ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: ARTILERIA DE COASTA(2)

This entry is part 19 of 23 in the series Istoria Artileriei Romane

In urma Ordinului ministrului de razboi, nr.15029, Marina Regala Romana (MRR), la inceputul anilor *20, avea in compunerea sa: Apararea Fixa Fluviala si Apararea Fixa Maritima. Aceste doua structuri incorporau si artileria marinei.

Apararea Fixa Fluviala, avea in compunerea sa Regimentul Artileriei Fluviale, infiintat in data de 17 noiembrie 1920, in urma reorganizarii. Acest regiment, avea in compunerea sa 28 de tunuri, ce formau “bateriile flotante”, fiind dispuse pe slepuri, dupa cum urmeaza: 8 slepuri, cu cate un tun OBUCHOV (152,4 mm, de fabricatie ruseasca. Acestea fusesera capturate odata cu slepurile rusesti abandonate, in anul 1918. Tunul era depasit, neavand legatura elastica moderna iar afetul era prevazut cu un sistem de frana de tragere, compus dintr-un cilindru umplut cu ulei ce se fixa pe platforma de lemn pe care statea tunul si un piston legat la afet. Avea doua limitatoare de recul sub forma unor rampe inclinate din lemn, ce se introducea la rotile tunului. Avea precizie buna, greutate de 5430 kg si bataie maxima de 14200 m) fiecare; 4 slepuri,fiecare cu cate 4 tunuri frantuzesti SAINT CHAMMOND, de calibrul 120 mm; 2 slepuri, fiecare avand cate doua tunuri OBUCHOV, de calibrul 101,6 mm. Aceste slepuri aveau rolul de a controla cursul inferior al Dunarii, gasindu-se la Sulina (cea mai mare parte a lor), precum si la Braila si Galati.

Apararea Fixa Maritima, se compunea din bateriile de coasta ale Marinei, avand sediul la Constanta si misiunea de a apara litoralul romanesc. Acesta era impartit in mai multe sectoare ce se intindeau de la Balcic pana la Limanul Nistrului, dupa cum urmeaza: sectorul Maritim nr.1 Sud (Balcic-Gura Portitei), ce a avut in dotare si tunurile ARMSTRONG, calibrul 152 mm, ce proveneau de la distrugatoarele, MARASTI si MARASESTI (incepand cu anul 1926). In cadrul acestui sector, s-a infiintat dealtfel, prima baterie de coasta, in locatia numita “Tataia” (langaConstanta), ce in WW I fusese un punct fortificat german. Avea in dotare 4 tunuri ARMSTRONG, de calibrul 152 mm, ce fusesera demontate de pe fostele distrugatoare MARASESTI si MARASTI (ambele fusesera cumparate din Italia in anul 1920, fiind casate abia in 1961); sectorul Maritim nr.2 Nord (Gura-Portitei –Limanul Nistrului), compus din: 2 tunuri OBUCHOV (calibrul 101,6 mm, rusesti), alte 3 tunuri de aceeasi marca si calibrul la Sulina, precum si o sectie plutitoare de tunuri calibrul 152 mm, OBUCHOV. Ulterior, bateria “Tataia” a primit numele de “Tudor”. In anul 1944, ea mai avea inca in dotare tunurile ARMSTRONG, la fel ca bateriile “Aurora” si “Vlaicu” aflate la Mangalia.

Distrugatorul Marasesti

Tunurile ARMSTRONG, erau deservite de cate 8 servanti, avand o greutate de 3230 kg, bataia maxima cuprinsa intre 9000-11000 m, greutatea proiectilului de aproximativ 21 kg si regim de foc de 5-6 proiectile/minut. Se mai gaseau in dotarea acestei baterii si tunuri ARMSTRONG, calibrul 76 mm, deservite de cate 6 servanti, cu o greutate de aproximativ 600 kg, viteza initiala a proiectilului de 670 m/s, regim de foc de 15 proiectile/minut si bataie maxima cuprinsa intre 9000-11000 m.

 

 Tunuri Armstrong, calibrul 76mm

Bateriile de coasta existente au fost modernizate substantial intre 1933-1934, astfel: s-a consolidat malul litoral unde se gaseau amplasate tunurile bateriilor; s-a introdus in amplasamente curentul electric; s-a modernizat sistemul de transmisiuni al bateriei si s-a realizat legatura telefonica cu Comandamentul Apararii Fixe Maritime.

Incepand cu anul 1939, au fost infiintate noi baterii de coasta, dupa cum urmeaza:

-in comuna Gargalic (astazi, Corbul), compusa din 4 tunuri OBUCHOV, calibrul 152,4 mm. Aceasta baterie era un punct fortificat, avand in componenta sa si o sectie de mitraliere AA de calibrul 20 mm, totul fiind camuflat, figurand drept o microferma;

-bateria “Elisabeta” (bateria cu numarul 3 din compunerea Artileriei de Coasta a Marinei Regale Romane), a avut in dotare 3 tunuri SAINT CHAMMOND, de fabricatie franceza, de calibrul 120 mm, dar au facut parte si din sistemul de fortificatii de la Turtucaia (1916).

Armstrong, calibrul 120mm

Nu cu mult inainte ca Romania sa se implice in WW II, prin Inaltul Decret Regal, nr. 635/01.04.1940, s-a infiintat Divizionul Artilerie de Coasta, cu sediul laConstanta, compus din urmatoarele baterii, a caror tunuri au fost descrise mai sus:

-2 baterii de artilerie AA;

-“Tataia”, avand tunuri de 152 mm;

-Agigea, avand tunuri de 120 mm;

-Midia, avand tunuri de 152 mm;

-Scoala Navala, avand tunuri de 75 mm;

-bateria Plutitoare nr.2, laGalati, cu tunuri de 152 mm;

-Sulina, avand tunuri OBUCHOV, de 101 mm;

-bateria de obuziere de 120 mm si cea de tunuri de 47 mm, ambele la Turnu-Severin.

Odata cu intrarea Romaniei in Axa, din martie 1941, Artileria de Coasta a intrat in subordinea Comandamentului Romano-German, fiind alcatuita din urmatoarele baterii:

-“Mircea”, la Capul Midia, avand tunuri de calibrul 120 mm;

-sectia “Rares”, avand tunuri de calibrul 66 mm, aflata pe dig la Farul Rosu;

-“Tudor”, la Tataia, avand tunuri de calibrul 152 mm;

-“Brancoveanu”, la Viile Mari, fiind dotata cu tunuri de calibrul 75 mm;

-“Elisabeta”, la Agigea cu tunuri de calibrul 120 mm;

-“Aurora”, la Mangalia cu tunuri de 152 mm;

-sectia “Vasile Lupu”, la Mangalia avand tunuri de 75 mm;

-sectia Auto-Proiectoare.

In cadrul Detasamentului Maritim nr.1, la Sulina, se mai aflau operationale bateriile “Stefan” (dotata cu tunuri OBUCHOV, calibrul 101,6 mm) si “Tepes” (L 35, calibrul 120 si 76 mm –ARMSTRONG). Alaturi de ele mai erau operationale inca patru sectii de Artilerie, dupa cum urmeaza: nr.1 (152,4 mm); nr.2 (152,4 mm); nr.3 (AA, 40 mm, BOFORS); nr.4 (at, 47 mm, SKODA).

Skoda, calibrul 47mm

Tunul CANNONE DA 102/35, calibrul 102 mm, de fabricatie italiana, s-a aflat si el in dotare, avand dubla destinatie: AA si de coasta. A fost produs, probabil incepand cu anul 1914, de catre Ansaldo si avea greutatea de 5000 kg, bataia maxima cuprinsa intre 9500-12000 m, la o greutate a proiectilului de 16 kg.

      Cannone, 120mm                                                                                                                     

WW

 

Surse poze: WorldWar2. ro; Wikipedia–Enciclopedia libera; Internet; Muzeul Marinei Romane;
Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SIIMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru).

 

Series Navigation<< ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: ARTILERIA DE COASTA(1)ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: ARTILERIA DE COASTA(3) >>

7 comentarii:

  1. Tunurile de 120 mm din dotarea bateriei Elisabeta initial au armat crucisatorul omonim , care a fost dezarmat in timpul primul razboi mondial si niciodata rearmat .Tunurile si-au facut datoria la Turtucaia , fiind salvate in ultimul moment .Dupa 30 decembrie 1947 , bateria a fost redenumita Bateria Crisan .Informatiile din comentariu au fost culese din revista Modelism .

