Partea a IV-a
BT-42 finlandez
Finlandezii, au capturat si ei tancuri BT, in special din seria 7. Dintre acestea, 18 exemplare au fost transformate local in obuziere autopropulsate, numite BT-42, in anul 1943. Obuzierul adaptat era de fabricatie britanica, calibrul 114 mm, fiind cunoscut in inventarul finlandez ca 114 Psv.H/18/114 mm, model 1918 (24 de obuziere le-au fost donate de catre britanici in timpul Razboiului de Iarna cu sovieticii, in ianuarie 1940), avand urmatoarele caracteristici: calibrul 114,3 mm; lungimea tevii 15,6 calibre; viteza initiala a proiectilului 345/350 m/s; elevatie -5º/+45º; bataie maxima: 5600/7500 m, in functie de proiectil. Obuzierul tragea cu proiectile: explozive, ce cantareau 15,3/15,7 kg; fumigene; incendiare, continand fosfor, cu o greutate de 13,5 kg; BT-42 cantarea 15 tone, avea 3 oameni in echipaj, motor de 450 CP, atingea viteza maxima pe sosea de 53 km/h. Desi s-a comportat bine ca artilerie de sprijin, in rol AT era ineficient, neputand penetra blindajul T-34. In 1944 doar 10 mai erau functionale, neavand o contributie importanta in luptele cu sovieticii, mai mult decat atat, finlandezii nu erau deloc fericiti cu ele, datorita defectarii dese si a turelei inalte ce afecta dinamica vehiculului.
BT-43
O alta varianta finlandeza a fost BT-43, ce se dorea a fi transportor de trupe. Acesta avea in locul turelei o platforma din lemn si trape suplimentare pentru a permite imbarcarea-debarcarea soldatilor, doar un prototip realizat si testat in noiembrie 1943. Nu a intrat in productie de serie, desi se dorea transformarea a 14 tancuri BT. Unicul prototip a fost dezmembrat in luna mai 1945, posibil la cererea sovieticilor.
Acum, cunoscand stramosii directi ai T-34, putem linistiti sa patrundem in interiorul sau!
T-34!
T-34, a luat nastere la Fabrica de Locomotive Komintern din Harkov, si a inglobat lectia japoneza din Manchuria, in ceea ce priveste conceptia blindajului, armamentul, mobilitatea, productia, etc. El este, pe buna dreptate, mandria Armatei Rosii si unul dintre cele mai bune blindate din WW II. Un blindat pe care germanii au invatat sa-l respecte, chiar sa-l copieze (Panther, este raspunsul lor la T-34), dupa ce initial au ras de finisajul defectuos (se vedeau bavurile din turnare pe turela, ceea ce pentru germani era inacceptabil, ca standard. Chiar ii considerau pe rusi niste trogloditi ce nu stiau sa lupte si sa faca tancuri), dar, intr-un final s-a dovedit ca n-a fost rasul lor. “Nu avem nimic comparabil cu el” –spunea Friedrich von Mellenthin, completat de catre Feldmaresalul Ewald von Kleist –“T-34 a fost cel mai bun din lume”, si exemplele pot continua cu celebra revista Life, care la inceputul lui 1942 scria despre T-34: “Probabil cel mai bun tanc din lume”.
Laudele sunt binemeritate fiindca datorita senilelor late si a motorului Diesel puternic, T-34 n-avea probleme cu drumurile desfundate, cu noroaiele si zapezile uriase din imensitatea URSS. El putea face ceea ce panzerele germane nu erau in stare datorita senilelor inguste si a suspensiei inadecvate, la care se adaugau lubrifiantii si combustibilii ce nu rezistau la zeci de grade sub minus (temperaturi de -50º erau ceva normal in stepa ruseasca. Germanii, daca nu porneau panzerele la fiecare 15 minute, acestea inghetau bocna, inclusiv motoarele, devenind inutilizabile. Acest fapt a produs mari probleme aprovizionarii si logisticii germane, consumul de combustibil pretios fiind prohibitiv. Chiar si otelul devenea casant) –adica, sa functioneze si, implicit, sa lupte.
T-34, n-a fost nici el lipsit de probleme, cel putin la primele loturi. In speta, problemele tineau de complexitate si multitudinea de piese ce erau fabricate la mai multe fabrici, de vizibilitatea redusa si compartimentele pentru munitie amplasate ineficient. Spre exemplu: motorul V-12 se fabrica la Harkov (Kharkiv Komintern Locomotive Plant/KhPZ, sub conducerea lui Mikhail Koskin, ce se afla in R.S.S. Ucraineana. Koskin, a murit pe 26 septembrie 1940 de pneumonie, contractata in timpul unui test-drive cu T-34, ce s-a desfasurat in perioada februarie-martie intre Harkhov-Smolensk si Minsk-Kiev, insumand peste 2600 km, si la putin timp dupa intrarea in productie de serie a acestuia, fiind inlocuit de catre Alexandr Aleksandrovich Morozov –inginer expert in constructia de tancuri si creatorul sistemului de transmisie si cutiei de viteze de pe T-34, ce a lucrat anterior la T-26 si seria BT), unde s-a facut si asamblarea finala a blindatului (de la inceputul anului 1941 si alte fabrici au inceput asamblarea T-34, precum: Stalingrad –fabrica de tractoare Zerzhinski; Gorky –fabrica Krasnoye Sormovo, din iulie 1941, dupa invazia germana, si multe altele.
Ulterior sub presiunea germanilor, sovieticii au mutat fabricile dincolo de muntii Ural, la Nizhny Tagil/Uralmashzavod/Uzina Constructoare de Masini Ural, existenta si astazi, o mare realizare logistica, ce a necesitat eforturi uriase si multe victime omenesti, chiar daca ele au lucrat la capacitate maxima abia din 1942-1943. Pana in 1944, numarul fabricilor ce construiau T-34, echipamente, componente si motoare, s-a ridicat la opt (la care se adaugau 6 fabrici ce produceau sasiuri si turele +3 producatoare de motoare), printre acestea numarandu-se unitati definitorii pentru industria militara sovietica ce au ramas si dupa WW II, precum: Ural-Chirov Tank din Chelyabinsk –oras numit prin anii *60 de catre vestici drept Tankograd, aici realizandu-se celebrele serii T; Ural Ordshonikidze in Sverdlovsk ); tunul, calibrul 76,2 mm, era realizat la fabricile Kirovsky (fostele fabrici Putilov, de pe vremea Tarului); echipamentul electric provenea de la fabrica Dinamo, din Moscova si altele –un adevarat calvar pentru aprovizionare, la toate acestea adaugandu-se si proverbiala birocratie sovietica si amestecul politrucilor “experti in toate” ce cereau imperativ “productie si iar productie in intrecerea stahanovista”.
T-34 pe linia de productie
Problemele logistice si de aprovizionare au facut ca initial, fabrica din Gorky sa incerce a monta motoare de BT pe T-34, dar acestea sau dovedit ineficiente. Si, daca tot vorbim despre probleme, trebuie sa remarcam ingeniozitatea inginerilor sovietici, care, sub presiunea frontului si a directivelor Partidului, au reusit sa scada costul de productie al unui T-34, de la 270000 ruble cat costa in 1941, la numai 135000 de ruble in 1942, adoptand noi tehnici de asamblare si productie. Si asta, in conditiile in care marea majoritate a meseriasilor luptau pe front (in fabrici mai ramasesera cam 20% dintre meseriasi, unii dintre acestia nefiind apti pentru front), lucratorii din fabrici fiind in mare parte femei (peste 50%), urmate de copiii sub 16 ani (cam 15%, in special baieti) si batrani (15%-20%), ce erau fortati sa munceasca 12-16 ore pe zi cu o ratie infima de hrana, de 450 de grame de paine per adult –multi gasindu-si sfarsitul datorita epuizarii si inanitiei, ceea ce nu conta oricum pentru conducerea sovietica. Cu toate astea, sovieticii au reusit sa mentina productia la cote inalte, chiar daca initial calitatea a avut de suferit. Dar, pentru sovietici, finisajul si complexitatea nu prea contau si, intr-un final, s-a dovedit a fi alegerea corecta –productia masiva de T-34 sufocand diviziile de blindate germane, cu deosebire Panther si Tiger (greu de inlocuit, frumoase, masive, complexe, moderne si…putine. Panther era clar mai bun decat T-34, dar, din pacate pentru germani, rusii construiau 8 in timp ce ei realizau abia unul). S-a dovedit, pana la urma, ca cine rade la urma rade mai bine –si aceia n-au fost nicicum germanii!
T-34, cu toate deficientele si greutatile “nasterii” a fost comandat in data de 5 mai 1941, intr-un numar record de 2800 de unitati, planificate pe doi ani, de catre Consiliul Comisarilor Poporului, al carei “patron spiritual” era Stalin.
Productia T-34, a insemnat mai multe variante, germanii fiind uluiti de rapiditatea cu care sovieticii modernizau aceste blindate –ei, sovieticii, niste “trogloditi” –categorisindu-le astfel:
T-34 Intaiul! Model 1940
-T-34/76A, model 1940, avea o singura trapa de mari dimensiuni la partea superioara a turelei. Acest model era echipat cu un tun de calibrul 76,2 mm, L-11, iar turela era conceputa pentru doi oameni. Tunul L-11 avea urmatoarele caracteristici: calibrul 76,2 mm/30,5 calibre; rezerva interna de proiectile 77 proiectile; rezerva interna munitie mitraliere, aproximativ 2900 proiectile; raza maxima de actiune a tunului, pentru eficienta, era cam de 1800 m ;
T-34/76B, model 1941
-T-34/76B, model 1941, avand turela laminata plata, inlocuita ulterior deoarece era vulnerabila la minele magnetice germane –acestia amplasandu-le foarte usor, pe turela. De asemenea, a dispus de un nou tun de calibrul 76,2 mm, numit F-34/L 42 ce avea teava mai lunga, cu urmatoarele caracteristici: ;
-T-34/76C, model 1942, avand doua trape in plafonul turelei. Turela era de forma hexagonala, dar putine exemplare au dispus de aceasta la sfarsitul lui 1942 (incepand din iulie 1942, in urma ordinului dat de catre Consiliul Apararii, recte Stalin, in data de 1 iulie, ea fiind proiectata de catre A.M. Nabutovsky la fabrica nr.183 din Urali, in perioada iernii 1941-1942. Turela era realizata prin turnare, in doua variante, dintre care majoritara era cea alcatuita din componente realizate prin turnare, ceea ce marea ritmul productiei si implicit, standardizarea. La realizarea turelelor si a componentelor de otel blindat, sovieticii foloseau o presa imensa, de 5000 tone forta, dar acestea au devenit mai mari si mai spatioase, marind gradul de comfort al echipajului. Turele au inceput sa dispuna pe partile laterale de balustrade destinate infanteriei -soldatii sovietici agatati de turelele tancurilor fiind un cosmar pentru germani si aliatii lor;
T-34/76, model 1943
-T-34/76D, model 1943, ce avea blindaj de 70 mm si doua chepenguri in partea de sus a turelei. Acestea cand erau ridicate semanau cu niste urechi, soldatii germani botezand acest model dupa un celebru personaj de desene animate Walt Disney, si anume, Mickey Mouse. Turela era de forma hexagonala, blindatul avand rezervoare externe de combustibil detasabile. Aceste rezervoare de forma cilindrica insumau un plus de combustibil de 150 litri, dar, in lupta au fost un pericol pentru echipaj, putand fi incendiate de catre germani –asta, pana cand sovieticii si-au invatat lectia, tanchistii renuntand la ele inaintea bataliei, lucru pe care tampitii de politruci il considerau…sabotaj;
-T-34/76E, ce avea o cupola dispusa pe turela, turela fiind realizata exclusiv prin sudare;
-T-34/76F, la care cupola fusese eliminata de pe turela, iar cutia de viteze avea 5 trepte, inlocuind-o pe cea veche in patru trepte. Aceasta varianta a facut trecerea la T-34/85, doar 100 de exemplare fiind construite;
-ATO-41, o varianta a T-34/76B la care mitraliera frontala a fost inlocuita cu un aruncator de flacari;
-ATO-42, varianta a T-34/76D, aparut in 1943, la care mitraliera frontala era inlocuita cu un aruncator de flacari, ce dispunea de un rezervor intern de 100 litri;
TT-34, vehicul de recuperare
-TT-34, vehicul de recuperare aparut in 1944. La aceasta varianta, turela a fost inlocuita cu o macara si un vinci;
-T-34 MTU, varianta pod mobil. Podul era rigid si se desfasura pivotand pe o rola de mari dimensiuni; unele variante erau purtatoare de fascine;
T-34 PT-3
-T-34 PT3, varianta de tanc deminor bazat pe un sistem de role dispuse in fata blindatului. Acesta dispunea si de o lama de mari dimensiuni, putand fi folosit la lucrari genistice;
-T-34 UTS, dispunea de o lama atasata in fata blindatului, fiind utilizat in lucrari genistice. Putine exemplare au fost realizate;
T-44
-T-44, realizat in numar mic pana in mai 1945 (posibil peste 100 de exemplare, dar cert este ca la sfarsitul lui 1944 doar 25 de exemplare erau construite, desi intentia era de minim 300), si a fost vazut pe strazile Berlinului dupa capitulare, fara a se sti cu siguranta daca au apucat sa lupte cu Panther si Tiger (desi a intrat in serviciu de lupta pe 23 noiembrie 1944), insa ele apar cert in dotarea brigazilor de Tancuri de Garda 6/33/63 (din septembrie 1945 acest blindat era cu siguranta folosit de catre fortele de ocupatie sovietice din Berlin. Se pare ca acum erau cel putin 1000 de exemplare in uz). Acesta a fost un T-34 modernizat, fiind considerat de catre expertii americani si occidentali drept cel mai avansat blindat sovietic din WW II, avand turela asemanatoare cu cea de pe T-34/85, dar motor cu performante superioare si noi bare de torsiune, mult mai eficiente. Este considerat precursor direct al celebrelor T-54/55. T-44, a fost realizat in peste 1800 de exemplare in perioada 1944-1947, ramanand in serviciu posibil pana in 1970 (se gaseau in stocurile Armatei Rosii.
T-44 cu tun calibrul 100mm
Mai mult decat atat, sovieticii, in 1961, 1963 si 1966, au adus un numar mic de T-44A la standard T-44M/44S/44MS, modernizandu-le cu piese si sisteme de pe T-55, inclusiv noi sisteme de vizare si ochire. Au incercat sa-i adapteze tunul de 100 mm de pe T-55, dar proiectul era prea costisitor si nu-si mai avea rostul in conditiile in care T-55 era in voga). Avea urmatoarele performante: greutate 32 tone; lungime 6,07 m; latime 3,25 m; inaltime 2,45 m; echipaj 4 oameni; blindaj maxim 120 mm; armament: un tun calibrul 85 mm, ZIS-S-53, cu o rezerva interna de 58 proiectile/2 mitraliere calibrul 7,62 mm, DTM, dintre care una era coaxiala cu tunul; motor Diesel V-44, 520 CP, 12 cilindrii; rezervor de combustibil: intern 500 litri/suplimentar extern 150 litri; autonomie 350 km pe sosea; viteza maxima 53 km/h pe sosea.
T-44 & Panther
Ideea T-44 (Obyekt 136), a aparut ca o necesitate de a moderniza T-34 si a-l face mai capabil in fata noilor tancuri germane, Panther si Tiger. El s-a nascut in Urali, la fabrica nr.183, fiind conceput de catre A.A. Morozov, numita acum si “Fabrica Stalin”. A avut doua variante, pe care le vom descrie in randurile ce urmeaza, primul prototip aparand in luna ianuarie 1944. Interesant este faptul ca Stalin se interesa in mod direct de realizarea noilor blindate.
T34/85 cu tun ZIS-S-53
T-44/85, dispunea de un tun calibrul 85 mm, ce dota si blindatele T-34/85, KV si IS-1, avand urmatoarele caracteristici: calibrul 85 mm/52 calibre; viteza initiala a proiectilului 300 m/s; distrugea blindaj de 100 mm de la 100 m distanta; rata de foc 6-7 proiectile/minut; raza maxima de actiune a tunului era de aproximativ 13000 m, in rol de sprijin de artilerie.
T-44/122, dispunea de un tun calibrul 122 mm, D-25T, ce echipa si tancurile IS-2/3, cu urmatoarele performante: calibrul 122 mm/48 calibre; viteza initiala a proiectilului 806/815 m/s; distrugea blindaj de 145 mm de la 1000 m distanta; rata de foc 3 proiectile/minut; raza maxima de actiune era de 13500 m, in rol de suport de artilerie;
-SU-122, aparut in decembrie 1942, fiind opera lui F.F. Pietrow. Acesta a fost realizat in peste 1100 de exemplare, avand urmatoarele caracteristici: greutate 30,9 tone; lungime 6,95 m; latime 3 m; inaltime 2,32 m; echipaj 4 oameni; blindaj maxim 45 mm; motor Diesel V-2, 493 CP/16,18 CP/tona; viteza maxima 55 km/h pe sosea; autonomie pe sosea 300 km; armament: un tun calibrul 122 mm, bazat pe cel M-30, cu o rezerva interna de 40 proiectile, montat in suprastructura blindata (acest obuzier a fost si in dotarea armatei romane. Obuzierul M-30, calibrul 122 mm, model 1938, avea teava fara frana de gura, inchizator tip “surub”, inaltator mecanic cu linie de ochire independenta sau semiindependenta, luneta panoramica, munitie cu tub cartus –cu incarcatura variabila (incarcaturile completa si de la 1-6). Era usor manevrabil, avand o precizie a tragerii foarte buna.
A intrat in dotarea Armatei Romane din anul 1950 (probabil, peste 200 de guri de foc), constituind multi ani obuzierul de baza la artileria de divizie (pana in 1995, cand a fost inlocuit cu obuzierul calibrul 152 mm, model 1981 –de fabricatie romaneasca). Desi a fost inlocuit, M-30 era inca folosit la tragerile de instructie in poligoane, la inceputul anilor 2000 (astazi, dupa informatii neconfirmate, este retras si stocat), putand trage cu munitie: exploziva, de iluminare, cumulativa, fumigena, de difuzare a materialelor tiparite.
Blindate care au facut istorie – T-34 Pumnul de otel sovietic (V)
WW
SURSE: www.achtungpanzer.com/panzerkampfwagen-t-34r-soviet-t–34-in-ge…
www.wwiivehicles.com/ussr/tanks-medium/t–34.asp
forum.worldoftanks.com › … › Tanks › Medium Tanks › Soviet
forum.axishistory.com › … › The Soviet Union at War 1917-1945
www.worldwar2.ro/arr/?language=ro&article=239
english.battlefield.ru/ –
www.britannica.com/…/J-Walter-Christie
www.russati.su/tanks/BT.shtml
Observatii:
1. Panther era cu ~50 cm mai inalt decat T-34. Un dezavantaj. Dar asta e traditia germana – tancuri inalte, spre deosebire de traditia ruseasca (care continua si in prezent) – tancuri joase.
2. deci femeile si copiii au asigurat coloana vertebrala a industriei „inapoiate” care a ingenunchiat puternica industrie germana.
3. Unde nu e cap (Hitler), vai de picioare. De ce credeti ca Churchill a exclamat ca razboiul e castigat dupa ce a aflat de Pearl Harbour? Pentru ca era in stare sa citeasca o statistica cu capacitatile de productie si cu populatia tarilor implicate, spre deosebire de Hitler care visa Reichuri milenare. Exemplu de prostie germana: in 1940 „nici un avion inamic nu va zbura deasupra Berlinului” (citat aproximativ) iar 1944 din 10 avioane care zburau deasupra Berlinului 8 erau aliate. Ceva mai penibil mai greu sa gasesti. Asa si cu T-34: la inceput radeau ca nu erau slefuite turelele iesite din matrita, apoi si-au data seama ca sunt cele mai bune din lume, apoi au incercat sa le copieze (Panther). Degeaba insa, daca nu copiezi productia in masa si nu ai superioritate aeriana, poti sa fabrici linistit Tiger 2 ca doar 1 din 5 apuca sa intalneasca inamicul.
temperaturi curente de -50 de grade celsius?? bai voi ati fost pe la orele de geografie??? ati stat vreodata afara, mai mult de 5 minute la -25 grade celsius, sa vedeti cum e?? la -50 grade celsius, otelul tancurilor germane devenea casant??? mai fratilor, mai mergeti la scoala, ca e rau de voi!!!
Daca e sa raportezi un tanc la momentul cand a aparut in cantitate pe front, T-34 este cu siguranta cel mai bun. Din toate timpurile.
La polul opus se afla Sherman, magaoaia aia de 2 bani, cu profil de cur de batrana 🙂
Felicitari autorului,se vede ca a pus suflet in documentare.Mi-as permite si eu cateva mici adaugiri:
– deci daca ai un proiect bun,la executie poti folosi femei,pensionari,copii,
-legat de combustibili ,am citit undeva ca batalia de la Moscova a fost castigata de doi oameni:cunoscutul Richard Sorge si un chimist Andreev sau Andrianov??(aici nu sunt sigur) care ar fi descoporit un aditiv ce nu permitea solidificarea combustibilului la temp. joase.Cat o fi legenda , nu stiu.
Terminati cu prostiile un T34 e la glezna broastei pe langa un Tiger. Nici nu are rost comparatia un tanc mediu cu unul greu.
Daca Hiler se ocupa numai de rusi auzeam de ei doar din manuale.
Problemele la pornire la temp joase sunt mult mai mari la diesel decat la otto. Oricat de buna ar avea compresia dieselul la temp joase pierde presiune datorita contractarii metalelor. Deaceea motorul T34 la rece il invarteau cu aer comprimat, asta inseamna sa cari in masina butelie, instalatie sub presiune, compresor, etc. Problemele astea nu sunt la otto. Nemtii au avut proleme cu mocirla, dar nu la senilate.
Ce motoare crezi ca au Abramsurile si cu ce combustibil merg? a vezi acolo gandire strategica.
vechegarda, nu asa se pune problema. asa iti spun si eu ca TR85 e peste Tiger 1 la toate capitolele (chiar la toate!) si in confruntare 1 la 1 il bate de la orice distanta
in top 10 pe Military Channel T-34 e cel mai bun tanc din toate timpurile dar asta nu inseamna ca e mai bun ca M1 Abrams.
Un Tiger 1 avea design de tractor, era mare cat o vaca, avea mobilitate extrem de redusa, fiabilitate scazuta (rata mare de defectiuni), consum urias (raza de actiune de 3-4 ori mai mica decat T-34), cost mare, in plus n-a reusit niciodata sa fie produs in cantitate semnificativa (doar 1350 de bucati produse in 2 ani!). Toate astea, pentru un tanc construit CA REACTIE la T-34 si seria KV, inseamna ESEC
Tiger a fost una dintre marile greseli ale Germaniei! Un tanc destul de slab, in comparatie cu mai modestul Panzer IV, adevaratul cal de bataie al armatei germane. Panther a fost un tanc reusit, iar in 1944 devenise chiar fiabil. Tiger: scump, extrem de greu de fabricat, mobilitatea o gluma. Practic un tun imens si un blindaj foarte gros…nimic deosebit. T-34 este pana la urma un tanc inovator, germanii au incercat sa copieze T-34, nu rusii Tiger-ul.
Dintre blindatele germane imi place Panther-ul si respect Panzer IV, mai ales cel cu tun de 75mm si Stug III, un vehicul modest, despre care nu se prea vorbeste, dar care a adus mult mai multe foloase, decat Tiger-ul. Si era si infinit mai ieftin.
Cel mai bun tanc mediu in perioada 1944-1945 a fost Panther insa a fost produs in cantitati foarte mici.
Din ce am vazut pe Discovery, proiectul T34 ii apartine unui american care a fost refuzat de armata SUA, neinteresata de acest tanc, asa ca tipul s-a adresat sovieticilor care au fost foarte receptivi la acest proiect.Dupa Panther, clar, T34 a fost cel mai performant tanc din clasa medie.Chiar si acum are un profil dragut.
Batalia de la Moscova a fost castigata de Jukov! Sorge era spion, iar „chimistul” daca nu exista in istorie, deznodamantul are acelasi. Nu T34 a fost vedeta in ’41 in fata Moscovei ci „siberienii”. Si evident, comandantul lor… Jukov, omul care si-a castigat toate bataliile.
Batalia de la Moscova a fost castigata de…prostia lui Hitler.
batalia de la Moscova a fost castigata de generalul Iarna, in cooperare cu „geniul ” lui A. Hitler, care a luat toate Corpurile de blindate si le-a trimis in Sud, sa cucereasca Caucazul, pentru a avea acces la resursele petroliere de acolo…
Batalia de la Moscova a fost castigata de vremea geroasa de afara, de infrastrusctura care lipsea cu desavarsire in URSS si nu in ultimul rand din cauza inzestrarii cu cazarmament de iarna a armatei germane (adica lipsa acestuia, nemtii fiind convinsi ca termina razboiul pana in toamna).
