde a fost luat prizonier.
A ajuns în iadul minelor de cărbuni din Donbass. Bunicul era un bărbat destul de chipeș și cu lipeală la femei : ) și i-a căzut cu tronc unei rusoaice care lucra la bucătărie, în lagărul de prizonieri. Astfel, cu riscul de a fi prinsă și executată fomeea aia îi mai strecura câte ceva de mâncare peste zeama chioară pe care o primea de la ivani lucru care, în condițiile date, putea face diferența între viață și moarte.
În lagăr bunicului meu i se umflaseră toate articulațiile și n-ar fi supraviețuit dacă tot rusoaica aia nu l-ar fi tratat cu o metodă primitivă dar eficace, țiței brut aplicat pe zonele bolnave…
Prin 50 și ceva le-au dat trumul acasă celor puțini care supraviețuiseră. A venit pe jos, luni de zile și a ajuns acasă slab ca un schelet și bolnav de antracoză, de la praful de cărbune. S-a pus pe picioare, cu leacuri băbești și a trăit până la 80 și ceva de ani. Dacă murea în prizonierat nu mai eram aici să vă povestesc toate astea căci mama s-a născut după revenirea lui acasă. Dumnezeu să-i odihnească în pace și pe bunicul și pe rusoaica aia…
Celălalt bunic a luptat pe ambele fronturi, est și vest, artilerist. După 23 august a luptat până în Cehoslovacia, în Tatra, unde era cât pe ce să-i rămână oasele.
A reușit să scape de rusnaci și nemțălăi dar n-a mai scăpat de lichelele comuniste din țară. După război, declarat chiabur, i-au luat tot. Povestea bunica cum au venit într-o zi și le-au lăsat casa goală…Totuși a avut puterea să reziste și să-și crească mari băieții, unul din ei fiind tata. Dumnezeu să-l odihnească și pe el!
Respect !
Alex scrie:
„Un singur repros am la aceste date: „4 aprilie – 19 august 1944 – Bombardamente aeriene anglo-americane efectuate asupra României (Bucureşti – Ploieşti) şi riposta dârză a aviaţiei româneşti de vânătoare”. Am cautat peste tot si nu am gasit nicaieri aceasta „riposta darza a aviatiei romanesti de vanatoare”.”
Sa ii dam o mina de ajutor in cautarile sale.
http://www.ziare.com/cultura/arta-romaneasca/dan-vizanti-despre-iar-80-si-batalia-din-10-iunie-1944-780483
„La scurt timp dupa sfarsitul luptei, generalul Gheorghe Jienescu, ministrul Aerului, insotit de Nicolae Dinischiotu, ministrul adjunct al Economiei nationale, au venit sa ne felicite si ne-au adus in dar 24 de sticle de sampanie frantuzeasca pentru cele 24 de victorii ale noastre; in ceea ce ma priveste, am primit si 3 sticle de whisky pentru cele 3 victorii personale care tocmai se adaugasera palmaresului meu.”
Este vorba despre cea mai grea infringere din toata istoria USAF.
http://adevarul.ro/locale/botosani/as-ul-uitat-aviatiei-romanesti-dan-valentin-vizanty-pilotul-legendar-bagat-spaima-aviatorii-americani-sovietici-de-al-doilea-razboi-mondial-1_53933af90d133766a861308e/index.html
http://www.virtualarad.net/orizont_aviatic/ianuarie_2003/articol2/articol_2.htm
Multumesc Hans pentru articole. Nu am stiut cà Dan Vizanty s-a instalat în Franta dupà 1977. Mi-ar fi fàcut o deosebità onoare sà-l cunosc.