    • Elisabeta a avut tunuri de 150mm,

    • Bateria Elisabeta a primit in prima instanta cele 4 tunuri navale Krupp de cal.15 cm (notatia germana a calibrelor ) si lungime de 35 de calibre ale crucisetorului Elisabeta. Revista Modelism nu poate constitui un material serios bibliografic, cu exceptia unor desene exceptionale realizate de arhitect Mihai Andrei si a inca 2, 3 entuziasti. O experienta deplorabila am trait-o citind materialele despre puitorul de mine Amiral Murgescu si distrugatorul Regele Ferdinand.
      In cartea „Artileria Romana in date si imagini”,Col.Adrian Stroie,Lt.col.Gh.Bajenaru,
      la pag.111 exista o poza cu o piesa de artilerie, una din cele trei piese din bateria de coasta „Carol” , de calibrul 10,5 cm si lungime de 45 de calibre desrvita de artileristi romani. Bateria a fost inzestrata de Kriegsmarine cu tunuri Rheinmetal de cal.10,5 cm, tunuri cu rol bivalent, adica cu rol nava-nava cit si rol de protectie AA.
      Ele au fost cele mai puternice tunuri cu rol AA , montate pentru a proteja portul Constanta, pe care le-a avut artileria romana in al doilea razboi si pina in 1950.
      Ma ofer , daca exista interes, sa trimit un articol (mai telegrafic sau mai detailat-cum se doreste) despre acest tun, care a inzestrat toate navele de suprafata ale Kriegsmarinei. Altitudinea efectiva la care acest tun era foarte eficace a fost de 10000m. El a fost „intrecut” doar de urmasul lui de cal.12,8 cm in 1944.
      Foarte probabil ca nu prea se vorbeste despre acest tun (din care dupa 30 de ani dupa razboi firma a dezvoltat tunul ce echipeaza „Leopardul” si „Abrahams-ul) deoarece Rheinmetal-ul a fost firma care a apartinut lui Goering ?
      Consider ca Romania a avut in acel moment (1941) in inzestrare un virf de „hitech” al, acelor vremuri si tunurile nu apar nici la muzeul marinei din Constanta, nici la muzeul militar central, fiind furate , ca de obicei de rusi, precum tot ce a avut legatura cu armamentul din Romania , din acei ani tulburi.
      Astept un contact pe mail, in cazul in care se doreste , marirea bazei de date pt. Istoria artileriei romane-romania military.

  2. Bateria a avut 4 tunuri, o turela de panzer si un flaktower. Asta am gasit in teren cand am viztat buncarele si fostele instalatii militare din zona.

    • wingsofwrath

      Harry, te-am rugat doar sa nu te mai hazardezi la afirmatii fara substanta.

      Ceea ce ai vizitat tu la Agigea sunt de fapt bunkerele construite in 1953 pentru Bateria de coasta „Crisan” echipata cu patru tunuri de 130mm B-13 sovietice ce au inlocuit cele trei tunuri de 120mm ale bateriei „Elisabeta”.

      De asemenea, ceea ce te incapatanezi sa numesti „Flack tower” este de fapt turnul de conducere a focului, echipat cu telemetru si radar.
      Intr-adevar, era deghizat intr-o cladire aparent inofensiva.

      Daca nu ma crezi, citeste te rog acest articol: https://cultuleroilorconstanta.files.wordpress.com/2014/04/istoria-artilerie-de-coasta.pdf

      De asemenea, uite niste poze de la o baterie similara aflata in Polonia: http://www.fortyfikacje.eksploracja.pl/fr_28bas_ox.htm

    • Flaktower nu a existat in Romania. Dumneavoastra stiti prea bine acest lucru, despre problema flaktower, tratata pe zeci de pagini de cunoscatori cu state vechi de serviciu, de la subtopic-ul Fortifications&Artilery, din AHForum.

  3. Ce tunuri erau amplasate pe coastă în zona Olimp–23August,am fost la o plimbare prin zonă și am găsit acele construcții din beton

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *