PARTEA a VI-a
T-34 captura Germania
Desi era o mare realizare, T-34 A, in acceptul germanilor, avea si deficiente, acestea fiind insa rezolvate in timp, dar, era in mod clar superior celor similare vestice si germane, la aparitia sa. In general, principala problema la debut a fost motorul, care se defecta dupa numai 100 de ore de functionare datorita filtrelor de aer, putine si ineficiente in conditiile prafului din stepa “mamei Rusia”, dar nici cutia de viteze in patru trepte nu era mai breaza, componentele acesteia dovedindu-se fragile in conditiile aspre de exploatare de pe front –n-au fost putine cazurile in care tanchistii sovietici nu reuseau sa miste mastodontii din cauza cutiilor de viteze care se blocau. La fel si inelul cu roata dintata al turelei initiale, care, in caz de rupere a unui dinte devenea inutilizabila, ramanand blocata.
Cea mai impresionanta varianta de T-34 ce a luptat in WW II a fost cea echipata cu tun de calibrul 85 mm, cunoscuta drept T-34/85.
T-34/85 cu tun DT-5
T-34/85, a aparut ca urmare a experientei nu tocmai fericite de la Kursk, unde blindatele sovietice au suferit pierderi masive in fata colosilor germani, Panther si Tiger (lupta in care proportia pierderilor a fost cam de 7 la 1 in favoarea germanilor –surse germane mentioneaza 9000 de tancuri sovietice distruse, in schimb sursele rusesti dau o cifra mai mica, 5000 de unitati, germanii pierzand peste 2500. Oricum, cert este ca in 1941 sovieticii au pierdut 20500 de tancuri, dintre acestea, cel putin 2300 au fost T-34/75, iar peste 900 au fost KV-1. Acest aspect a generat studii, comitete si comitii, in cadrul STAVKA si Partidului, scotandu-se in evidenta slabiciunile blindatelor sovietice –in speta, armamentul inadecvat blindajelor noilor mastodonti germani. S-a mers pana acolo incat au fost studiate carcasele tancurilor T-34 distruse ori avariate, pentru a se vedea amploarea distrugerilor provocate de noile tancuri germane, noile proiectile si tunuri AT folosite de acestia, s.a.m.d). Ca urmare a concluziilor trase, T-34/85 a reprezentat o modificare majora a vechiului T-34, in speta turela marita ce putea adaposti 3 persoane, echipament radio mai performant, blindaj marit si tun de mare calibru (85 mm).
T-34 echipat cu placi suplimentare de blindaj. Captura Germania
S-a incercat, in graba, pentru a avea tancuri mai bune rapid pe front, dotarea T-34 existente cu placi de blindaj superior, fiind botezat T-43, dar nu s-a dovedit o solutie viabila, blindatul pierzandu-si principalele atuuri –manevrabilitatea si viteza. Chiar au incercat sa monteze un tun de calibrul 85 mm in vechea turela, dar aceasta nu se preta la asa ceva, arma fiind grea si voluminoasa, renuntandu-se in august 1943. Drept urmare, solutiile ad-hoc a fost abandonate, avandu-se in vedere realizarea unui blindat reproiectat, cu o noua turela, mai mare, ce putea adaposti 3 persoane, si un tun calibrul 85 mm, D-5T.
Modul de dispunere a palciilor de blindaj suplimentar
Primele loturi de T-34/85 au iesit pe portile fabricii in 1943, pana in martie 1944, fiind echipate cu tunul D-5T Arma era adaptarea pentru utilizarea pe tanc a armei AA, KS-12, model 1939. Interesant este faptul ca sovieticii testasera in ianuarie 1943 un Tiger capturat, concluzionand ca doar tunul de calibrul 122 mm, A-19, model 1937, era 100% eficient impotriva matahalei germane (l-au “prins pe data de 16 ianuarie 1943, in apropiere de Shlisselburg, pe frontul din Leningrad. A fost imediat dus la Kubinka si studiat pe indelete de catre inginerii sovietici, aflandu-i punctele tari si cele slabe. Se pare ca i-au informat si pe anglo-americani la ordinul lui Stalin, desi acestia stiau totul despre Tiger I –au “uitat” insa sa le spuna si “aliatilor din est”). Cu toate acestea, au proiectat doua variante de D-5, numite D-5S –ce nu se monta in turela, ci in compartimentul de lupta (KV-85) si D-5T –destinat montarii in turela (T-34/85 si IS-1).
Tunul D-5T, calibrul 85mm
Tunul avea urmatoarele caracteristici: calibrul 85 mm/51,6 calibre; greutatea tevii 980 kg; rata de foc 8-10 proiectile/minut; greutatea proiectilului AT, 9,2 kg; viteza initiala a proiectilului 792 m/s; s-a aflat si in dotarea tancurilor KV-85, IS-1, fiind construit in 543 exemplare; elevatie cuprinsa intre -5º/+22º. Arma se remarca prin greutatea redusa si reculul moderat (maxim 32 mm), dar a fost rapid inlocuita. In 1944, a aparut o varianta cu turela mult imbunatatita de T-34/85, dotata cu doua ventilatoare (primele variante aveau doar un singur ventilator, ce nu facea fata solicitarilor) destinate evacuarii fumului si a caldurii din camera de lupta (problema cu care T-34 s-a confruntat inca de la inceput.Turela a fost marita, numarul echipajului crescand la 5 oameni, fiind dotata cu periscop de observatie MK-4 –montat pe acoperisul turelei, un telescop TSH-15 (telescop monocular articulat, ce putea mari de maxim patru ori) si unul panoramic PTK-5 (periscop monocular ce se putea roti 360º, putand mari de peste doua ori), precum si fante de observatie dotate cu sticla blindata.
Periscop TNK-1
Turela a dotat si tancurile KV-1, standardizarea fiind un atuu important pe campul de lupta pentru sovietici. Tancurile lor dispuneau, in general, de aceleasi piese si subansamble, armament si munitii, alte echipamente vitale, inclusiv motoare, ceea ce usura mult munca echipelor de intretinere la linia frontului. Se recuperau piese si alte echipamente, inclusiv tunuri, de la blindate distruse ori avariate, facandu-se economii importante de fonduri, materii prime si timp, rata de disponibilitate a blindatelor sovietice pe front fiind mare. Germanii, in majoritatea cazurilor, trebuiau sa astepte ca aprovizionarea, si-asa deficitara pe front, sa le asigure piese si subansamble, marea majoritate a acestora nu se potriveau de la Panther la Tiger si viceversa –asta insemnand timp si bani, rata de disponibilitate a principalelor blindate germane pe front fiind scazuta si, de cele mai multe ori, acestea nu puteau fi inlocuite ori reparate in timp util), precum si cu un tun nou, ZIS-S-53, calibrul 85 mm, cu sistem de ochire revizuit (intre timp, aparuse IS-2, cu tun de 122 mm, ce putea cu adevarat sa faca bucati un Tiger. 3000 de asemenea monstrii au fost construiti pana la sfarsitul razboiului, despre care Hasso von Manteufel spunea ca sunt cele mai bune tancuri din WW II. Si aliatii vestici au fost impresionati de el!).
T-34 cu tun ZIS-S-53
ZIS-S-53, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 85 mm/54,6 calibre; incarcare semi-automata; greutatea tevii 1150 kg; rata de foc 10 proiectile/minut; greutatea proiectilului AT, 9,2 kg; a echipat tancurile T-34/85 model 1944 si T-44, fiind construit in 14265 exemplare; elevatie cuprinsa intre-5º/+25º; rezerva interna de 55 proiectile: 36 cu mare putere de explozie si 14 AT (nu era insa o regula, fiindca echipajele luau cel putin 4-6 lazi de munitie suplimentara, pe care le depozitau pe podeaua tancului in camera de lupta, cu deosebire proiectile AT). Tunul folosea si urmatoarele tipuri de obuze: UO-365K (cu fragmentatie, focos KTM-1, greutate 9,54 kg; UBR-365 (APHE, focos MD-5/7, greutate 9,2 kg); UBR-365K (APBC, focos MD-8, greutate 9,2 kg); UBR-365P (subcalibru, greutate 4,9 kg, introdus in februarie 1944).
T-34/85, varianta finala, avea urmatoarele caracteristici: greutate 32 tone; lungime 8,15 m, incluzand tunul; latime 3 m; inaltime 2,60 m; viteza maxima pe sosea 55 km/h; autonomie pe sosea 360 km; blindaj cuprins intre 45-90 mm; dispunea de turela plata, solutie ce a fost adoptata si de blindatele occidentale, dupa razboi; motor Diesel V-12, 500 CP/15,6 CP/tona, 1800 rpm; armament: un tun calibrul 85 mm, ZIS-S-53/2 mitraliere calibrul 7,62 mm, DTM (spre sfarsitul razboiului, au aparut pe front exemplare dotate cu o mitraliera AA, calibrul 12,7 mm, DShK, montata pe turela: rata de foc 600 proiectile/minut; raza maxima de actiune 2000/2500 m; viteza initiala a proiectilului 850 m/s. Datorita performantelor sale, soldatii sovietici o porecleau “Dushka/Scumpa”.
Motorul V-12
Mitraliera se afla si astazi in fabricatie, dotand si Bizonul nostru, de-acum batran si in pericol de moarte…tehnica). Interesant este faptul ca sovieticii au realizat pericolul reprezentat de aruncatoarele de grenade germane portabile, Faustpatrons (cu miile folosite inclusiv de catre civili, spre sfarsitul Reich-ului), in luptele de strada, si, ca urmare, pe strazile Berlinului au aparut T-34/85 echipate cu placi de otel de 1,5 mm grosime, ori plase de sarma de otel de 3 mm grosime. Acest blindaj suplimentar era montat la 15-20 cm distanta de blindajul principal al tancului, incluzand partile laterale si turela. Desi s-a dovedit o solutie inteligenta, sovieticii n-au mai dezvoltat-o dupa razboi.
Si T-34/85 a avut mai multe variante exotice, multe aparute dupa razboi, precum:
-SPK-5, vehicul de recuperare dotat cu macara rotativa capabila sa ridice o greutate de maxim 10 tone, aparuta in 1955;
-T-34 TO/Technicheskoye Obsuzhivaniye/Vehicul de Intretinere Tehnica, aparut in 1958, fiind o platforma de lucru mobila dotata cu tot ceea ce este necesar depanarii;
-PT-34, era un tanc deminor, fiind echipat cu role (mai este cunoscut drept PT-3, dar foarte probabil este vorba de role) dispuse in fata vehiculului, dar putea fi folosit si la lucrari genistice putand inlocui rolele cu o lama de mari dimensiuni, aparut in 1942-1943 (primele au fost observate de catre germani in mai 1942, la Voronej, iar in luna august s-a format primul regiment de tancuri deminoare, cu 18 unitati. Initial erau T-34/76, ulterior fiind folosite T-34/85). El a venit ca o necesitate pe front, dupa ce sovieticii testasera cateva prototipuri de tancuri deminoare, pe sasiu de T-28 in 1940 (avusesera mari pierderi in razboiul cu finlandezii, datorate campurilor de mine plantate de acestia). Au incercat si cu T-60 si KV-1, dar au considerat ca doar T-34 este destul de puternic si robust in acest rol, rezistandu-i ambreiajul. Pana in 1945, sovieticii dispuneau de cel putin 5 regimente dotate cu asemenea tancuri, in marea lor majoritate, T-34/85. Rolele sau dovedit a fi rezistente si fiabile, fiind adoptat si modernizat de catre israelieni dupa razboaiele cu arabii din anii *80. Se pare ca si americanii au dezvoltat un sistem asemanator in anii *50-*60, dar informatia este incerta;
PT-34 deminor
-OT-34/85, era tanc aruncator de flacari, asemanator cu ATO-42 (varianta a T-34/76D, descrisa mai sus) aparut in 1943, la care mitraliera frontala era inlocuita cu un aruncator de flacari, ce dispunea de un rezervor intern de 100 litri, putand arunca jetul incendiar la 60-130 m distanta. S-au fabricat in numar mic;
-exista informatii neconfirmate care afirma ca germanii au dotat un T-34/85 de captura, in 1944, cu tunul de calibrul 88 mm de la un Tiger I avariat, pe santierul naval din Libau, folosindu-l in luptele din Prusia de Est. Cel mai probabil informatia este inexacta, expertii sovietici mentionand ca asa ceva nu se putea face, cert este doar faptul ca nici sovieticii, nici anglo-americanii, n-au capturat un asemenea hibrid. Interesant este faptul ca exista o descriere a acestuia, provenind de la veteranii ce-au luptat in Peninsula Kurland, care-l “infatiseaza” vopsit in verde inchis, cu o mare cruce pe turela, avand numarul 18. Nu exista insa poze sau alte documente doveditoare.
T-34, a avut un viitor stralucit si dupa WW II, el fiind exportat in tari din toata lumea, si construit sub licenta sau nu, mult timp dupa razboi, de catre cehoslovaci, polonezi si chinezi (s-a numit Model 58, aparut in 1950). Chiar si finlandezii l-au folosit pana prin 1960, bineanteles avand echipamente optice de vizare si ochire de provenienta vestica, tancurile lor fiind capturate de la sovietici. Si mai multe state l-au modernizat dea lungul anilor, precum Egiptul, Iugoslavia, Cehoslovacia (o varianta interesanta a fost JT-34, tanc de recuperare, produs intre 1962-1966, exportat in India si Maroc), India, China, RDG (au testat un model interesant, ce se vroia a fi un T-34 amfibiu. In 1959, au dotat un T-34/85 cu pontoane, acesta comportandu-se bine in timpul testelor, dar nu a intrat in productie).
Type 58
Ar mai fi inca multe de spus despre T-34 si cariera sa razboinica in toata lumea, dar, una peste alta, acest blindat a reprezentat un succes rasunator pentru sovietici. La care se adauga faptul ca URSS a reusit sa construiasca pe timpul razboiului, in conditiile in care s-a confruntat cu invazia germana, stramutarea fabricilor, distrugeri si bombardamente, lipsa de personal calificat si lupta de eliberare, 125000 de vehicule blindate –un numar imens, dar care spune multe despre mobilizarea natiunii (fortata sau nu, tot mobilizare se numeste), creativitate, tenacitate si dorinta dea invinge. In comparatie, daca este ceva de comparat, Germania lui Hitler a construit 89000 de blindate, dintre care mai putin de 2000 de unitati au fost Tiger I/II. Tehnologie germana avansata, care, pana la urma, in fata puhoiului de otel sovietic, N-A CONTAT.
WW
SURSE: www.achtungpanzer.com/panzerkampfwagen-t-34r-soviet-t–34-in-ge…
www.wwiivehicles.com/ussr/tanks-medium/t–34.asp
forum.worldoftanks.com › … › Tanks › Medium Tanks › Soviet
forum.axishistory.com › … › The Soviet Union at War 1917-1945
www.worldwar2.ro/arr/?language=ro&article=239
english.battlefield.ru/ –
www.britannica.com/…/J-Walter-Christie
www.russati.su/tanks/BT.shtml
FELICITARI !
DEOSEBIT DE BINE INFORMAT SI MONTAT ARTICOLUL .
ESTE O SINTEZA EXCELENTA DE DATE TEHNICE , INFORMATII ISTORIC RECUNOSCUTE SI…MICI IMPRESII SI INTERPRETARI CU TOTUL DEOSEBITA.
INTR-ADEVAR UN ARTICOL ACCESIBIL SI BOGAT.
CEVA RAR IN ZIUA DE AZI.
IMI PLACE F MULT CA ACOLO UNBE APARE O INFORMATIE INCERTA , NU AI EVITAT-O SI AI PREZENTAT-O CA ATARE .IN ZIUA DE AZI MULTI SE FERESC DE ASMENEA CHESTII CARE PESTE TIMP SE POT DOVEDI REALE.,DE FRICA SA NU FIE CONSIDERATI MINCINOSI.
EXEMPLU FIIND LEGENDA CU TUNUL DE 88…
INCA ODATA FELICITARI SI JOS PALARIA !
@nemotoujours. Multumesc pentru aprecieri! Sper ca si urmatoarea serie, aflata in lucru, legata de „felinele” germane, Panther si Tiger, sa fie ok. In ideea de a face un istoric cat de cat complet, de a prezenta tot ceea ce se stie despre subiectul articolului, incerc sa-mi dau toata silinta -nu stiu cat de bine reusesc, dar cel putin incerc.
@Inca o data, multumesc tuturor celor care m-au incurajat, care si-au pierdut timpul citind articolele, si, nu in ultimul rand, celor care mi-au atras atentia asupra greselilor facute.
orasul schlisselburg langa leningrad??? hai ca-i tare..cu cine ati facut geografia??? e ca si cum ai spune ca targul prafuit caracal e langa shanhai…articol prost, amestecat, propagandistic, care sare de colo colo..cam multe minciuni pe mm patrat..parca vorbeam de stahanovisti..n-au disparut inca…multi pionieri cu cravata rosie la gat, copie ca si ponta ce aud prin carciumi si-i zic informatie pretioasa!!! (americanii stiau totul despre tiger, rusii stiau totul despre operatiunea barbarossa, totusi au pierdut o groaza de oameni si teritoriu in cativa ani)..partea proasta este ca d-voastra nu stiti nimic despre ce s-a intamplat atunci..
Multumim Nemo, WW are in lucru urmatoarea sertie: tancuri germane, Panther si Tiger.
O CONTINUARE LOGICA.SPER SA FIE LA FEL DE SPUMOASA.
S-a terminat ?! Pana la urma noi ce tractoare/vehicule de depanare/evacuare.am avut pe baza lui T-34?! Doar WPT-34 de la polonezi?!
AM AVUT TOATA GAMA DE VEHICULE GENISTICE DE EXEMPLU .
ADICA INCLUSIV PODURI MOBILE SI SAPATOARE DE TRANSEE/SANTURI (CAM INTRE 50 SI 12O MM)
DOAMNE CAT DE URATE ERAU ! NOAPTEA ZICEAI CA-S DINOZAURI , DIN CAUZA MULTITUDINII DE SCRIPETI,CABLURI SI TAMBURI , FIIND MECANICE ,NU HIDRAULICE.
Tipuri/indicative exacte ?! Asta din urma de-l mentionati nu e BAT-M?!
AMICE , CU CEA MAI MARE PLACERE TI-AS SPUNE , DAR IN AFARA DE GIRAFA, MASTODONT, CARTITA S.A. PORECLE , ZAU DE MAI STIU VREUN INDICATIV.SI ASTA PT CA DEVENISERA MATERIAL STATIC , DE MUZEU ,IN PARCUL RECE SI NIMENI NU-SI BATEA CAPUL CU ELE.
AM INVATAT SI AM UITAT ,INFORMATIILE INUTILE.
IN SCHIMB AM TOT CAUTAT PE CINEVA DIN CRAIOVA SA-L TRIMIT LA UNITATE SA VADA DE MAI SUNT , PT CA SE POT VEDEA O PARTE SI DIN STRADA.
BAT-M (la noi „buldozerul greu”), BTM-3 (la noi „maşina de săpat tranşee”) şi MDK-2M (la noi „maşina de săpat adăposturi”) sunt toate construite pe baza lui T-54/55, nu T-34.
Se poate vedea foarte uşor asta din exterior prin faptul că au suspensia cu bare de torsiune şi roţile mai mari cu bandaj de cauciuc, specifice lui T-54/55, şi sunt mult mai late ca T-34 (T-54/55 erau cu aproape 40 cm mai late).
T-34 avea suspensie Christie (braţ care acţionează un arc elicoidal aflat în interiorul cutie blindate).
~Nautilus
DIFERENTELE INTRE TIPURILE-NU MODELELE-DE SASIURI LE INVETI PRIMELE.
MAI ALES CA PANA IN ANII 94 CHIAR LE MAI GASEAI UNELE LANGA ALTELE IN UNITATILE DE GENIU SI SE MAI FACEAU ” APLICATII” LA RECE PE AMBELE.
DE FAPT MAI MULT SE INVATA INTRETINEREA-DEMONTARE/MONTARE CUPE ,LANTURI , CABLURI , SENILE , DE PORNIT…NU RISCA NIMENI.
De alea de sapat transee am vazut la mine in”muncipiu” la fosta mare uzina de excavatoare .Nu stiu daca erau fabricate acolo sau erau pt reparatii , de multe ori erau si tancuri in uzina .
oare ce-i de brigada 10 geniu or nai fi avand asa ceva prin ograda?!
@ nemotoujours uite aici un link http://henk.fox3000.com/t34-2.htm te rog sa-l vizualizezi pe tot si vezi ca are o sectiune cu tractoarele „recovery” si indica-ne de acolo pe cele de pe la noi din armata.Multam.
DIN NEFERICIRE CU ARMA NUMITA GENIU EU AM AVUT INCIDENTA PREA PUTIN , SPORADIC,OCAZIILE FIIND INSTRUCTIE COMUNA DE VREO CEVA ORI SI UN SCHIMB DE EXPERIENTA PUR TEHNIC, IAR AMINTIRILE MELE DE ACUM 20 DE ANI CU PRIVIRE LA ACESTE UTILAJE SUNT FFF IN CEATA.
MERCI DE LINK , O SA MA UIT , DAR CE POT SA-TI SPUN SIGUR ESTE FAPTUL CA BAIETII DE LA GENIU MI-AU ARATAT DIFERENTELE DE SASIU , MANDRINDU-SE CU CELE PE T34 PT CA INCA MAI FUNCTIONAU CICA – EU PORNITE NU LE-AM VAZUT-SI MANDRIA PORNEA DIN FAPTUL CA EI LE INTRETINEAU CU SACRIFICII CHIAR.
ERAU MULTUMITI CA REUSEAU SA SCHIMBE GARNITURI CU ALTELE MANUFACTURATE DIN PIELE DE BOCANCI VECHI SI CA ADAPTASERA MULTE CHESTII DE LA CAMIOANE SI ALTE JUCARII.
DACA NU MA INSEALA MEMORIA , PARCA ALTERNATOARELE ERAU PE 48 V SI EI ADAPTASERA LA UN SASIU ALTERNATOR DE MOTOR 23 AUGUST DE LOCOMOTIVA LDH , CHESTII DIN ASTEA.
DACA REUSESC SA IAU LEGATURA CU UN FOST COLEG CARE A LUCRAT VREO 15 ANI LA UNITATEA DE REPARATII TEHNICA MILITARA DIN BUCOV,PROMIT CA-L TRAG DE LIMBA , EL FIIND ANGAJAT DIN 86 SI PRINZAND TOT CE MISCA , MAI ALES CA TRACTOARE DE ART SI BLINDATE.
ntz tz.. Sa vedme cu si cu ce com[aram. Tigrul nu poa fi comparat decat cu IS. Sau mai precis IS a fost proiectat pe motiv de Tigru!! Tigrul a fost proectat ca sa fie tancul suprem… si a fost pana la apritia lu IS2. Pimcipala sa hiba : costu enorm… si prodcutia lenta
Panther poa fi comparat cu KV. De faot Pantehr proectat sa fie an anti T34 (in jur de 30 t) a ajuns an antiKV. Asa ca halea T34 cu tun de 75 lung…Cam scump nu prea usor de produs (Pantheru) bun cand functiona (prima serie nu prea… )
T34 .. ar putea fi comparat cu PZKW IV.. aufs F ,, G, H .. cu multa ingaduinta ptr al nemtesc.
A fost „baza” productiei dupa 39. Idem baza nemteasca a fost Pzkw III si IV, patrui fiind produs pana in 45. A da baza productie inseamna si majoritatea inzestrarii ..
Panther-ul nu era chiar asa de scump. La pret abia daca depasea cu putin un PzIV.
In general, principala problema la debut a fost motorul, care se defecta dupa numai 100 de ore de functionare datorita filtrelor de aer, putine si ineficiente in conditiile prafului din stepa “mamei Rusia”, dar nici cutia de viteze in patru trepte nu era mai breaza, componentele acesteia dovedindu-se fragile in conditiile aspre de exploatare de pe front –n-au fost putine cazurile in care tanchistii sovietici nu reuseau sa miste mastodontii din cauza cutiilor de viteze care se blocau. La fel si inelul cu roata dintata al turelei initiale, care, in caz de rupere a unui dinte devenea inutilizabila, ramanand blocata.
T-34 a avut o serie de avantaje din faza de proiectare, care îl făceau părintele tuturor tancurilor moderne:
1. Motorul cu un raport excepţional greutate/putere. V-2 în forma folosită pe T-34 avea 750 kg fără lichide (820 kg cu ulei) şi putea genera cam 400-450 CP (existau diferenţe foarte mari între 2 tancuri construite în aceeaşi zi şi aceeaşi fabrică, datorită condiţiilor proaste şi materialelor şi mai proaste), sau 500 CP pentru un exemplar construit după toate regulile artei, cu compresia corectă, cu sistemul de injecţie în stare bună. Toate celelalte motoare de tanc ale epocii cântăreau 1000-1200-1500 kg: Maybach HL 120 TRM al lui PzKpfw IV cântărea 510 kg fără accesorii, dar se apropia de 1000 kg cu toate lichidele şi cu accesoriile instalate, Maybach HL 230 al lui Tiger I cântărea 1200 kg. Chrysler Multibank al lui Sherman cântărea 2384 kg, cât 2 maşini medii puse una peste alta.
Din acest motiv, T-34 putea profita de greutatea economisită astfel folosind un blindaj mult mai solid decât al lui PzKpfw III / IV, şi chiar când acestea au trecut la blindaj de 50-80mm T-34 avea potenţialul necesar pentru a fi îmbunătăţit mult mai mult.
2. Capacitatea de a fi fabricat rapid în serie mare. Comparând construcţia „de tractor” cu super-sofisticata transmisie semiautomată/preselectoare a lui Tiger I sau cu transmisia cu motor şi generator electric a lui Elefant, se vede de ce chiar şi în condiţiile mizerabile din 1942 se puteau produce zeci de mii aproape fără efort.
3. Şenilele masive, supradimensionate, care permiteau o bună manevrabilitate pe teren moale, noroi, zăpadă, şi posibilitatea de a rula cu papuci de şenilă metalici şi cu roţi fără bandaj de cauciuc. Cauciucul era la fel de preţios ca aurul în război.
De asemenea, datorită condiţiilor în care a fost construit, designul excepţional pe planşetă s-a dovedit a fi mult mai puţin impresionant când a fost pus în practică:
– motoarele ţineau uneori 350 km, după care se făceau praf – un exemplar testat de americani a sucombat după 343 km rulaţi pe câmp;
– transmisia era copia unui proiect american de dinainte de război, care nu a fost pus în producţie tocmai fiindcă era ineficient, era foarte greu de manevrat, de multe ori tijele masive de oţel care acţionau cutia de viteze şi direcţia se înţepeneau şi trebuiau deblocate cu ciocanul;
– lipsa staţiilor de radio în 1941 de pe majoritatea exemplarelor;
– optică de 2 parale;
– calitatea oţelului nu era de vârf, nici nu ar fi fost posibil, şi blindajul era vulnerabil chiar şi de la mare distanţă faţă de tunul de 75mm al lui PzKpfw IV Ausf F2;
– de multe ori piesele de la 2 tancuri produse în aceeaşi zi şi în aceeaşi fabrică nu se potriveau (în condiţiile de rahat din anii 1941-1942 nici nu era de mirare).
Nu trebuie confundat un T-34/85 produs după război, sau seria T-54/55 din anii de glorie ai Uniunii Sovietice, cu un T-34 înjghebat în grabă de către recruţi, şi de multe ori condus chiar de către aceiaşi recruţi care l-au construit.
~Nautilus
Multumim WW pentru timpul cheltuit in vederea documentarii , traducerii si redactarii acestei serii de articole .
As dori sa adaug cateva detalii privind evolutia tehnica a lui T-34-85 in armata romana .
Prima modernizare , dusa pana la capat pentru intreg parcul , a fost realizata in anii ´60 , constand in:
– montarea unui complet de etansare si tubulaturii de aspiratie in vederea trecerii pe sub apa , pana la o adancime maxima de 5 m
– montarea de sisteme de vedere pe timp de noapte , din generatia 1,tip activ , cu proiector de iluminare in infrarosu
– inlocuirea statiei de radio cu una mai moderna
– montarea de rezervoarea suplimentare exterioare ( cu suportii si tubulatura aferente )
– montarea pe toate tancurile a cutiei de viteze cu 5 trepte
– montarea unui preincalzitor al motorului
– inlocuirea filtrelor de aer si ulei cu altele mai eficiente
S-au asimilat in productie in tara diverse piese de schimb ( axe, pinioane , alternator , electromotor de pornire etc.)
De asemnea, s-au efectuat studii pentru imbunatatirea performantelor motorului V-2, in special pe linia reducerii consumului , prin modificarea galeriei de admisie ,chiulasei ,modificarea pompei de injectie si a tubulaturii de inalta presiune , injectoarelor etc. , efectul fiind o economie de 8,5 % la consum si un spor de maxim 16 % la putere fata de motorul de serie .De asemenea , motorul modificat a fost testat in regim de motor policarburant. Din cate stiu eu , modernizarea nu s-a aplicat motoarelor tancurilor din dotare , datorita faptului ca in anul 1980, cand s-a terminat acest studiu , acestea se aflau mai mult in depozitele de mobilizare decat in uz, existand un stoc serios de piese de schimb .
A doua etapa de modernizare a avut loc la jumatatea anilor ´80, dusa doar pana la nivel de prototip , constand in :
– montarea unui sistem de conducere a focului , cu telemetru laser si stabilizator
– depozitarea munitiei in rastele asemanatoare celor de pe TR sau T-55 ( dupa sursa ), in locul cutiilor de pe podea
– manson termoizolant pentru teava tunului
– lansatoare de grenade fumigene
– mitraliera pe turela , cal. 12,7 mm
– sorturi laterale de protectie
– suporti pentru montarea unui dragor de mine modernizat sau a unei lame de buldozer
– modernizarea mecanicii prin montarea motorului de pe TR-580 ( sau T-55 , in functie de sursa de informare , tot un drac pana la urma ), a unor senile mai moderne tip TR sau T-55 , cu galetii corespunzatori,imbunatatirea suspensiei
Tancul modernizat ar fi trebuit sa fie folosit in caz de mobilizare , ca tanc de sprijin pentru infanterie , masura judicioasa in conditiile in care exista un stoc enorm de munitie de 85 mm , iar capacitatea de lupta antitanc ar fi fost asigurata de alte mijloace .Insa amarele economii ale perioadei , precum si perspectiva unui tratat de reducere a armamentului conventional in Europa au stopat proiectul .
A treia etapa ,cu putin inainte de 1989 , de fapt reconversie nu modernizare , a fost modificarea in utilaje terasiere in cadrul programului national de irigatii.Se stia de atunci ca vine seceta… S-a demontat turela ,si s-a montat in locul ei o cabina de buldozer civil , s-au modificat comenzile si s-au realizat astfel buldozere, incarcatoare frontale , macarale grele ( fapt neconfirmat prin fotografii ) si tractoare de utilaje terasiere , fapt mult mediatizat in presa vremii .Ciudat , multe din canalele de irigatii erau cat de cat perpendiculare pe probabilele directii de invazie terestra a tarii . Ca la Paulis …
Dupa 1989 , in cadrul procesului de casare , s-a incercat transformarea in utilaje de interventie la sonde , la benzile transportoare din carierele de lignit , de reducere a puterii motorului prin deturare in scopul folosirii la tractoarele pe senile de la schelele de foraj ,dar toate incercarile au fost zadarnice . Totul a ajuns la fier vechi .
Ultimele tancuri T-34 din Romania se pot vedea fie la Muzeul Militar National , intre alte tancuri , blindate si autovehicule mancate de rugina , sau la Arsenal Park Orastie, , de unde brava conducere a muzeului ar putea lua exemplu .Cel putin la vopsire si curatenie .
Felicitarile mele autorului articolului! Excelent!
Multumim si pentru completari: @Nautilus si @nicusor.
Multumesc Nautilus si Nicusor, pentru informatiile extraordinare!