Tiger1 a aparut prea tarziu, proiectul fiind si oprit aproape 2 ani deoarece Hitler a considerat ca termina razboiul in 1941 si deci nu are nevoie de un nou tanc. Imagineaza-ti ce ar fi insemnat ca germanii sa foloseasca din 1941 acest tanc si nu din 1943! Desi era greoi si dificil de folosit, batalioanele grele SS au stiut sa-l opereze corect, dovada fiind si episodul din Normandia al carui protagonist a fost Michael Wittmann. Din pacate a fost folosit intr-o perioada in care aviatia aliata detinea suprematia, fiind o tinta foarte vizibila din aer. De fapt majoritatea Tiger-urilor au fost pierdute din lipsa de combustibil, probleme tehnice si raiduri aeriene si nu in lupta directa.
Tiger-ul era conceput pentru ofensiva, in formatiunea pana (keil), iar folosirea in defensiva i-a anulat o parte din atuuri, fiind si foarte greu de camuflat intr-un astfel de rol.
Sturmgeschutze, Mark3&4 si mai tarziu Hetzer si derivatul din Panther au fost ideale pentru defensiva si intr-adevar au fost mult mai usor de produs din cauza lipsei turelei. Si mie mi-au placut acele profile joase 🙂
Adevaratele magaoaie disproportionate au fost KonigTiger si SturmTiger… alea chiar nu-si aveau locul. Daca germanii s-ar fi concentrat de la inceput pe productia de PzIV si Tiger in locul Px1, 2 si 3, s-ar putea ca finalitatea razboiului sa fi fost oarecum diferita, nu in sensul ca Hitler ar fi castigat razboiul, la ce greseli facuse, dar armistitiul si impartirea Europei ar fi aratat altfel! Ma rog, aceleasi greseli le-au facut si in aviatie, unde germanii au insistat pe total neperformantele BF-110 si Stuka, in locul altora…
Merci pt. T-44!
Multe chestii îmi e dat să citesc…p-ici. Marius, tot ce ai scris e jumate propagandă (Discovery), jumate chestiuni crezute ?, rumegate de „specialiști” care nu prea au avut de-a face cu problema.
Hitler a gândit chestii utile uneori – invazia Poloniei, Franței ca ex., înfruntând generalii – care se temeau să riște situația pe planuri foarte îndrăznețe. A avut ghinioane, dar în special s-a „prostit” cu bâlbe mai mari sau mici (era om și el) și a ajuns să o ia pe ulei… sau era deja alunecat din anii 1920…
Legat de blindate, am înțeles că RETROSPECTIV unii au ajuns la concluzia, așa după 40-60 de ani, că era mai bine să standardizeze PzKw IV – cum zice G. Dar în situația de atunci, gândurile erau altele.
De foarte tânăr am încercat să înțeleg războiul respectiv și dacă la început nu prea înțelegeam de ce au pierdut nemții (că doar au câștigat mult și bine cea mai mare parte a răzbelului), pe măsură ce aflam mai detalii multe și mai profunde am ajuns la concluzia că nu prea aveau cum să nu piardă. Cu noroc, tenacitate și organizare au reușit, în ciuda șanselor, să domine foarte mult timp – dar era clar pentru cine conta (Churchill, Stalin, Roosvelt) că e doar chestiune de timp. Cred că și numai împotriva Rusiei ar fi pierdut în final și în timp (10 ani?).
Faptul că Stalin era în pregătiri extrem de avansate pentru un atac spre W nu mai este de mult mister, secret… nemții au reușit să se miște mai vioi și au lovit primii un inamic care era pe poziții ofensive și nu avea soluții defensive în linia întâi. Restul e istorie.
În fine, mulțumesc autorului pentru munca sa, este apreciată.
SUPOZITIILE NU SUNT INUTILE , DISCUTII DE ACEST FEL NE AJUTA SA INTELEGEM MAI BINE CE INSEAMNA O PRODUCTIE PLANIFICATA – SI NU UITATI CA DOAR BRITANICII SI RUSII AU APLICAT PLANIFICAREA STRICTA IN PRODUCTIA DE RAZBOI SI CHIAR AGRESIV-FATA DE O STUPIDA ECONOMIE DE PIATA A UNOR FABRICANTI IN CONTINUA CONCURENTA – GERMANIA A FOST CEA MAI CRUNTA DOVADA A BATALIEI PRODUCATORILOR PE MARCA DE RAZBOI SI COMENZI , CHESTIE DE CARE AU DAT DOVADA IMEDIAT SI AMERICANII , SCOTAND GRAMEZI DE TEHNICA PROST GANDITA SI MONTATA.
Era iarna si pentru sovietici! Sau ce? Crezi ca pentru ei era vre-un paradis tropical iarna lui ’41? Mureau de frig si rusii! Siberienii au fost in prima linie la contraatacul de la Moscova din ’41. Hitler s-a apucat sa viseze la Caucaz de abia in ’42 cand fusese deja blocat pe centru in fata Moscovei cu un an inainte. Leningradul era blocat in cealalta directie, spre vest asa ca singura lui iesire din remiza asta era sud-estul. Si acolo-l astepta dezastrul de la Stalingrad. Marele merit al victoriei din fata Moscovei a fost ca un intreg mit despre razboiul fulger fusese desfiintat. Si marele merit este al STAVKA care a anticipat corect desfasurarea evenimentelor si precipitarea evenimentelor in cazul unui „blitzkrieg” si ALEGEREA MOMENTULUI pentru o batalie DECISIVA. Rusii-si aleg bataliile, este marele lor talent. Asa a patit si Napoleon pe vremuri si mongolii la Kulikovo. Prin contrast Abwher-ul nu reusise sa se hotareasca cate divizii au de fapt sovieticii in 1941, iar seful ei Amiralul Canaris pur si simplu la deconsiliat pe Hitler sa atace URSS!! Motivul? El avea convingerea ca wehrmachtul incepe lupta cu necunoscutul.
Adevarat ca era iarna si pentru armata sovietica…Dar Wehrmacht-ul a intrat total nepregatit in batalia pentru Moscova…planurile lor prevedeau cucerirea URSS in citeva luni, nu se asteptau sa ii prinda iarna asa repede prin stepele rusesti…Ca urmare, tinuta de iarna ioc, carburanti si lubrifianti pregatiti pentru iarna ruseasca, nema, asa ca Wehrmachtul si-a luat-o pe coaja…
Stu – la faza cu deviatul spre S (din proximitatea Moskvei) în vara târzie a lui 1940, nu prea ai nimerit-o. Heiz G. s-a certat personal de cel puțin trei sau patru ori (a zburat la Rastenberg în Prusia de E) ca să renunțe la deplasarea marilor forțe de blindate spre S pentru a face celebra uriașă încercuire din E Kievului de care STAVKA scria în rapoarte, în mod oficial, că e fantezie și reverie… argumentul de bază fiind anume că dacă nu iau capitala până la venirea toamnei nu vor avea timp în acel an, rușii se pot reorganiza și contraataca, dar cine să îl asculte.
Pe scurt, au pierdut două sau trei luni spre S (au capturat ce-i drept 530.000 de rusnaci, record neegalat), iar când Hitler s-a răzgândit și a dorit să cucerească Moskva era deja iarnă… cu istoria pe care o știm. A sosit Zhukhov și mongolii din Sbir și au trecut la atac timp de câteva luni și sute de km. Apoi Harkov (ultimul succes al nemților), Kursk și … Iași curând.
Dar pe raul Khalka nu tot ei au ales-o? Continui sa sustii aceeasi teorie gresita Wilson. De fapt daca ma uit la exemplele pe care ni le dai mai ales cele cu Hitler si Napoleon sunt convins ca teritoriul imens le alege rusilor momentul pentru o batalie (decisiva este cam mult spus). Daca nu aveau un teritoriu atat de intins si in cazul Napoleon si in cazul Hitler deveneau colonie. Si Kulikovo nu a fost batalia decisiva pentru ca asa au planificat-o rusii ci prin finalitatea ei, hanul Hoardei de Aur Mamai fiind asasinat dupa infrangere de rivalul sau care ii contesta legitimitatea nefiind unul dintre descendentii lui Ginghis.
Revenind la subiect, batalia Moscovei nu a fost una decisiva si nu a fost aleasa de rusi cum nu a fost aleasa nici cea de la Stalingrad, ambele fiind rezultatul incapatinarii lui Hitler de a captura 2 orase simbol ale URSS iar rusii si-au concentrat eforturile evident pentru a nu le pierde.
Tancul T-34 era formidabil pentru anii 41′-42 dar iarasi aici s-a vazut ambitia prosteasca a lui Hitler care a alocat resurse pentru 2 tancuri grele (desi Panther este considerat mediu era mai greu decat restul) in loc sa insiste pe producerea in masa a lui Pz IV care echipat cu tunul lung KwK 75 L48 asigura „matchmaking-ul”, ca sa zic asa pentru T-34.
Flogger, da sunt si chestii de pe Discovery, mai nou de pe History, dar Hitler, cand a mizat in Vest pe niste planuri indraznete gen Mannstein (nu erau planurile lui Hitler, dar i-a sustinut pe unii mai indrazneti in fata restului generalilor; era si cazul lui Rommel, care absorbit de viteza avansarii in teren a fost la un pas de infrangeri usturatoare, pe contra-atac inamic) si a avut si putin noroc… Dar ulciorul nu merge de mai multe ori la apa.
Cat despre alte decizii proaste, prima si cea mai grava a fost Stalingrad si faptul ca voia sa coordoneze personal fiecare pluton (asta nici acum nu-mi vine s-o cred)!
Spre Est n-a fost acelasi lucru, mai ales ca a intarziat atacul si din cauza Balcanilor (aici si in Africa le putea multumi italienilor), insa a jucat pe aceeasi carte. Fortele rusesti pregatite pentru ofensiva au fost rapid macinate de atacul german, si de aici au inceput deciziile proaste pe forte terestre, ca aviatia fusese deja macinata in bajbaiala lui Goering cu privire la Anglia.
Si ceea ce cred eu ca a fost o greseala, a fost tocmai faptul ca japonezii nu au fost convinsi de germani sa atace simultan URSS, fapt care ar fi indisponibilizat exact diviziile alea pentru apararea Moscovei, sau chiar mai mult de atat… ei preferand sa atace SUA, ramasa pe moment neutra.
Tiger-ul nu pentru asta a fost conceput, sa sparga frontul (ca orice tanc de fapt), chiar daca problemele mecanice nu i-ar fi permis sa parcurga pe senile miile de km cum a fost cazul PZ1 si2 sau 3? Ce sa faci cu el in defensiva?! A aparut in perioada in care armata germana a trecut de la ofensiva la defensiva, cu ultima incercare in 1943 de a prelua initiativa (Ardeni dec. 1944 nici nu se pune, acela a fost mai mult un gest disperat).
Da, au fost si alte lucruri in spate si da, PZIV ar fi fost echivalentul Sherman si mai putin T34, produs in serii mari similare… insa aviatia, ca arma, a fost principala cauza a infrangerii. Si faptul ca industrial nu au reusit sa faca in tarile ocupate sau aliate, ce au facut rusii in spatele frontului lor, multiplicand fabricile.
Cand s-au trezit sa faca ceva nu mai aveau materiile prime si resursele pentru a o face!
No, aici îmi place ce ai scris. Vezi ce bine e dacă spui ceva gândit de tine și nu de tot felul de măscărici care nu au atins (ce să înțeleagă) tanc în viața lor.
Două mențiuni:
1. Să știi, apropo de tancuri, că niciun tanc nu e conceput să ruleze mii de km pe front, ideea e că le duci (cu tren, vapor, avion – dar esențial e că le transporți) unde ai treabă.
2. Nemții s-au adaptat foarte bine să producă, sub bombardamente aliate, foarte bine – subteran. De ex. au produs zeci de mii de Me-109 și mii de tunuri de asalt sau combustibil sintetic, deci nu bombardamentul i-a distrus, ci că odată ce au pierdut inițiativa și teritoriul, în condițiile în care nu erau lăsați (de disperatul conducăreț) să caute și să găsească lupte unde să se bată în termenii lor… odată ce au pierdut RESURSA UMANĂ și apoi materială… se futu treaba.
De fapt Tiger era excelent si in defensiva. Foarte multe tancuri rusesti au fost distruse de la distanta (~3km). In timpul celei de-a doua batalii de la Targu Frumos generalul Hasso von Mateuffel declara ca la prima intalnire cu tancurile IS, proiectilele trase de tancurile de la 3 km ricosau din blindajul tancurilor sovietice si au trebuit sa se apropie la jumatatea distantei pentru a-l penetra.
In BATALIA DE LA TARGU FRUMOS nu era vorba de tancul TIGER.
era vorba de Panzer – 4, trebuiau sa se apropie la 1,5 Km de tancul rusesc (IS-2, nu T-34) ca sa-l penetreze.
Interesant este ca IS-2 erau tancurile pe care Rusii le foloseau in prima linie, fiind Tancuri grele ( tun 122mm, 44 tone, blindaj 30-160mm)
In spatele tancurilor IS-2 veneau tancurile T-34.
Practic tunul acestui tanc putea penetra inclusiv Panther-ul si Tiger-ul
Exista o carte excelenta,si in trad. rom, despre inceputul razboiului ptr.URSS:”Butoiul si cercurile”-Mark Solonin,inclusiv multe date despre tehnica din inzestrare.O viziune radical schimbata asupra infrangerilor din prima perioada;nu tehnica a lipsit,practic s-a pierdut comanda unitatilor.
Faptul ca Wehrmacht-ul NU se astepta sa dureze atit razboiul, nu este o scuza, ci o acuza. Este impardonabil ca o asemenea desfasurare de forte sa NU fi avut in vedere si un plan B, cum spun amerlocii, de data asta foarte bine.
Am citit cu sufeltul la gura intregul articol. Nu pot spune, decit: minunat.
Multumim Geormaz. Acest articol face parte dintr-o serie ca va continua maine, si care a inceput luni.
In alta ordine de idei, comentarile sunt de o foarte buna calitate domnilor…Chiar iti face placere sa citesti astfel de dueluri argumentate istoric,
@marius zgureanu: pai nemtii n-aveau cum sa fabrice din 1941 Tiger 1 pentru ca el a aparut ca platforma grosiera pentru tunul de 88, tun AA „descoperit” ca solutie AT dupa aparitia T-34 si KV. E ca si cum ar spune cneva „alta era situatia daca nemtii ar fi fabricat in masa Me262 in 1939”. Pai n-aveau cum, se cerceteaza, inoveaza si se produce in masa ca urmare a unei nevoi, nu aiurea. Cum era sa le treaca nemtilor prin cap in 1940 sa foloseasca 88-ul ca arma AT cand tancurile inamice se gaureau in 1940 foarte bine si cu ciocanitoarea de 5 cm?
Daca fabricau masiv Tiger 1 razboiul se termina mai repede, dar tot cu victoria rusilor. Era atat de „mobil” si de „adaptat” pentru Rusia acest tanc incat pot sa spun ca poate fi comparat cu o masina care are permanent pana la o roata. Un tanc prost construit ca design si ca mecanica, dar cu un tun deosebit.
@George: Panzer IV, un cal de povara, dar nimic deosebit, prada lui T-34.
De fapt, in tehnica blindata germana in WW2, remarcabil e doar Tiger 2, o combinatie de Tiger1 (armura) si blindaj inclinat (Panther). Dar mobilitatea redusa a constituit si pentru Tiger2 o deficienta majora pe teren in fata tancurilor medii rusesti, succes relativ avand doar in luptele de pozitii (ex.Budapesta).
Doua lucruri de remarcat legat de rusi:
– desi experimentau la greu tancuri grele, KV/IS, n-au decis sa le produca in serie mare. Probabil pentru ca T34 prin mobilitate si numar surclasa oricum adversarul. Daca mai continua razboiul probabil am fi vazut T-44 in actiune, un tanc deosebit.
– ciudat mi se pare cum de rusii n-au copiat tunurile de 75 si 88 ale nemtilor. Acestea au fost de fapt vedetele nemtilor. Daca o faceau razbelul se termina mai repede cu cateva luni.
Ca sa fac o gluma, in mare lucrurile aratau cam asa:
– germanii aveau tunuri deosebite pe tancuri prost desenate
– rusii aveau tunuri proaste pe tancuri bine desenate
O presa de 5000 de tone nu este prea speciala
Dupa al doilea razboi mondial yugoslavii au luat ca despagubire de razboi o presa de 15000 de tone (Krupp), sovieticii au luat o presa de vreo 33000 de tone si au luat si planurile de constructie pentru o presa de 55000 de tone pe cand americanii au reusit sa puna mana dor pe una sau doua prese de 16000 de tone. Toate presele erau facute de Krupp.
Americanii au luat la cap importanta si avantajul tehnologic al unei prese de mare tonaj si au infiintat un program de dezvoltare tehnologica numit: Heavy Press Program
http://en.wikipedia.org/wiki/Heavy_Press_Program
Rezultat direct al acesui program este constructia rapida a unor subansamble structurale complexe.
1. Si ce ai vrea tu sa faca? Sa nu profite de pozitia excelenta si de intindere? Sa le faca placerea inamicilor sa se lupte-n parte? Ca prin western-urile yankeilor? Cavalereste? Unu la unu? In conditiile de clima medie din tara agresorului? Sa zicem… doar vara? Sa-si dea batalia decisiva inca de la granita europeana desi pana la cealalata granita mai e o cincime din planeta? De ce ar face asta? Nu-i cunosti pe rusi. Asta ar fi o prostie la fel de mare ca aia pe care o „ascunde” cantecul lui Roland si cavalerismul tembel fata-n fata cu realismul maur! Exemplele pe care le-am dat sunt istorie pura nu vre-o teorie si istoria nu e gresita. In toate cazurile (inclusiv Kulikovo, cand ei, AU ALES sa se bata), rusii au hotarat momentul bataliei DECISIVE. Adica momentul cand aduc TOATE FORTELE. Caci acela e momentul decisiv pentru un rus, nu neaparat apararea unui oras foarte important sau a ceva foarte drag. S-ar putea sa le fi citit istoria da nu-i cunosti de fel. Ei au fost totdeauna foarte grijulii cu armata lor si daca tot vrei teorii (pe care sigur le vei blama ca gresite, caci asta faci perpetuu), cea mai importanta este aceea, ca la razboi NU AI VOIE SA-TI DISTRUGI DE TOT ARMATA! Si asta inseamna o batalie DECISIVA. Aruncarea in lupta a tuturor fortelor. Ei au amanat mereu in istorie, batalia decisiva pana au socotit ca E TIMPUL! De aia e greu cu astia la razboi. E mai profund si ar putea sa-ti scape. Pentru ei ARMATA e mai importanta decat o parte din tara, din bogatii, din suveranitate si chiar din sfanta Moscova insasi! Dupa Borodino, batalie decisiva(care s-a terminat remiza), a doua zi rusii dispar de pe campul de bataie si parasesc chiar Moscova lasand-o lui Napoleon! Argumentul lui Kutuzov in fata lui Alexandru I care fiind tanar dorea inca o batalie decisiva? Sa nu riscam pierderea intregii armate. Atunci vom fi invinsi. Dar atata timp cat Rusia mai are o armata n-ai invins-o. Maria ta, inca NU E TIMPUL!! Dar vine el… In ’41 cu nemtii in fata Moscovei, sovieticii au mutat tot guvernul la Kuibasev hotarati ca , daca orasul cade sa se retraga mai departe dar sa nu-si distruga de tot armata. N-a mai fost cazul dar asta era PLANUL. Salvarea armatei. Ea prevala in fata a orice altceva. Caci EA si numai EA era garantia libertatii. Siberienii au inceput contraatacul care i-a respins pe nemti la 300 de km de Moscova! Nu T34 a fost viioara intai atuncea. (Erau excelente pentru anul 1941 dar erau foarte putine inca, insuficiente sa-i mute din loc 300 de km pe nemti.) Ci apararea strasnica care sa-l incetineasca pe inamic (artileria formidabila si infanteria au avut un rol esential, divizia lui Panfilov fiind primul lucru care-mi vine in minte acum) ,in fine sa-i transforme „razboiul fulger” intr-unul de pozitii, sa stabilizeze astfel imensul front care se misca in continuu si sa puna astfel bazele contraofensivei. Adica sa castige TIMP. Pe care l-au castigat cedand SPATIU. Ca la sah. Tipic Nimzovician. Ceea ce au si realizat,- cu maiestrie se poate spune-, in fata unui adversar cum istoria nu a mai pomenit, daca avem in vedere ca aceeasi tactica au folosit-o cu 120 de ani inainte, in fata lui Napoleon si planificatorii si generalii nazisti era obligatoriu sa stie asta. Atunci, adoptand aceasta tactica, rusii au cedat Moscova inamicului, ca sa nu-si distruga armata, dar sfarsitul razboiului i-a gasit pe cazaci la Paris, lansand o noua moda…Bistro-ul, si „Napi” pleca pe insula lui sa-si rumege propria BEREZINA, propriul dezastru si infidelitatile Jozefinei! Dupa 100 si ceva de ani cu aceeasi tactica Uniunea Sovietica pierdea un sfert din toata partea europeana, dar dupa patru ani, un sovietic infigea drapelul rosu pe parlamentul german din Berlin. „Historia magister vitae”? Insusi apologetii nazisti spuneau ca sovieticii se adapteaza conform situatiei si nu sunt inchistati in vre-o doctrina anume ca armatele europene, ca ei considera campul de lupta ca pe ceva dinamic, in vesnica transformare, DIALECTIC, cum le zicea Lenin, ca pe ceva care se misca incontinuu ca si natura sau societatea si ca asta face ca razboiul cu ei sa fie foarte dificil sub aspect tactic. Aici miroase a mongoli care au fost mult amar de vreme „maestrii” rusilor in ale razboiului. Chiar si denumirea razboiului este alta decat la altii. Ei spun VOINA adica calchiat dupa volie, „vointa” sau impunerea ei. E alt sens decat cel de „stare de beligeranta” pe care-l stiu vest europenii . Friessner spunea ca din curiozitate s-a interesat ce-i cu asta? Un prizonier sovietic i-a raspuns ca pentru a definii razboiul trebuie mai intai definita pacea si ca in cazul asta e nevoie de ceva mai profund decat „stare de beligeranta” sau de „non-beligeranta”. Este uluitor faptul ca astazi nici un dictionar nu poate da definitia clara si precisa a pacii si a razboiului. Generalul Friessner a spus asta in cartea lui de memorii, amintind ca rusii definesc razboiul mult mai profund si-i era teama tocmai de factorul „surpriza” pe care-l putea produce STAVKA sub aspect tactic. El avea in sarcina blocarea armatei rosii pe Carpati in 1944 si i-a trecut odata prin cap ideea ca inamicul ar putea pur si simplu sa-l ignore, sa ocoleasca Carpatii, asa cum tatarii ocoleau stepa cand dadeau de un obstacol si sa ajunga pe directia Germania dinspre sud invadand campia romana, trecand Dunarea in Bulgaria intrand pe aici in Iugoslavia si de aici in Austria germana. OKW-ul nu s-a sesizat si surpriza s-a produs. Ea s-a numit Malinovski si Tolbuhin. Totodata von Paulus a vorbit de iconografia Armatei sovietice de nenumarate ori, aratand importanta uriasa pe care o are in societatea rusa armata si ca sacrificiile cumplite ale poporului pe frontul de est pentru ea se faceau. A afirmat asta, atat ca maresal nazist, ca consilier al sovieticilor in prizonierat ca si ulterior sef al Institutului de Istorie militara al RDG. Pe ei ai crezi?
In cazul nostru wehrmachtul a avut initiativa pana in 1943! Abia atunci a pierdut-o, aceasta trecand in mana sovieticilor care le-au servit ulterior nazistilor o portie zdravana de „blitzkrieg-uri” dupa toate regulile scolii prusace. Acela a fost momentul KURSK. Pentru sovietici nu a fost o batalie decisiva dar pentru germani da. Caci ei aveau inca initiativa dar cu cat trecea timpul fara nici o actiune cu atat momentul pierderii ei fara lupta se apropia. Asa ca au decis sa o piarda luptand. Tot ca la sah. Daca ai initiativa si nu ataci atunci pierzi. Pana acum i-am vazut pe sovietici doar in defensiva si adaptandu-si tactica lor dialectica la initiativa inamicului. Ce va face STAVKA odata cu castigarea initiativei dupa Kursk si anul 1943? Va fi fara mila caci urmeaza anul 1944, cel al „victoriilor zdrobitoare”. Si iar trebuie sa ne intoarcem la cartea de istorie la momentul Borodino dintre Kutuzov si Alexandru si vorbele sale: ” Maria ta inca NU E TIMPUL” si intervalul pana la batalia decisiva de la Berezina. Pentru francezi fireste. Atunci era TIMPUL caci Kutuzov sau Alexandru nu aveau in vedere Berezina sau Viena sau Polonia sau Constantinopolul. Ci PARISUL insusi! Uite o mostra ruseasca de „intelepciune cazona”. Ce e „general” si ce e „particular” in tactica razboiului. Care e telul declarat si care cel ascuns. Ce reprezinta de fapt o victorie! Si ce e o …similitudine?
2. Batalia Moscovei a fost DECISIVA! Rezultatul ei a amanat sfarsitul victorios al razboiului pentru wehrmacht cu inca un an si a silit OKW-ul sa caute alta directie de atac mai facila decat centrul. Ea a fost decisiva pentru nemti nu pentru sovietici. Daca ar fi pierdut batalia, ei s-ar fi repliat spre Kuibasev si de acolo l-ar fi amenintat in continuare pe Hitler. Caci in fata Moscovei nu erau toate fortele sovieticilor. Ci doar rezervele lor. Siberienii. Dar URSS avea o groaza de „rezerve”. In schimb pierderea bataliei decisive pentru Moscova a fost pentru wehrmacht un dezastru. El nu-si va mai reveni decat peste un an! Si intre timp va trebui sa reinvete razboiul de pozitii si sa-l uite definitiv pe cel fulger pentru care era de fapt antrenat. A urmat batalia pentru Crimea care nu e decat un EYLAU al lui Hitler inainte de Berezinaua lui Paulus. Iar similitudini.
Batalia de la Stalingrad a fost decisiva pentru ambele parti. Daca Hitler invingea acolo, ar fi interceptat Volga si fluviul este cea mai importanta artera de comunicatii din Rusia. Razboiul nu s-ar fi terminat fireste, sovieticii erau prezenti masiv pe centru, in jurul Moscovei, dar pierderea Stalingradului ar fi permis invaluirea Moscovei dinspre est, deschiderea a inca unui front impotriva capitalei sovietice si mai cu seama interceptarea soselei Moscova-Kuibasev. Moscova ar fi ramas atunci izolata si pierderea ei ar fi dus la impartirea URSS in doua. Pentru werhmacht infrangerea a fost dezastruoasa in urma unei batalii decisive, care a blocat pentru al doilea an consecutiv inaintarea in centrul Rusiei. Totodata acolo, in fata lui Ciuikov a pierit floarea armatei germane, aceeasi care trecea prin Paris pe sub arcul de triumf. Aceste pierderi uriase in oameni si tehnica Reich-ul nu le va mai putea compensa niciodata. Va urma 1943 si ..TIMPUL de care vorbea Kutuzov se apropia.
3. T 34 este dupa parerea mea starul mondial in WW2. Iata de ce gasesc salutara initiativa acestui articol. Am putea gasi fara mare greutate alte arme care s-au comportat excelent pe atuncea sau care au avut un impact major asupra ostilitatilor. Am putea sa luam la repezeala, Tirpitz-ul, Enterprise, Yamato, Marat, Krasnii Oktiabr, IS2, U-boot-urile, Panther, Fokke-Wolf, Hawker-Hurricane, Katiusele, IL2 sau… bomba atomica. Dar parca nici una nu a ramas in memorie ca T34. Daca vrei o comparatie plastica, T34 este Kalashnikov-ul cu senile. Simplu, eficient, mortal. Daca industria de blindate n-ar fi progresat asa de rapid cum a facut-o, probabil l-am fi vazut pe stema vre-unui stat ca si Kalashnikov-ul. Si mai cu seama T34 este un simbol. Simbolul victoriei. In Rusia este monument si soldatii rusi fac de garda in jurul statuilor!!! Si nici un alt tanc nu a fost distribuit in atatea filme cum a fost el. Un star de film absolut! Ultimul film despre el (Tigrul Alb), este o productie 2012! si a fost propus pe lista pentru premiile Oscar! Un film dedicat in intregime lui! Lui T34! Un duel intre un Tiger si un T34 in regia lui Schahnazarov. La sfarsitul filmului, uiti totul si nu ramai decat cu imaginea aia a tanchistului care se roaga in genunchi la „Dumnezeul tancurilor” din cer, care sta calare pe un T34 din aur! T34 este fara doar si poate simbolul victoriei, al succesului. Cred ca si peste 150 de ani se va mai pomeni de el.
Tancul greu nu e mai prost ca cel mediu. Pur si simplu pentru Rusia cel mediu e ideal. E preferabil oricarui altuia. Pentru alte teatre de operatiuni, gen Franta 1944, tancul mediu a fost insa un fiasco in fata celui greu. Sherman era o gluma proasta pe linga un Panther.
Excelenta pledoarie, subscriu in totalitate! Rusii duc razboiul…altfel. Dpmdv modul lor de agandi tactic razboiul, este cel mai bun. Cred ca Armata Rusa este cea mai bine pregatita armata din lume pentru a folosi la maximum teritoriul national. Nu iarna i-a ingenucheat pe totii, nu distantele imense, ci modul in care rusii au stiut sa-si foloseasca teritoriul, cu tot ce incuba acest termen.
Ai ceva nonsalanta evitand anumite evidente doar ca sa iti sustii teoria.
1. La Kulikovo nu rusii au ales sa se bata, dimpotriva au fost obligati, invazia tatara avand ca obiectiv aducerea la ascultare a statului moscovit care dadea semne de nesupunere. Daca nu se opuneau cneazul Dimitri risca sa-si piarda tronul si viata.
Asta cu filosofia razboiului aproape poetica la rusi este doar poliloghie buna pentru ametit fraierii pentru istoria la care faci tu referire este diferita. In primul rand in cazul Napoleon iarasi ignori cateva fapte. La Borodino ambele armate au suferit pierderi grele iar Kutuzov a hotarat sa dea batalia tocmai din cauza nemultumirilor de la curtea tarului fata de retragerea continua de pana atunci a armatei ruse sub comanda lui Barclay. La finalul bataliei Kutuzov a hotarat retragerea pentru ca armata sa nu fie distrusa , francezii reusind cu pierderi grele sa strapunga defensiva rusa. Rezultatul bataliei in istorie este consemnat drept victorie tactica a francezilor iar dupa asta Kutuzov a refuzat sa mai lupte in batalii deschise cu francezii reusind sa determine retragerea lor doar printr-un razboi de gherila. Faptul remarcabil pe care il vad eu aici este nu superfilosofia razboiului pe care o tot promovezi tu ci folosirea unei strategii de razboi asimetric de catre un stat capabil sa suprasatureze campul de bataie cu trupe. Asta poate sa vina si din lipsa increderii ca propria armata poate castiga lupte directe cu agresorul la momentul respectiv. De fapt Kutuzov simtise forta francezilor la Austerliz iar incercarea de la Borodino i-a confirmat ca nu-l poate invinge pe Napoleon in batalii clasice de anihilare (dupa teoria lui Clausewitz).Cel care a avut onoarea sa o faca a fost Arthur Wellesley duce de Wellington.
Imensitatea teritoriului repet este cea care si in cazul lui Napoleon si in cazul lui Hitler le-a permis rusilor sa supravietuiasca si sa castige. Mai bine zis adincimea teritoriului, element care a permis absorbirea unor socuri care erau catastrofale (invazia din 1941de exemplu), imagineaza-ti ca Rusia/URSS ar fi avut granita estica pe Volga, unde s-ar mai repliat armata rosie, unde ar mai fi ascuns industria grea demontata din vestul tarii, ce spatiu de manevra ar mai fi avut trupele ruse intr-un teritoriu atat de ingustat, de unde ar mai fi avut resurse pentru a completa pierderile.Sa nu mai vorbesc despre norocul chior pe care l-au avut si in cazul Napoleon si in cazul lui Hitler cand adversarii au luat decizii prin care aproape ca s-au batut singuri.Aici pot enumera lipsa pregatirii informative a razboiului din Rusia pentru Napoleon ( habar nu avea pe unde sunt trupele ruse in schimb s-a dus ca berbecul spre Moscova) si constructia proasta a lantului logistic care era mai bine spus o improvizatie ( la capitolul organizarii campaniilor de cucerire romanii le dadeau si le mai dau lectii tuturor) iar in cazul lui Hitler despre greseli s-a mai discutat mai sus nu vreau sa reiau.
2. Batalia Moscovei nu a fost decisiva pentru nici una din parti. Cucerirea orasului n-ar fi avut nici o insemnatate militara ci doar una de moral. Cucerirea Moscovei nu ar fi dus la capitularea URSS iar respingerea atacului german nu a insemnat cedarea initiativei de ansamblu de catre Wehrmacht. Acea batalie a insemnat prima infrangere majora a armatei germane din al doilea razboi mondial dar nu a fost nicidecum o batalie decisiva. Observ ca tu ai tendinta de a pune victoriile rusesti pe seama geniului lor fara pereche in a alege locul bataliilor ( !!??) iar infrangerile le bagi sub pres ( si din acestea au destule si chiar rusinoase). Daca tot vorbim de talentul de a hotari unde si cand se dau bataliile nici noi nu suntem mai prejos, din punctul meu de vedere domnitorii -cavaleri (cum i-a numit Iorga) din secolele XIV-XV reusind in mod remarcabil sa faca asta avand la dispozitie teritorii si resurse incomparabil mai mici decat rusii ( exemplele de la Posada, Gherghita, Rovine, Podul Inalt, Calugareni etc fiind relevante) si nu stiu ce filosofie ubermilitarista aveau ei in cap.
3.la capitolul T-34 cesa mai comentez s-a batut apa-n piua destul pe subiect. Cert este ca a fost un tanc bun, calul de bataie al armatei sovietice devenit un pic depasit spre sfarsit ( de unde nevoia noilor modele Is-2, Is-3, T-44 etc.
Filmul in cauza l-am vazut si eu recent, mi-a placut desi unele chestii sunt cam SF ca de exemplu capacitatea extrasenzoriala a tanchistului care uitandu-se la tancul distrus stia cine a facut-o ca si fantomatica aparitie de care nici germanii nu stiau dar pe ansamblu a fost placut de urmarit.
Pai si cine-i de vina? Ce vina au rusii ca-i invadeaza de fiecare data numai nevolnici tari de cap sau fanfaroni ingamfati care se cred aidoma lui Macedon? La fel a facut Napoleon cand nu se hotara incotr-o s-o apuce dupa ce a incalcat pacea cu Alexandru de la Tilsit (la fel ca Hitler pactul cu Stalin) si s-a trezit subit prin Rusia ca-i prea mare si nu se poate orienta. Si el spera la o batalie decisiva cu toate fortele rusesti cat mai devreme. Rusii au zis pas, numai noi hotaram cand va fi „marea incaierare”. Pana atunci poftiti de faceti miscare. El a spus, crezand ca-i tare spiritual si femeile or sa dea ochii peste cap, ceva de genul: ” Daca iau Kiev-ul apuc Rusia de picior, daca apuc Petersburg-ul o apuc de cap, dar daca iau Moscova o apuc de inima”. Dupa „hotararea” sa de a ajunge la Kremlin, „monstrul pitic” a avut numai dureri de…cap, ceea ce inseamna ca Sankt Petersburg trebuia el sa cucereasca, nu Moscova. Deh…capul. Aia era capitala Rusiei atuncea si acolo era Tarul. Ca fapt divers, in timp ce „Napi” era prin Rusia, urmarind ametit armata rusa a lui De Tolly care se retragea in zig-zag spre directia Moscova, si care nu-i facea placerea unei batalii decisive, Tarul dadea baluri la Petersburg si-si permitea un razboi paralel cu Persia. Si pana la urma „armata celor o suta de limbi” a fost complet distrusa si Alexandru a dormit in patul lui Napoleon de la Malmaison.
In cazul operatiunii Barbarossa insa, nazistii au gandit bine directia…catre Moscova, centrul vital al tarii. Dar aici au fost blocati incetininduli-se ritmul pana la momentul oportun al contraofensivei. Daca luau Moscova in ’41 probabil razboiul se lungea vre-o zece ani. Hitler era totusi presat de timp. Daca nu ataca el primul o facea Stalin. Inactivitatea era si ea mortala caci cu fiecare clipa URSS se intarea si atacul devenea improbabil. Iar wehrmacht-ul sau nu era pregatit pentru un razboi de durata ci pentru unul scurt, dupa modelul de succes prin care cucerise toata Europa si invinsese toate armatele ei. Din cauza asta, la drept vorbind el avea toate argumentele sa fie optimist. Dar Canaris nu era! Si tocmai asta la deconsiliat. Asta era mai realist ca toti. Dar el avea pe mana pricipala agentie de informatii a Reich-ului. Asa ca stia el ce stia….Adica ca nu prea stia mare lucru despre inamic si ca asta putea fi fatal pentru operatiunea Barbarossa. Ceea ce s-a si intamplat. Barbarossa nu si-a atins telul principal, desfiintarea statului sovietic in cateva luni cum al asigurau de dimineata pana seara consilierii si lingaii pe Fuhrer.
Iar Fuhrer-ul…facuse pasul fara intoarcere. Atacand URSS a-si taiase toate puntile si nu mai putea da inapoi. Si totul a devenit o aventura. Pripeala, prostie sau deconsiliere?
domnule Stu Wilson, toata stima, analiza este impresionanta. documentarea asisdetea.
prietene Stu, cumva ai studii militare facute in Rusia??? lasind la o parte analiza, restul suna a propaganda sovietica-ruseasca si cam pute de la o posta…Numai invadatorii sunt vinovati de razboaie??? ia explica matalutza ce cautau trupele ruse la Austerlitz, si mai explica cum se face ca Barbarossa ia prins pe tavarasci in dispozitiv ofensiv, daca nu tot ei se pregateau sa incalce pactul cu Hicler(cum il numeau unii soldati romani)…Ascult cu mare interes…
@Stu Wilson
Mi-au placut ambele comentarii. Din amindoua am retinut destule.
Didi74, prima folosire a FLAK-88 ca si tun AT a avut loc in Franta, in 1940, ca solutie disperata a lui Rommel de a opri un contra-atac al tancurilor britanice! A fost la un pas de dezastru atunci!
Si chiar si ME-262 a fost amanat ca si proiect, iar cand a intrat in serviciu a primit un rol gresit…
Si totusi daca ii angajau japonezii in est era конец cu mama rusia.
NU ERA NICI UN KONIET ATATA TIMP CAT LA RANDUL LOR JAPANEJII FURA BUSITI DE AUSTRALOPITECI , BRITISHI , APOI DE AMERLOCI.
SI CU CE SA FACA FATZA SAMURAII ?
CU TEHNICA DE JUNGLA?
CE-I GREU DE INTELES CA STEPA SI TUNDRA-S FRATE CU RUSNACUL?
PLUS FANATISM-CA AVEAU SI MAI AU O GRAMADA , PLUS CATA FRUNZA SI IARBA-CA MULTI ERAU NEICA !
Nu erau konețțț nici așa, s-a văzut ce pot face samuraii în atac/apărare terestră. Întrebare întrebătoare: cu ce mama soarelui (răsare, desigur) să îi atace înafară de katana style…? Adică zic eu, că dacă atacau, în două luni pierdeau Manciuria și numai pentru simplul motiv că acolo era un nene, Zhukov pe numele său cu armata siberiană care era rezervă la rezervă și avea… rezervă, desigur că doar așa îs rușii.
Cu resursele cu care i-au atacat pe americani.
NU TE SUPARA , CE RESURSE A NECESITAT PEARL HARBOUR ?
ACEL ATAC VREI SA SPUI CA A FOST IMPOTRIVA UNEI AMERICI ?
AU ATACAT O INSULA SI ATAT !!!!!!!!!!!!!!!!!
IN PERIOADA IN CARE INCA NU SE ANGAJASERA SERIOS ENGLEZII SI AUSTRALIENII !
SI INCA NU FUSESERA MOBILIZATE TRUPELE INDIENE !
era mai greu cu portavioanele prin taiga. iti dai seama ce roti multe si mari le trebuia?
:))) Hei lasa ca razboiul din 1904-1905 nu s-a dus in taiga. Sau faci pe niznaiul?
ADECA PORT ARTHUR ?
PAI…SI IN PERIOADA INVAZIEI MONGOLE BARCILE HANULUI AU FOST RASTURNATE DE ZEII NIPONEZI SI ASA AU INVINS SAMURAII !!!!!!!!
Exact, ia vezi ce s-a intamplat atunci si cine a castigat Coreea si Sahalin-ul?
nu fac pe nici un niznai, da’ parca vorbeam de ww2
deci să vedem… cucereau samuraii Yakutsk și Irkutsk, după SIBERIA!!! bineînțeles și apoi hăt spre Urali cu … 6 portavioane și 480 de avioane sau cu 4,8973 tancuri de 5,321 tone blindate cu armură compozită de piele suprapusă cu file de manual „Bushido” și 300.000 de baionete sclipind (în întuneric).
Nu îmi bat deloc joc de capacitățile imperiale, dar ele (capacitățile) erau utile pe ocean și insule… nu pe întinderi siberiene de pădure, tundră -taiga. Părerea mea e că îi mâncau urșii (aăia care fac mor-mor) și locuitorii siberieni (vânătorii țivili) și asta până să dea fața cu Armata Roșie și apoi încă Armata Roșie și tot așa… părerea mea.
Ce portavioane, ce taiga?! Au luat japonezii bataie ca magaru-n panta de la sovietici! Sunt sigur ca le luasera frica. Ce ar fi facut o armata feudala cu „Banzaiul” lor cu tot in fata artileriei si generalilor rusi?! Ar fi murit eroic, dobitoceste, ca mai mereu. Japonezi au fost, bineinteles dupa italieni, cei mai slabi soldati, cea mai slaba armata din WW2.
Orice armata europeana i-ar fi prins la sol, maturau cu ei pe jos. Perioada lor de expansiune din Asia este un prost exemplu despre eficienta soldatilor japonezi.
Banuiesc ca te referi la batalia de la Halkin-Gol. Ia uitati-va la bilantul pierderilor ambelor parti si sa-mi spunteti daca mai pare la fel de triumfatoare victoria lui Jukov.De altfel generalul Komatsubara a cerut acolo o contraofensiva care a fost refuzata, factorii de decizie de la Tokio nu doreau un conflict generalizat cu URSS pentru ca planurile lor expansiune vizau zona Pacificuluii si nu Siberia iar resursele trebuiau alocate in acea directie.
Referitor la ce s-a spus mai sus daca intr-adevar atacau URSS odata cu germanii diviziile siberiene ale lui Jukov erau ocupate in Orient iar trupele proaspete care au intors batalia de la Moscova n-ar fi existat, ragazul de care aveau nevoie rusii pentru a se reface n-ar mai fi existat nici el iar rezultatul razboiului ar fi fost altul.
„Orice armata europeana i-ar fi prins la sol, maturau cu ei pe jos.”
George ia vezi la Singapore de exemplu cati soldati aveau japonezii care atacau si cati aveau englezii care aparau in peninsula Malaya si poate te mai gandesti.
IN COKONII ENGLEZII AVEAU MILITARI CATRE REZERVA , PLINI DE GIN SI ROTUNZI BINE , CARE SE ANTRENAU JUCAND POLO CALARE !
ULTERIOR SI-AU INTARIT TRUPELE IN ZONA , CAND S-AU LAMURIT CA JAPII AU TREABA PE ACOLO SI VOR SA-SI DESCHIDA TARABELE.
SI DOTAREA TINDEA CATRE ZERO : AVEAU TUNURI DIN 1880 !
SI PUSCOACE RAMASE DE LA RASCOALA BOXERILOR.
SI TOTUSI S-AU REPLIAT RAPID , IN SPIRIT PUR BRITANI C SI SI-AU FACUT TREABA.
Da s-au repliat rapid, adica au fost incercuiti si luati prizonieri aproape toti.
Imi place cum argumenteaza tabara pro rusa ca zic asa, atunci cand japonezii obtineau victorii erau imotriva unor trupe prost antrenate prost conduse prost dotate in orice caz stateau prost pe linie. Cand sovieticii si aliatii obtineau victorii se face abstractie intr-un mod obstinent de trupele japoneze ce pot fi incadrate la categoria militie ( cum este cazul campaniei sovietice din 1945 din Manciuria). Ma mai mira un fapt nimeni din tabara pro-rusa nu a incercat sa explice de ce sovieticii daca erau atat de tari nu au atacat Japonia decat dupa capitularea Germaniei pentru ca intre 7 decembrie 1941 si 9 august 1945 mai ales ca ar fi avut tot timpul sa o faca iar dupa cum se sustine erau atat de puternici ca pe germani i-au atras in diferite curse iar diviziile din orient nu au avut nici un rol in stoparea (cu greu) a ofensivei germane. Raspunsul este simplu atacul german a fost atat de devastator incat pana si un gigant ca URSS si-a revenit cu greu si nu aveau chiar si ei resurse si posibilitati sa duca un razboi pe 2 fronturi dupa atacul german.
Nu știu în ce tabără m-aș încadra (a rațiunii cred), dar mă încumet la un argument, anume că:
1. prioritatea era pe teatrul european – spre Europa Centrală și Berlin. Odată ce era rezolvat s-au dus peste Japonezi, care nu i-au atacat totuși cum au făcut împotriva britanicilor și americanilor.
2. Japonia a fost deja asumată – adjudecată de Roosvelt – în momentul imediat atacului din 7 dec. Prin 42 era clar aranjamentul, iar rușii nu primeau nimic în urma participării.
Calculul era în felul următor, presupun: luptăm pt yanchei, pierdem oameni și resurse (după ce am „sângerat” cât pentru două generații), dar nu câștigăm controlul insulelor japoneze, mai exact nu câștigăm nimic înafară de ce am avut.
Pe final sovietul suprem a decis că merită să vadă ce poate obține (teritorial și ca influență), pe lângă a da impresia că este aliat de nădejde (încă). S-a ales cu câte ceva, dar nici pierderile nu au fost mari (comparat cu campania din W).
Rușii au calculat corect, rațional treaba, nu erau iresponsabili dpdv al politicii statale (nu am spus al tovarășilor civili și soldați).
NU CRED CA SE PUTEA SPUNE MAI BINE DE ATAT !
„1. prioritatea era pe teatrul european – spre Europa Centrală și Berlin.”
De fapt nu erau in stare la momentul respectiv sa mai sustina un al doilea front in Orient. Tot ce aveau era in vest de unde si decalajul intre capitularea Germaniei si atacul asupra Japoniei pentru ca trupele au trebuit mutate din Europa in Orient. Daca ar fi fost in stare pe baza aceluiasi rationament ar fi atacat Japonia mult mai devreme.
„Calculul era în felul următor, presupun: luptăm pt yanchei, pierdem oameni și resurse (după ce am „sângerat” cât pentru două generații), dar nu câștigăm controlul insulelor japoneze, mai exact nu câștigăm nimic înafară de ce am avut.”
Fals. problema lor majora a fost aceea ca un al doilea front in Orient putea avea evolutii imprevizibile care ar fi pus in pericol bazele de productie, antrenament si recrutare de dincolo de Urali si ar fi avut cam aceleasi probleme pe care s-a vazut ca le-au avut germanii din momentul in care bazele lor similare au inceput sa fie lovite de aviatia de bombardament strategic americana..si britanica. In afara de asta trimiterea de trupe care sa lupte in orient contra japonezilor (asa slabi cum ii considerati) ar fi privat armatele sovietice de superioritatea zdrobitoare pe care si-o asigurau in toate ofensivele lor glorioase (tancuri, artilerie si aviatie) superioritate care in fapt le asigura victoria, nu mai puteau ajunge la raporturi de 2-3 la 1 la tancuri, 3-4 la 1 la artilerie si putem continua cu factorul uman.
Anla… respect opinia ta, argumentată, dar când tu zici fals și pomenești de Germania (unde producția efectiv nu a scăzut, în ciuda bombardamentelor, până când nu s-au dus băieții pe teren și au cucerit Reich-ul), eu spun că dacă te uiți pe o hartă a lumii (nu trebuie a Rusiei) vei înțelege că imperialii japonezi nu aveau cum să ajungă prin urali. Rusia chiar e imensă și nu are drumuri și e obstaculată de orice formă de refief „dorești”, deci e impracticabilă, chiar și în prezent.
Sigur că ajungi la Moskva, Petersburg și spre W Siberiei, dar atât… până peste Urali nu ajungi. Ibidem în E, Vladivostok e posibil, dar de acolo până spre centrul țării/centrele de producție/populație nu ajungi nici cu toate forțele NATO, Japoniei și Chinei la un loc – opinia mea. Prea mult teritoriu de trecut și e ostil 98%.
În rest, cum argumentam, au decis unde vor mai tare – cu accent pe W și Europa. Nu avea niciun sens să atace mai repede unde puteau anexa decât ceea ce au făcut oricum, e vb de gândire economică. Cost/beneficiu – într-un sens.
Din ce stiu eu dincolo de Urali nu inseamna doar proximitatea estica a Uralilor iar resursele URSS nu veneau doar de la 20 km la est de Urali. Da au decis ca in vest era prioritatea ca acolo le ardea fundul. Si nu au decis ca vestul Europa era prioritatea pentru erau ei milosi cu japonezii ci pentru ca la moment nu puteau mai mult. Un atac masiv japonez in orient ar fi redus cu mult capacitatea de lupta a URSS in Europa. Nu cred ca ar mai fi concentrat ei la Moscova si Stalingrad forte in raport dublu sau mai mult fata de adversar in situatia de in care ar fi trebuit sa lupte pe 2 fronturi.
„Nu avea niciun sens să atace mai repede unde puteau anexa decât ceea ce au făcut oricum, e vb de gândire economică. Cost/beneficiu – într-un sens.”
NU avea sens sa mai atace pentru ca nu o puteau face fara sa slabeasca frontul european si din punctul asta de vedere au avut noroc ca nu s-au hotarat japonezii sa o faca.
„ar când tu zici fals și pomenești de Germania (unde producția efectiv nu a scăzut, în ciuda bombardamentelor, până când nu s-au dus băieții pe teren și au cucerit Reich-ul)”
Am mai vorbit despre asta, bombardamentele acelea afectau tot lantul logistic , da stiu statisticile cu productiile record ale Germaniei dar nimeni nu poate sa zica care ar fi fost in realitate productia industriei germane nestingherite de acele bombardamente care omorau lucratori, distrugeau drumuri, cai ferate, depozite, material rulant lucruri care afectau aprovizionare trupelor de pe front si inlocuirea pierderilor de tehnica. Adincimea teritoriului si lipsa problemelor in Orient i-a ajutat pe rusi sa faca asta nestingheriti. Imagineaza-ti drumuri amenintate, cai ferate si trenuri distruse de bombardamente, fabrici inchise sau capturate.
ati uitat un factor foarte important… Ati uitat indemnul lui lenin??? GO WEST !!! Sa nu mai amintim ca sovieticii au visat intodeauna sa puna steagul rosu pe turnul Eiffel…
CORECT , AI DREPTATE , DAR STII F BINE CA DUPA PRIMELE BUSELI AU INCEPUT SA PUNA PICIORUL IN PRAG.
IN REST , ESTE REZON CE ZICI.
ORICUM , REPLICA LUI FLOGGER MI SE PARE CEA MAI PERTINENTA CU PRIVIRE LA ACEST SUBIECT , GANDINDU-NE CA PANA SI RUSII AVEAU O GANDIRE STRATEGICA SI STIAU MAI BINE CA ORICINE CE POT CASTIGA SI PIERDE INTR-O IMPLICARE MASIVA IN ZONA.
ORICUM , FAPTUL CA ULTERIOR INDOCHINA , COREEA , CHINA LE-AU REVENIT POLITIC , ESTE TOT UN CASTIG IN FATA JAPONIEI , NU ?
Hai bre alt exemplu n-ai gasit?! Englizii din colonii?! Vai mama lor, da dupa aia prin Birmania?! Trupele britanice care stiau sa tina o arma in mana erau deja in metropola asteptandu-l pe Hitler…Doar Australia NU putea fi pierduta in Pacific, in rest cam totul era discutabil. Iar cine a studiat respectiva batalie, ca razboi nu pot sa-i zic, stie ca japonezi au castigat prin viteza de deplasare si greselile penibile ale comandantiilor englezi. La Londra caderea Malayei a fost considerata o rusine nationala.
Vorbeai de armate europene da?Armata britanica este una europeana gandita si creata in moda europeana fie ca avea sau nu soldati din colonii.D
Ca tot vorbeam de asta sa mergem mai departe sa vedem problemele intampinate de trupele britanice in Burma dupa ce au preluat initiativa. Ori si aia erau obezi care se antrenau la cricket.Sa vedem problemele intampinate de americani in Guadalcanal, Papua Noua Guinee (langa Port Moresby) sau in Betio (Bititu) si mai vorbim unde superioritatea lantului logistic american s-a spus cuvantul sau bombardarea la saturatie a atolului cu proiectile de 406 mm de pe cuirasate a invins rezistenta japoneza.
Tu vorbesti aici,de batslii duse in jungla,pe nisye insule,Japonia nu a atacat URSS-ul,deoarece stiau ca vor fi victime.Ei,in atatia ani,nu au reusit sa cucereasca toata China.Cand soldatii japonezi su fost scosi din jungla,au fost victime.Nu uita ca,amerincanii au dus Grantul in Asia,unde a fost folosit cu succes,pe cand in Africa,impotriva panzerelor,era victima.
Nu era vorba sa aiba japonezii nu stiu ce victorii marete impotriva rusilor, insa Vladivostok-ul ar fi fost o tinta interesanta si pentru flota japoneza… mai ales ca o parte din echipamentele sosite din SUA treceau pe acolo, a 2-a posibila ruta de aprovizionare dupa cea din apropierea polului nord.
Important ar fi fost sa-i tina ocupati pe rusi, care ar fi avut resursele serios diminuate, pentru a permite armatei germane sa preia initiativa si sa termine ce incepuse, chiar si cu iarna aia grea.
Chiar si cu pierderi grele ale japonezilor pe frontul acesta, ar fi meritat un armistitiu semnat de rusi cu puterile Axei.
Flogger, uneori poti fi usor rau-voitor ca sa-ti sustii punctul tau de vedere 🙂
Raportl de pierderi tancuri la Kursk a fost de 1 la aproximativ 4 in favoarea bolseviclor bineinteles. Deci care tancuri sunt mai bune, aud?
No, japonezii in Siberia?!? Daca ajungeau acolo nu trebuiau sa le faca nimic rusii, doar sa-i lase pe pozitii o iarna ca s-ar fi predat singuri in februarie.
Cat despre locuitorii Siberiei si ai Mongoliei, ma cam indoiesc ca ar fi tinut partea rusilor intr-un astfel de conflict, mai ales dupa pogroamele aduse de bolsevism in perioada interbelica.
Uita-te ce mult i-au iubit ucrainenii pe rusi cand au inceput germanii operatiunea Barbarosa… si vorba vine, aia erau tot slavi de-ai lor!
Chiar si tatarii s-au inrolat bucurosi in Wehrmacht si SS!
Mai rau, si bulgarii au intrat in Axa.
DE CE OARE???
Din dragoste de slavi.
Ridica si tu te rog coatele de pe caps ca imi lacrimeaza ochii.
Mai in gluma mai in serios eu cand aud de rusi mi se inclesteaza dintii, imi apare un zambet pe fata si incep sa le fac cu ochiu. Prin luneta bineinteles.
Aveti idee de ce? O fi de la rusoaice?
VecheGarda – pot să îți înțeleg simțirile, nu pot să fiu întrutotul de acord – a se citi: „ridică sabia dacă știi că vei tăia capul advers, dar nu o ridica dacă nu ești sigur de victorie – pt că rușii te vor toca apoi”, pe lângă respectul profund pentru spiritul cultural rusesc.
Mariusz- păi ce să zic, tu/voi îi detestați pe Băsescu/Ponta/Iliescu/Becali/etc. însă în caz că vin unii sau alții (introduceți vecinul preferat al țării) mă îndoiesc că nu v-ați opune pericolului extern vs intern. Din câte am cercetat și meditat asta este în natura psihologiei umane, poate aveți alte idei mai clare?
Deci până la scenarii REALITATEA faptului împlinit e că mongolii și siberienii (care nu știu cât l-au iubit pe Stalin, a se vedea „îl preferăm pe tiranul care vb rusă…”) au sângerat la porțile Moskvei, Stalingradului și a Iașilor – ceea ce mă face să înclin a crede că i-ar fi păpat (cu pâine și vudkă) pe samurai – în caz că ar fi atentat la ceva mai mult decât vecinătate răuvoitoare…
Normal ca am sari in caz ca vine iar vecinu, insa vezi tu, pe timp de razboi nu se tine o evidenta asa clara la numarul de gloante din dotare.
Pai atacau pe Jukov cu o …eclipsa!
Frumos articol, atât prin documentare cât și prin structură. Să nu mai vorbim de stilul narativ, care merge direct la inimă. Felicitări! Mă bucur să mai găsesc o sursă de documentare bazată. Căutând specificații despre tancurile din WW2, frontul de est, multe trimiteri către forumurile jocului „world of tanks” ceea ce este rușinos. Caut aceste date pentru a-mi demonstra mie o teorie puțin bizară pentru unii. Am să vorbesc despre asta dacă vor fi doritori. Probabil că în această direcție ar trebui să ne îndreptăm cu toții pentru că unele lucruri nu trebuie uitate. WW2 a întors pe dos destinele multor țări. Unele s-au ridicat, altele au intrat într-un colaps de nu își vor mai reveni niciodată. Țărișoara noastră este una dintre acestea din urmă. Aproape de sfârșitul celui de-al doilea război mondial, pe turelele lui T-34 care ne invada țara se aflau cominterniștii care au instaurat un regim al terorii. Un regim al terorii care a distrus toată elita românească, un regim care ne-a îndobitocit și ne-a distrus identitatea ca popor. De mici, am fost îndoctrinați cu multe minciuni în privința istoriei. Apoi, am ascultat versiunile venite din afară, care oricum se bat cap în cap între ele și diferă și de ale noastre. Propagandă își face fiecare țară în felul ei și datoria noastră este să descoperim adevărul așa cum este el de fapt, din sursele care mai există. Pentru că WW2 a fost un act criminal care, am mai spus, a schimbat multe destine, a fost inițiat de către minți criminale și în timp, criminalii vor ascunde urmele pentru ca generațiile următoare să nu mai știe nimic.
Eu nu sunt nici militar de carieră și nici vreo autoritate în materie de artă militară. Am început să înțeleg însă această mașinărie numită război, am început să înteleg principiile după care se mișcă această mașinărie. Nu sunt un simpatizant al rușilor, dar nu pot să nu le recunosc și să le admir geniul. Se pare că dintre toate popoarele, au înțeles cel mai bine „Arta războiului” a lui Sun Tzu și au aplicat-o cel mai bine. Celor care spun că rușii au fost niște idioți înapoiați, nepregătiți pentru WW2, că au avut o tehnică de doi bani inferioară germanilor, că Stalin era un mocofan care credea că dacă își păstrează neutralitatea nu va fi atacat, le atrag atenția că se înșeală lamentabil. Rușii au fost și sunt cel mai parșiv popor de pe acest pământ. Ei nu și-au respectat de multe ori cuvântul, au înșelat, jefuit, mințit și trădat multe popoare, chiar în momente cruciale. Trebuie să admitem că au fost dintotdeauna o națiune războinică, militarizată. E normal deci să cunoască bine artele militare și pe cea a războiului. Au știut să adapteze tehnica cerințelor planurilor lor, drept rezultat au creat cea mai teribilă tehnică de război înainte ca Hitler să pună bocancul în Polonia. Mai mult, au fost cel mai bine pregătiți dintre toate părțile implicate în WW2. Însă, au aplicat din plin principiul secretului, după legile lui Sun Tzu: „Fă-i să te creadă slab când ești puternic!”, la care aș adăuga: ”De deștepți ce erau păreau proști!”. În privința rușilor se mai pot aplica multe principii care țin de arta războiului: „Nu totul e ceea ce pare!” și: „Războiul se bazează pe înșelătorie.”. Se pare că rușii au înțeles și aplicat foarte bine acest lucru. E logic ca dacă te pregătești de un război să induci inamicul în eroare că nu te înarmezi. E logic să păstrezi secrete piesele de rezistență și să le cataloghezi drept învechite sau necompetiționale. Putem discuta despre dezinformările făcute de Stalin în privința tehnicii sovietice de luptă.
Referitor la nepregătirea lor, iată ce spunea Hitler la 3 octombrie 1941: „Abia acum am conștientizat cât de bine erau pregătiți rușii de război!”. La cât au fost de idioți, rușii au ajuns până la Berlin și au înfipt un steag roșu pe cancelaria Reich-ului. Atât era de mocofan Stalin, încât a cucerit jumătatea estică a Europei, a pus o Cortină de Fier și a instituit un regim comunist care a durat o jumătate de veac. Cât despre tehnica de luptă, nu este nicidecum adevărată afirmația: „Cantitatea a bătut calitatea!”. Această idee se poate demonstra destul de ușor.
Revenind la T-34, căci el era subiectul articolului și al comentariilor, îmi voi exprima mai întâi părerea mea, subiectivă. După T-55 care a fost realizat după război, a fost al doilea ca număr de bucăți produse. Susțin ce au spus și alții, că a fost tancul care a făcut diferența și care a câștigat al doilea război. Tehnic, nu a fost cel mai bun tanc, își avea și el punctele slabe. Dar în optica mea, a fost, raportat la timpurile și necesitățile momentului, cel mai bun tanc din lume. Se va vorbi mult despre el ca tanc mediu, de fapt a fost un tanc care a făcut istorie și va rămâne nemuritor în istorie și manualele militare. O părere autentică însă, este întotdeauna cea a unui expert în domeniu iar acesta va recomanda mereu comparația caracteristicilor.
Am să apelez la unul dintre acești experți în domeniu Victor Suvorov, fost ofițer tanchist în Armata Roșie, ulterior mutat în GRU. Tipul a dezertat în Anglia, unde a scris mai multe cărți despre WW2 și tehnica rusească de luptă de atunci. Experiența și documentația sa provin din viața reală și din academia militară plus peste 400 de cărți despre tancuri aflate în biblioteca personală. Iată ce spune Suvorov în cartea „Ultima republică”, în linii generale despre ce înseamnă un tanc modern:
-tun puternic cu țeavă lungă de calibru 76 mm și peste.
-blindaj antiobuz care oferă capacitatea de a rezista la proiectilele antitanc.
-șenile late care conferă posibilitatea angajării oricărui teren în afara șoselelor, în orice condiții atmosferice.
-dispunerea rațională a componentelor: motorul și transmisia sunt alăturate.
-motor Diesel, ușor, economic și neexpus incendiilor bruște.
Acum, știm cu toții că T-34-76 a fost construit din 1940. Știm că el întrunea toate condițiile enumerate mai sus: tun de 76 mm, blindaj înclinat care să devieze obuzele inamice, era „lat în șolduri” și avea șenile late. Având motorul în spate și transmisia tot în spate, se anula trecerea axului cardanic prin dreptul turelei. Asta favoriza plasarea platformei pentru turelă direct pe șasiul tancului, fapt care reducea aproximativ 40 cm din înălțimea tancului. Pentru cunoscători, se știe că acesta era un avantaj tactic. Înălțime mai mică, țintă mai mică și GREUTATE mai mică! Motor Diesel de 500 de cai putere, pe motorină. Încă un avantaj tactic, dat fiind faptul că motorina se aprinde doar la temperaturi înalte.
În anul 1940 nu exista nici un tanc german care să întrunească măcar una dintre aceste condiții. Motorul pe benzină prezenta un risc de incendiu sau explozie mărit, iar la temperaturi foarte joase nu mai pornea. Am văzut cu toții ce s-a întâmplat în Siberia. Iar cu șenilele înguste, am văzut ce împotmoliri au suferit pe drumurile rusești. În ciuda faptului că germanii au râs de turelele „butucănoase” și nefinisate ale T-34, carcasa panzerelor era mult mai butucănoasă și predispusă perforării. Mai departe, vorbesc cifrele.
Comparând specificațiile lui T-34-76 scos în anul 1940, cu Panzer IV cel mai puternic tanc german de atunci, putem deduce plusurile și minusurile lui T-34 după cum urmează:
-motor T-34: 500 CP -P-IV: 296 CP.
-viteză T-34: 53-55,3 km/h -P-IV: 42 km/h.
-autonomie T-34: 360-400 km
-înălțime T-34: 2,41 m -P-IV: 2,68 m.
-blindaj T-34: 16-52 mm -P-IV (A-F1): 20-50 mm.
-greutate T-34: 26 tone -P-IV: 25 tone.
Din informațiile găsite de mine, tunul sovietic L-11 avea ca rază eficientă de acțiune aproximativ 1800-2000 m. Perfora blindajele după cum urmează: 100 m-73 mm, 500 m-62 mm, 1000 m-56 mm, 1500 m- 49 mm, 2000 m-44 mm. Suficient să străpungă orice Panzer fabricat până în acel an, inclusiv. Despre tunul german folosit în acel an, se poate spune că putea distruge infanteria și fortificațiile dar nu putea străpunge blindaje de tancuri. S-ar mai putea spune că T-34 avea blindajul mai subțire deci, inferior. Înclinația însă, îi conferea superioritate. Deci, avem doar plusuri pentru T-34 și doar minusuri pentru P-IV. Se poate spune așadar că, în 1940, T-34 era mai bun decât orice tanc al lui Hitler.
Deși invazia URSS a avut loc în 1941, germanii au fabricat P-IV F2 numit mai târziu G, abia în 1942, dotat cu tunul KwK 40 L-43 tot de 75 mm dar cu țeava mai lungă. Sistemul de deplasare a fost modificat pentru a folosi șenile mai late. Blindajul nu a crescut în grosime deci, L-11 rusesc încă îl putea străpunge. Dar rușii dotaseră T-34 încă din ’41 cu tunul F-34 care avea forța de străpungere a blindajelor la unghi de 30º după cum urmează: 100 m-69 mm, 500 m-59 mm, 1000 m- 50 mm, 1500 m-43 mm. Comparativ, KwK 40 L-43 avea următoarea putere de străpungere a blindajului la unghi de 30º: 100 m-99 mm, 500 m-91 mm, 1000 m-81 mm, 1500 m- 72mm, 2000 m-63 mm. P-IV rămânea neschimbat din toate punctele de vedere deci încă vulnerabil, exceptând puterea de foc a tunului. Cred că se poate considera că în 1941-1942, T-34 deși vulnerabil acum, încă era cel mai bun tanc mediu de pe frontul de Est. P-III și P-IV erau depășite de T-34.
În ’43, germanii au dotat P-IV cu un tun mai lung de 75 mm: KwK 40 L/48 care a îmbunătățit puterea de foc. Astfel, de la 2000 m 30º putea străpunge blindaje 64 mm. Panzerele cu acest nou tun, s-au numit H și J. S-au adăugat blindaje până la 80 mm. H a fost prima versiune placată cu zimmerit, un strat antimagnetic.
În 1943 a intrat în luptă tancul german Panther, ca o soluție contra T-34. În fapt, Panther copiase în parte forma carcasei lui T-34. Cu o greutate de aproape 49 de tone, o înălțime de 3m, o lățime de peste 3m, un blindaj de la 15 la 110 mm, un motor de 690 CP tot pe benzină, o viteză de 55 km/h, o autonomie de 250 km și un tun de 75 mm KwK 42 L/70, Panther a surclasat din performanțele lui T-34-76. Iată și puterea de foc a tunului KwK 42 L/70 la 30º: 100 m-138 mm, 500 m-124 mm, 1000 m-111 mm, 1500 m-99 mm, 2000 m-88 mm. În acest caz T-34-76 era vulnerabil și la distanța de 2000 m. La rândul său putea perfora lateralele Phanterei de la 1000 m. Panther a fost tancul care a generat multe probleme. Dar în același an a intrat în luptă T-34-85 cu tun D-5T care putea străpunge partea frontală a Phanterei de la 500 m, și lateralele de la 2000 m.
Să vedem tancurile grele germane. Tiger I, fabricat în ’42 ca soluție contra lui T-34 și KV-1 lucrurile stau astfel: asemănător ca formă a blindajului cu P-IV dar având o greutate mai mult decât dublă: 56 tone, o înălțime de 3m, blindajul de la 25 la 110 mm, motorul benzinar de 690 CP , însă cu o viteză de doar 38 km/h și o autonomie cuprinsă între 60-100 km, avea avantajul tunului de 88 mm KwK 36 L/56. Capabil să penetreze un T-34 de la 2000 m. Iată ce putere de străpungere la unghi de 30º avea Tiger I: 100 m-120 mm, 500 m-110 mm, 1000 m-100 mm, 1500 m-90 mm, 2000 m-84 mm. Dacă de la mai mult de 2000 m putea penetra orice parte a blindajului lui T-34, acesta din urmă putea penetra doar părțile laterale ale Tigrului, de la distanța de 500 la unghi de 30º. Avantajul Tigrului era acela că dispunând de un sistem optic de ochire performant, putea lovi de la primul foc până ca T-34 să se apropie la distanța fatală. Dar să luăm în considerare faptul că T-34-76 putea totuși să distrugă un Tiger I! Astfel că replica aruncată undeva în comentarii, cum că: „T34 e la glezna broaștei pe lângă un Tiger”, este puțin cam nedocumentată. Să nu ne lăsăm copleșiți de resentimente, propagandă sau de dimensiuni. A fost Tiger un tanc bun doar din privința tunului. În rest, risipă inutilă de carburant, metal băgat în greutatea suplimentară, și piese de schimb. Spre sfârșitul anului ’43 Tiger I a trecut la folosirea unui proiectil care a mărit performanța penetrării blindajului după cum urmează: 500 m-156 mm, 1000 m-138 mm, 1500 m-123 mm, 2000 m-110 mm. Dar între timp nici rușii nu au dormit așa că, în opinia mea Tiger I a fost scos pe front ca un fel de „bau!” la adresa rușilor, bazat pe un tun și dimensiuni impresionante. Numai că Ivan nu a pus botul.
În 1943 intră în luptă T-34-85, e drept, în puține exemplare având tunul de 85 mm D-5T. Grosimea blindajului este de la 20 la 75 mm, scutul tunului având 90 mm. Crește și greutatea până la 32 tone și înălțimea până la 2,72 m. Autonomia, viteza și puterea motorului rămân aceleași. Iar din 1944 intră în scenă T-34-85 cu tunul ZiS-S-53 L/54,6 de 85 mm. Ambele versiuni puteau penetra frontal un Tiger I de la 500 m și lateral de la 1500 m. Cu Tiger II a fost ceva mai greu. Având un blindaj frontal de la 100-150 mm, nu am găsit specificații dacă un T-34-85 îl putea străpunge. Blindajul lateral însă, fiind de 80 mm putea fi penetrat de la 1500-2000 m. La rândul său Tiger II putea perfora T-34-85 de la mai bine de 2000 m. Ca viteză: 41 km/h, autonomie: 170 km, greutate: 70 tone, 3 m înălțime și un motor benzinar de 700 CP , Tiger II este inferior lui T-34.
Iată că T-34 în versiune inițială sau îmbunătățită sub forma T-34-85, avea posibilitatea să distrugă toate aceste tancuri, unele create ca soluție contra lor. Se pare că soluțiile au fost de prisos, de regulă ce șenilele lor au atins până la urmă asfaltul berlinez. Sunt conștient că T-34 și-a avut lipsurile lui. Fiecare tanc are plusuri și minusuri, puncte forte și slabe. Însă, totul e mai complex, depinde și de condițiile atmosferice, și de cele geografice, și nu în ultimul rând, de factorul uman. Oricum, deși nu am spus tot și nu cunosc tot despre T-34, a fost o piesă de rezistență! Și asemeni majorității tancurilor rusești, seamănă domnule a…tanc! Haide să recunoaștem geniul sovieticilor în materie de tehnică de război! Tancurile germane, bine a spus cineva care a comentat la unul dintre articole: design de tractor! Pantherul a arătat a tanc, copiat dupa T-34. Și Tiger II, copiat după Panther.
În ciuda specificațiilor, apare o întrebare pe care și-ar pune-o oricine: „Dacă au avut o asemenea tehnică net superioară celei germane ce au pierdut rușii inițial?”. Eu cred că de fapt Stalin, nu era un băiat chiar așa de cuminte și neutru cum dorea să o arate. Eu cred că era bine pregătit de război în 41, a fost și în 39, dar era pregătit pentru un război OFENSIV! Conform principiilor lui Sun Tzu, dacă te pregătești pentru ambele tipuri de luptă, ofensivă și defensivă, ești slab la amândouă. Dacă te pregătești doar de război ofensiv, ești slab în defensivă. Și dacă știm că Armata Roșie era pregătită de război, dar a fost slabă inițial în defensivă, e clar pentru ce anume se pregătise. Sunt anumite teorii cum că, dacă nu apuca să atace Hitler, Stalin ar fi atacat peste exact două săptămâni de la inițierea operațiunii Barbarosa. Apar câteva întrebări cheie în acest caz: ce ofensivă aveau de gând să lanseze? Și împotriva cui? Și dacă apuca să atace, i-ar fi putut sta cineva în cale?
Mulțumesc pentru că m-ați suportat și îmi cer scuze pentru cât am scris. Însă, articolul și comentariile m-au stârnit plăcut și dacă tot eram cum s-ar spune în formă cu multe specificații… Îmi cer scuze pentru unele nepotriviri de date. Am folosit ca surse wiki în en, ro și es, și apar multe diferențe care te aruncă în confuzie. Astfel că, va trebui să le considerăm aproximative. Dacă toate sursele susțin oficial date care diferă, chiar nu am idee unde aș putea găsi o sursă sută la sută reală. Alte surse:
https://sites.google.com/site/worldofarmor/carros-de-combate/carros-de-combate-sovieticos/t-34
http://www.wwiivehicles.com/germany/default.asp
Multumim foarte mult pentru aprecieri si de asemenea pentru comentariul tau foarte bun si consistent. Speram sa mai vii pe blog si sa gasesti si alte articole pe placul tau…
Cum s-a nascut tancul T-34 ? Ing. Koshkin, „taticul” acestui tanc, lucra la fabrica de locomotive din Harkov. Fiind delegat la un congres al PCUS(b), Stalin, a criticat constructorii de tancuri sovietice, ca le fac prea complicate si ca la arma tancuri se recruteaza cei mai buni si calificati muncitori din industrie si ca fabricile raman fara de mana calificata, iar in razboi fabricile trebuie sa lucreze calitativ si fara intrerupere. Cu aceasta ocazie i-a vorbit si Ing. Koshkin, de la Harkov, pe care il cunostea, sa conceapa un tanc robust, bine inarmat, bine blindat, simplu, sa fie facut numai din materiale si echipamente fabricate in URSS si care sa aiba un echipaj redus ca numar si sa fie format din tarani colhoznici carora sa li se faca un instructaj sumar si acestia sa fie capabili sa intre in lupta. Astfel, s-a inceput studierea problemei la biroul de proiectare, cu Stalin nu era de glumit. Ing.Koshkin a reusit sa faca un tanc care sa indeplineasca cerintele lui Stalin. Asa a aparut T-34, cu trei tarani in echipaj care se instruiau cateva zile si erau gata de lupta. Totusi tancul avea suspensii americane care erau folosite la fabricarea locomotivelor. O fi aflat Stalin despre asta? Nu se stie!