ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: ARTILERIA DE COASTA(3)

This entry is part 20 of 23 in the series Istoria Artileriei Romane

Dupa WW II, la inceputul anului 1948, bateriilor de coasta CAROL si ELISABETA, li s-a schimbat numele in HORIA si CRISAN. La 1 octombrie 1948, au fost infiintate regimentele: nr.1 Artilerie de Coasta si nr.2 Artilerie Usoara de Coasta.

Din anul 1953, sectoarele maritime infiintate la 1 august 1949 (Sectorul Maritim nr.3 –Constanta si Sectorul Maritim nr.4 –Mangalia) au fost desfiintate, fiind inlocuite cu doua divizioane: Constanta Sud, avand punctul de comanda la Movila Sara si zona de responsabilitate cuprinsa intre 2 Mai-Agigea, compusa din doua baterii de calibrul 130 mm, de fabricatie sovietica; Constanta Nord, avand punctul de comanda la Uzina Electrica din Constanta si zona de responsabilitate pana la Capul Midia, compusa din doua baterii, fiecare dispunand de cate 4 tunuri, de calibrul 130 mm, de fabricatie sovietica –una la Uzina Electrica/Soveja si una la Midia.

KS-30

Din anul 1965, Artileria de Coasta a avut pana pe la inceputul anilor *90 in dotare, tunuri sovietice KS-30, de calibrul 130 mm. Acesta a reprezentat ultimele tunuri din dotarea Artileriei de Coasta romane, in prezent, aceasta structura a Marinei Romane este desfiintata.

Tunul KS-30, este de fapt tun AA, avand bataie si calibrul mare, fiind dispus pe platforma de transport cu doua osii, fiecare dintre ele avand cate doua roti.

Afetul tunului avea 4 falcele rabatabile, cu ajutorul carora era calat, si de pe care se executa tragerea. Nu avea frana de tragere, avand inchizator semiautomat de tip “pana laterala”.

PUAZO 30

Era dotat cu dispozitiv de reglare automata a focoaselor, iar ochirea in directie si in inaltime se putea executa normal sau electric. Munitia pentru acest tun a fost asimilata in fabricatie la UM. Tohan.

Tunul, putea fi folosit si in trageri AA, dispunand de sistem de conducere a focului de tip PUAZO-30, si radar de urmarire si detectie,SON-30 (cu scanare in banda I/J –de la 8-60 GHz, avand antena polarizata orizontal. Radarul se gasea pozitionat, de obicei, la 200 m de tunul KS-30). Din pacate,Romanianu a achizitionat odata cu tunurile KS-30 si sistemele descrise mai sus.

Cu toate acestea, in anul 1988, la IOR Bucuresti, a fost realizat un telemetru cu laser, ce era destinat Artileriei de Coasta, numit TLAC –Telemetru Laser pentru Artileria de Coasta, acesta masurand rapid si precis distanta pana la tintele navale, avand bataia maxima de peste 20 km. A fost utilizat de catre Artileria de Coasta pentru cresterea probabilitatii de lovire a tintelor navale –dar telemetrul a fost construit in numar mic, probabil 5 unitati.

SON 30

TLAC-se compunea din: telemetrul propriu-zis, goniometrul fixat pe trepied, cutia cu acumulatori, cabluri si accesorii. Laserul functiona pe lungimea de unda de 1,06 micrometri, fiind invizibil in infrarosu. Pulsurile laser emise aveau puterea de 4 MW, durata lor fiind de maxim 20 de nanosecunde, fiind operational intre -30º/+50º. Alimentarea cu current se facea de la acumulatori Ca-Ni de 24V, avand inclusiv redresor pentru incarcarea bateriilor. Telemetrul laser era utilizat de catre un singur operator, iar acuitatea masurarii distantei pana la tinta era de 95% -datele obtinute de catre postul de telemetrare-observare, erau prelucrate in postul de comanda cu ajutorul unui calculator balistic de provenienta sovietica, fiind transmise corectiile de ochire la baterie, printr-un sistem de transmisie numeric-cifrat, cu ajutorul statiilor radio de productie romaneasca, R-1070 (20-70 MHZ, fiind produs prin anii *70)/R-3250.

KS-30, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 130 mm, 64 calibre; greutatea pentru lupta 23500 kg; greutatea pentru miscare 29000 kg; camp de tragere orizontal de 360º; camp de tragere vertical de la -3º/+88º; greutatea proiectilului 33 kg, lungimea loviturii 1,55 m, greutatea loviturii 61,1 kg; viteza initiala a proiectilului 950 m/s; bataia maxima orizontala 27500 m; bataia maxima verticala 20600 m; regim de tragere 12 lovituri/minut, avand focoase percutante si fuzante; servanti 10!

 WW

Surse poze: WorldWar2. ro; Wikipedia–Enciclopedia libera; Internet; Muzeul Marinei Romane;
Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SIIMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru);

Surse date: www.cartula.ro/forum/topic/3143…romaneasca/page__st__100 .

 

Series Navigation<< ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: ARTILERIA DE COASTA(2)ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: CETATEA BUCURESTILOR (1) >>

6 comentarii:

  1. Cred ca Romania trebuie sa fie bine pregatita terestru,nu aerian sau naval.NATO poate trimite imediat avioane,dar nu poate trimite trupe terestre peste noapte.Mai bine le dam 100 milioane $ pe an pentru niste tancuri Abrams1 .Si asa armata USA e obligata sa plateasca aceasta suma ca sa tina in functiune fabrica de tancuri.Asa nu mai trebuie sa cumparam F16 ca sa le dovedim prietenia.Niste tancuri Abrams ar face acelasi lucru,mult mai ieftin si eficient.

  2. Ce frumos e tunul asta. Cred cami-ar sta bine pe fregatele romananesti, in loc de runul de 75 mm (76 mm-in cazul marasesti)

    Imi place tare raza de actiune 21-27km

    Dar ar merge pe fregate si… tunul de 130mm Resita md. 1982
    Are raza mai mare… 30km

    • da e interesant tunul asta de 130 mm.

      Dar are cateva dezavantaje:
      – 10 operatori (deci tunulnu este full-automat) ca tunurile de 76mm care sunt pe fregate (pe fregatele britanice sunt tot tunuri de 76mm OTO MELARA)

      – cadenta de tragere a acestui tun este de max 10-12 proiectile/min.
      tunul este total depasit in lupta anti-aeriana, in comparatie cu tunurile OTO MELARA SUPERRAPID 76mm (chiar si tunurile rusesti de pe Marasesti) care au o cadenta de 120 proiectile/min
      Tunuri ce sunt fff performante in lupta A.A.

      Mai este o solutie. daca vrei un tun pentru fregatele marasesti gandeste-te la Tunul OTO-MELARA 127mm full automat.
      are o raza maxima de 80km (foloseste un proiectil racheta)
      uite link:

      http://www.otomelara.it/products-services/guided-ammunition/vulcano-127mm

      • Tunurile la care am servit eu Ks 130mm in mod manual avea cam 8 servanti dar putea fumctiona doar cu doi in mod automat era nevoie doar de incarcatori executa foc si lua ochirea date de la telemetru

  3. Eu am facut stagiul militar la o baterie de 8 tunuri ks-30.Aceste tunuri sunt de fapt derivate/copiate dupa flak40 12,8cm care acestea au fost proiectate de Rheinmetall in 1936 si date in folosinta in 1937.An WW2 bombardierele nu atingeau viteze supersonice ca astazi de aceea pentru acele vremuri acest tun a fost extrem de apreciat fiind un tun ”multirol”
    KS-30 a aparut prin 1950.An functie de munitie, distanta de tragere este intre 20km si 38km.Incarcarea se facea manual.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *