Cum a ajuns Oceakovul colonia Moldovei

4

Una dintre cele mai interesante istorii este cea a cetăţii Oceakov, de pe actualul litoral ucrainean al Mării Negre. Este vorba de o aşezare cu o populaţie majoritar ucraineană, dar care în trecut a fost locuită de români.

O perioadă, această cetate a fost în stăpânirea domnitorilor Moldovei. Cetatea este cunoscută în literatură sub trei nume: Oceakov, Lerici şi Vozia.

Ctitorie genoveză

Cetatea Lerici a fost ctitorită de către coloniştii genovezi în secolul al XIV-lea şi a servit drept loc de comerţ între negustorii italieni şi autohtonii români şi slavi care locuiau în regiunea din jurul cetăţii.

De asemenea, cetatea Lerici era una dintre haltele pe care le făceau călătorii care navigau spre colonia genoveză Caffa din Crimeea. Pentru că regiunea era nesigură şi ameninţarea tătarilor era permanentă, genovezii din Lerici au căutat protecţia domnitorilor Moldovei, principat care devenea tot mai puternic.

Drept urmare, încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun, seniorii genovezi ai acestei cetăţi au deveni vasali ai domnitorilor din Suceava.

Însă, în contextul tulburărilor dinastice din Moldova, genovezii din Lerici au devenit ostili voievozilor moldoveni, pentru că negustorii din Cetatea Albă începeau să concureze cu cei genovezi în porturile Mării Negre.

Ca urmare a unui conflict generat de rivalităţile comerciale, în anul 1455, piraţii moldoveni din Cetatea Albă au atacat prin surprindere şi au cucerit cetatea care era stăpânită de fraţii Senarega.

Conducătorii genovezi ai cetăţii au fost luaţi prizonieri şi trimişi la curtea voievodului Petru Aron, căruia i s-au închinat noii stăpâni ai oraşului. Lerici sau Oceakovul a devenit unul dintre cele mai importante porturi moldoveneşti, în contextul în care Cetatea Albă şi Chilia au avut de suferit de pe urma repetatelor asedii şi conflicte. Mai mult, de pe vremea lui Bogdan Vodă, tatăl lui Ştefan cel Mare, în Chilia se afla o garnizoană ungurească, pentru că cetatea îi fusese cedată lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul român care conducea Regatul maghiar.

În timpul lui Ştefan cel Mare, cetatea Oceakov a fost întărită, iar importanţa sa strategică a crescut, după ce domnitorul moldovean s-a căsătorit cu principesa bizantină Maria de Mangop, descendenta stăpânitorilor unei mici posesiuni bizantine din sudul Crimeii, o familie înrudită cu dinastiile imperiale din Constantinopole şi din Trapezunt. Oceakovul era cea mai importantă fortificaţie dintre Moldova şi principatul bizantin de Mangop şi, de asemenea, domina litoralul Mării Negre. Mai mult, după ce Imperiul Otoman a reuşit, în anul 1484, să cucerească Cetatea Albă şi Chilia, Oceakovul a devenit principala poartă a comerţului moldovenesc la Marea Neagră. Teritoriul dintre Oceakov şi Nistru era slab populat, iar controlul asupra lui era împărţit între tătari, Uniunea Polono-Lituaniană şi Moldova.

Călătorii italieni ai vremii care au trecut prin Oceakov menţionează faptul că, în majoritate, cetatea de la Marea Neagră avea locuitori români. În anii care au urmat pierderii Cetăţii Albe şi a Chiliei, Oceakovul era considerat drept cel mai mare târg moldovenesc.

Pierderea lui Petru Rareş

Cetatea a rămas în posesia domnitorilor Moldovei până în timpul primei domnii a lui Petru Rareş. Vreme de câteva decenii, Oceakovul a fost o veritabilă colonie a românilor. Însă, în timpul conflictului dintre domnitorul moldovean Petru Rareş şi Imperiul Otoman, aliat cu tătarii, hanii din Crimeea au asediat şi au cucerit Oceakovul. Ulterior, tătarii au cedat această cetate turcilor, după constituirea raialei din Tighina. Însă moldovenii, care au rămas majoritari în Oceakov, au continuat să facă negustorie prin intermediul acestei cetăţi.

Mai mult, domnitorul Petru Şchiopul a trimis 15.000 de salahori, care au muncit pentru refacerea fortificaţiei, aflată sub stăpânire otomană. Însă se pare că Oceakovul a revenit sub stăpânire românească în timpul lui Mihai Viteazul. Istoricii sunt de părere că stăpânirea efectivă a domnitorului român asupra cetăţii a durat puţin, iar apoi Oceakovul a revenit sub stăpânirea turcilor.

Dominaţia otomană a durat până când Rusia a căpătat controlul asupra acestei porţiuni a litoralului Mării Negre. Ocea­kovul şi-a pierdut, treptat, importanţa în favoarea Odessei.

Românii au continuat să fie o prezenţă importantă în fosta posesiune a lui Ştefan cel Mare. Potrivit recensămintelor efectuate de funcţionarii ţarişti, în jurul anului 1900, românii reprezentau un sfert din totalul populaţiei cetăţii.

În prezent, Oceakovul este un orăşel neînsemnat din Ucraina, cu o populaţie mai mică de 15.000 de locuitori. Cei mai mulţi dintre ei sunt ucraineni, iar românii nu mai reprezintă decât o mână de oameni.

Autor: Claudiu Padurean

Sursa: Romania Libera

8 comentarii:

  1. Cum, nu era teritoriu stapanit de slavi din toate timpurile, nu au ridicat ei cetatea Oceakov?

    Dar de romanii care stapaneau tot tinut sud pontic pana in zona Donetului, de bolohoveni si brodnici, de romanii care ridicau cetati pe Nipru, de xei care i-au batut pe rusi la Kalca, de romanii ce alcatuiau buna parte din zaporejeni si de romanii ajunsi hatmani pe Nipru, de astia or fi auzit vreodata rusii si slavii in general ?

    1
    • Si daca au auzit se fac ca nu aud. Nu vezi ca vor sa scoata tarile baltice ca ilegale…despre ce vb noi aici, n-au mama n-au tata rusii

      • Cu tarile baltice cred ca doar incearca sa deturneze atentia de la M Neagra asa cum o fac de peste 1 an. Toti europenii sar sa sprijine tarile baltice si polonia de cand a inceput criza ucraineana spunand ca adevarata tinta a rusilor e de fapt in nord si uite cum a trecut mai bine de 1 an de la declansarea ostilitatilor si acolo nu s-a intamplat nimic, doar cate un exercitiu rusesc atunci cand mai scadeau in volum vocile europenilor. In fond, daca rusii pornesc prin tarile baltice si polonia ii avantajeaza relieful de campie care se intinde pana la Atlantic, nu si ca s-ar putea, dar de aici vine ingrijorarea astora.

        1
      • Nu e vorba de ruși aici, ci ne ukrainiei care nu numai că au decimat populația românească, dar au distrus cultura românească din zona, ucrainizand școlile românești, având un comportament agresiv și criminal fata de etnicii români din zona. Iar acum, românii, in prostia lor naivă, își sprijină asupritorii. Câți dintre dumneavoastră ați fost în ucraina ( am scris numele intenționat cu litere mici) șaua veți rude acolo, care sunt asuprite, au fost și continuă să fie asuprite de autoritățile ucrainene, NU de ruși, ci de ucrainienii pe care toată lumea îi plânge. Orice conflict are victime, dar ceea ce se întâmplă românilor din Ucraina este genocid. Nu trebuie să fiți de acord cu ceea ce afirm, ci acceptați faptele și faceți analize și cercetări. O zi frumoasă și Dumnezeu să binecuvinteze românii oriunde ar fi pribegi in lume!

        1
  2. Si eu sunt de acrod ca incordarea pe Tarile Baltice reprezinta doar o diversiune. Ucraina in genunchi sau chiar destramata – ASTA VOR RUSII!!!! Adica ca pe vremea cetatii Oceakov – cand vasalul se razvrateste, se organizeaza o expeditie de pedepsire. Singurul nostru avnataj din treaba asta este ca Transnistria a devenit un teritoriu captiv si complet izolat de Rusia acum. Sa le „multumim” ucrainienilor pentru asta, ca vorba aia, si lor li se datoreaza la greu formarea acestui pseudo-stat cu forma de intenstin gros.

  3. Frumoasa postare. Felicitari! Desi sunt pasionat de istorie nu stiam mai nimic din ce ai scris aici. Multumesc!
    @ Ucraina destramata, controlul Marii Negre si de ce nu visul lor din copilarie… al stramtorilor de la Marea Marmara…

    1
  4. Azi am mai aflat ceva din istoria „ascunsa” a românilor..
    Interesanta postare..

  5. In secolele XIV-XV am avut sansa sa devenim o putere regionala, poate de talia Poloniei. Din pacate am fost divizati in doua state (al trei-lea era controlat de Ungaria) care nu au apucat sa se consolideze si care, de multe ori au actionat in contradictoriu. Poate va veni si vremea noastra… Anul 1918 a fost un dar divin nesperat, dar generatia urmatoare nu a fost capabila sa se ridice la inaltimea momentului. N-am pierdut totul, dar era cat pe ce… Ar fi timpul sa ne trezim… Sa invatam din greselile trecutului si sa pregatim cu responsabilitate viitorul… Sa nu uitam marginile atinse de strabuni capabili si indrazneti si sa ne fixam ca tel atingerea lor in viitor de catre noi(putin probabil) sau de catre urmasii nostrii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *