Eftimie Murgu, bănățeanul care dorea unirea românilor în granițele Daciei

bust-tm-liceu-carmen-sylva

Viața politică a secolului al XIX-lea a fost dominată de ideea de reformă a țărilor române, revoltele și conjurațiile din prima jumătate a secolului culminând cu revoluția pașoptistă, declanșată sub influența celor din Europa de vest. Conducătorii revoluției au fost, în cea mai mare parte, oameni de cultură, cărturari, cu o educație apuseană, care urmăreau un țel precis, și anume modernizarea țării după model occidental. Implicarea generoasă a acestor intelectuali animați de idei reformatoare se datora și faptului că, la vremea respectivă, cramponarea de putere era o mentalitate străină, politica nefiind socotită o cale de a obține profituri și privilegii.

Unire în granițele vechii Dacii

O dorință de înnoire s-a manifestat tot mai ales după 1840, când tinerii intelectuali își făceau tot mai cunoscute ideile de democratizare ale societății, în funcție de particularitățile regiunilor locuite de români. Cea mai reprezentativă figură a revoluționarilor bănățeni a fost Eftimie Murgu (1805-1870), un adept al unirii politice a românilor în granițele vechii Dacii dar, într-un anume moment, și al unei revoluții comune româno-maghiare prin care să se obțină emanciparea politică și bisericească a Banatului.

S-a născut în 1805 la Rudăria dar când avea zece ani, familia s-a mutat la Caransebeș, atunci când tatăl său, ofițer în armata imperială, a fost mutat în regimentul de graniță din micul orășel cărășean. Eftimie Murgu a făcut studii strălucite de drept și filosofie la universitatea din Pesta și la cea din Szeged și s-a impus în viața publică cu lucrări polemice asupra originii și limbii poporului român, răspunzând lui Sava Tököly, care contesta autenticitatea limbii și a poporului român. A fost profesor la Academia Mihăileană din Iași și la colegiul Sf. Sava din București, unde Nicolae Bălcescu avea să fie elevul, iar mai apoi, alături de C.A. Rosetti, prietenul de idei al lui Eftimie Murgu. Printre apropiații cărturarului bănățean s-au numărat, de asemenea, Mitiță Filipescu și prof. Jean A. Vaillant, membri ai societății secrete care a inițiat complotul revoluționar de la 1840, anticipând revoluția pașoptistă din Țara Românească. După descoperirea acestuia, Murgu și Vaillant au fost expulzați, fără drept de a se mai întoarce vreodată în Țara Românească. A fost anchetat pentru participarea la complot și arestat de tribunalul regimentului grăniceresc din Caransebeș.

IM000343.JPG

După eliberarea din închisoare s-a stabilit la Lugoj, centru al românilor bănățeni unde, de la bun început, s-a arătat foarte nemulțumit de abuzurile funcționarilor comitatensi ai Ungariei. Acțiunile sale pro-românești s-au extins în tot Banatul, iar proiectul de rupere a acestuia de Ungaria și de unire cu celelalte provincii românești a nemulțumit profund autoritățile. A fost din nou arestat în 1845, în urma unui denunț potrivit căruia agita românii împotriva ungurilor și integrității statului și a fost dus dus la Buda, pentru a fi judecat. Pe motiv că era născut în zona regimentelor grănicerești care nu aparțineau Ungariei, Murgu a invocat faptul că e supus austriac și a refuzat să se apere. A fost condamnat la patru ani de închisoare, dar după izbucnirea mişcărilor revoluţionare paşoptiste, printre revendicările revoluţionarilor maghiari din 15 martie s-a numărat şi eliberarea deţinuţilor politici. Murgu va fi eliberat abia în aprilie, iar la începutul lunii iunie a pornit spre Lugoj, unde se bucura de mare încredere și susținere.

Organizatorul adunării de la Lugoj

La adunarea de la Lugoj din 15/27 iunie 1848, românii bănățeni conduși de Eftimie Murgu au votat o rezoluție în opt puncte, multe dintre ele comune cu revendicările formulate în „petiția națională” adoptată de revoluționarii ardeleni la adunarea de la Blaj din luna mai. Principalele cereri vizau participarea românilor la viața publică, introducerea limbii române în administrație și justiție și despărțirea bisericii ortodoxe române de cea sârbă, căreia îi era subordonată. Au fost invitați ardeleni dar și moldoveni, printre care Manolache Costache Epureanu, Alecu Russo sau Lascăr Rosetti. Adunarea a hotărât înarmarea imediată a poporului și numirea lui Eftimie Murgu mare căpitan al armatei populare a Banatului, înființarea armatei revoluționare fiind dorită de Murgu mai ales pentru a-i ajuta pe revoluționarii din Țara Românescă și Moldova.

Acest „căpitanat” românesc al Banatului, care să fie apărat de o armată revoluționară era preconizat ca o formulă de tranziție. Ales deputat în comitatul Caraș, Eftimie Murgu a susținut acestă idee și în dieta de la Pesta, dar Kossuth a respins-o cu vehemență. Proiectul lui Murgu de a înfiinţa o puternică armată română al cărei nucleu ar fi putut fi regimentul român de graniţă de la Caransebeş şi cu ajutorul căreia şi-ar fi putut realiza planurile de reforme, inclusiv de unire a românilor, a fost compromis de adunarea de la Karlowitz, unde s-a hotărât înfiinţarea Voivodinei, care, pe lângă Timişoara, avea să cuprindă şi regimentul român de graniţă.

Condamnat la moarte

În cele din urmă, pozițiile ireconciliabile dintre revoluționarii români și cei maghiari pe de o parte și cu cei sârbi pe de altă parte, au dus la reprimarea revoluției. A existat la un moment dat un proiect al guvernului maghiar mai concesiv față de români, care a fost tradus în românește de Eftimie Murgu. Tot el a fost însărcinat să-l ducă în tabăra lui Avram Iancu, unde se afla şi Bălcescu, pentru a-l convinge să se alieze cu generalul Bem. A vorbit cu doi tribuni ai lui Avram Iancu, care i-au cerut un răgaz de 30 de zile pentru a răspunde la propunerea de a se alia cu forţele revoluţionare maghiare. Răspunsul l-a nemulţumit profund pe Bem, care solicita un răspuns în trei zile.

După ce Kossuth a abdicat şi era în drum spre Turcia, Murgu proiecta să-l pună pe Bem în fruntea mişcării revoluţionare din provinciile româneşti şi să continue lupta, în acord cu Bălcescu, dar armata lui Bem s-a împrăştiat, iar pe de altă parte, înaintarea trupelor ţariste şi imperiale au făcut imposibilă realizarea acestui plan. În noaptea de 14/15 august, generalul Iosif Bem se întâlnise la Făget cu Eftimie Murgu, într-o ultimă încercare de a uni forțele revoluționare dar nu s-a ajuns la nici un rezultat. După înfrângerea revoluționarilor, Eftimie Murgu şi alţi fruntaşi români au fost arestaţi şi condamnaţi. Eftimie Murgu a fost condamnat la moarte pentru „înaltă trădare față de monarhia habsburgică”, dar apoi i s-a comutat pedeapsa la patru ani de închisoare, pe care i-a executat într-o închisoare din Boemia, de unde a fost eliberat în 1853. Regimul absolutist reinstalat a anihilat, pentru mulți ani, orice încercare de emancipare națională și democratizare. Prin noua constituție, promulgată la 4 aprilie 1849, se înființa provincia Voivodina și Banatul timișean, care nu acorda românilor nici un fel de drepturi, în ciuda repetatelor proteste pe care aceștia le-au adresat noului împărat Franz Josef.

După executarea pedepsei în Boemia, Eftimie Murgu a candidat din nou pentru dieta din Pesta, și a fost ales deputat în circumscripția electorală Moravița. Slăbit de anii de închisoare, a mai reușit totuși să scrie o lucrare intitulată „Despre memorandumul Congresului Sârbesc”, în 1865. S-a stins din viață în 1870, la Budapesta, dar în 1932 osemintele sale au fost aduse în țară și reînhumate în capela cimitirului din Lugoj.

Sursa: presalert.ro

 

8 comentarii:

  1. Vàd cà am lacune mari în istoria românilor, auzisem pe la scoalà numai numele acestui interesant personaj si nu am dat atentie. Fàcând acum sàpàturi, se pare cà a fost si francmason.
    Multumesc pentru articol.

  2. Daca s-ar fi unit tot Banatul in 1918 atunci probabil sarbii din Banat ar fi adoptat aceeasi pozitie precum albanezii din Kosovo mai tarziu, adica am fi avut un fel de Kosovo chiar in Banat, dar cu sarbii drept secesionisti. Este mai bine si pentru romani si pentru sarbi ca s-a impartit Banatul intre etniile majore.

    • eu nu sunt asa convins, pentru ca si in partea ailalta de Banat mai erau germani si maghiari, sarbii nefiind cu mult mai multi decat in zona noastra de granita.
      La negocierile de pace de la Paris, Bratianu a iesit protestand din discutii cu pretextul ca Banatul nu se negociaza pentru ca fusese convenit intreg pentru Romania la intrarea noastra in razboi. Asa am ratat ocazia de a negocia mai bine linia de granita, putand castiga la negocieri mai multe localitati care acum sunt in partea sarba.

  3. am incercat sa explic din punct de vedere istoric ca perioada aniilor 1849-1866 a fost cea mai importanta din punct de vedere al acumularilor libertatilor economice si politice pt .populatia romana din ARDEAL si BANAT,Dar mi s-a respins comentariu ,desi nu avea nici o conotatie politica sau limbaj ireventios.Ar trebui sa fim atentionati ca sa nu ne mai chinuim sa il scriem.

  4. Stiu ca este off-topic, dar cititi ce scrie un roman adevarat ce merita respectul tuturor, pe Facebook, la adresa lichelelor ce ne conduc, lichele ce nu cu mult timp in urma si-au votat pensii speciale. Iata textul integral al scrisorii lui Ciprian Jichici către parlamentari, ca raspuns la afirmatia facuta de catre Marius Manolache,deputat PSD în Parlamentul Romaniei –
    “Eu cred că nu putem să punem egalitate între un demnitar, înalt funcţionar public, care are o răspundere extraordinară şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer, medic, şamd.” (din putul gandirii „marelui” parlamentar).
    Ciprian Jichici, un ROMAN adevara: „Ce răspundere extraordinară ai tu, nesimţit ordinar ce eşti, acolo unde mănânci, dormi şi votezi cum îţi ordonă şeful tău (din partid, din servicii, sau de unde o fi)? Cu ce eşti tu mai presus de mine? Hai să vedem…
    Sunt cadru didactic universitar, cu vechime de 15 ani, la care se adaugă şi cei petrecuţi pe băncile facultăţii. Am fost olimpic naţional la 5 materii în liceu, am luat atâtea premii că nici nu le ştiu din cap. Pasiunile mele ştiinţifice sunt cloud computing, data mining şi fizică cuantică. Ştii ce înseamna vreunul dintre aceşti termeni, măi infatuat ordinar ce eşti?
    Cu asta am lămurit-o, hai să mergem mai departe. Am construit de la zero (fără tata şmecher, securist, primar, etc…) o firmă care a împlinit anul trecut 15 ani. Lucrează numai în privat, nu dă tunuri, îşi plăteşte toate impozitele. Sunt recunoscut internaţional ca unul din cei mai buni specialişti IT în aria mea de competenţă.
    Vorbesc anual la câteva zeci de evenimente naţionale şi internaţionale, şi asta nu pentru că „dă bine” să fiu invitat ci pentru că oamenii sunt interesaţi ce ceea ce spun. Tu ce ai realizat, mai extraordinarule?
    Sunt zile în care lucrez până la 10-12 ore. Multe dintre weekend-urile mele sunt presărate cu activităţi profesionale. Să nu mă înţelegi greşit, profitorule, nu mă plâng şi nu mă victimizez. Fac ceea ce fac şi cât fac pentru că îmi place foarte mult. Mă pricep bine, am rezultate şi satisfactii. Produc pentru mine, pentru cei care depind de mine (colegii mei de la firmă, partenerii de business) şi pentru statul român.
    Plătesc impozite pe venituri, pe clădiri, pe profit, TVA, taxa de drum, acciză pe combustibil, şi multe altele. PLATESC, întelegi lipitoareo? Îmi justific existenţa în această societate, şi, muncind pentru mine şi familia mea, contribui la bunăstarea comunităţii. Tu câte ore munceşti pe săptămână, extraordinarule responsabil? Că te văd aproape în fiecare miercuri în avion, şi nu în ala care aterizează la Bucureşti.
    Ai dreptate, nesimţitule, nu se poate pune semnul egal între noi”. FARA CUVINTE!
    @Scuze Georgica pentru postarea cu iz politic, merita citita si popularizata. Poti s-o stergi daca-i deplasata!

    • Tinand cont ca articolul era despre un roman adevarat, nu cred ca este off-topic sa postezi despre alt roman adevarat care intr-adevar, merita respectul nostru.
      E pacat insa ca de multe ori cetatenii normali sunt extraordinari, iar cei cu raspunderi mari(si cu drepturi speciale) sunt niste dobitoci.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *