Istoria Artileriei Romane: Tunurile de Camp (II)

This entry is part 12 of 23 in the series Istoria Artileriei Romane

   Interesant este faptul ca in timpul Razboiului de Independenta, Armata Romana a avut in dotare un tun mult superior celui aflat in dotarea armatei otomane.

Acest tun ce a fost cunoscut in inventar ca “tunuri de 9”, a fost comandat in anul 1874, in Germania, la firma KRUPP, de catre ministrul de razboi de atunci, generalul Ioan Emanoil Florescu. Au fost comandate 8 baterii de tunuri de calibrul 87 mm; acesta fiind primul tun din dotarea Armatei Romane, la care afetul era in intregime metalic, fiind alcatuit din doua falcele unite in zona din spate a ochiului de imperechere, intre care se gasea o cutie cu munitii. Pentru ochirea in inaltime se foloseau inaltatorul si cadranul, iar munitia se compunea din: obuzul ordinar, srapnelul si proiectilul incendiar (echipat cu focus percutant ori fuzant) si mitraliera. Pulberea era dispusa intr-un sac de panza de matase numit “cartus”, aprinderea executandu-se cu stupila.

 


Cu acest tun s-a reusit pe data de 12 noiembrie 1877, trageri la distanta record de 6200 m (Bateria 6 din Regimentul 2 Artilerie, comandata de catre capitanul Algiu).

KRUPP, calibrul 87 mm, model 1875, avea urmatoarele caracteristici: greutatea tunului cu inchizator 487 kg; greutatea tunului si a antetrenului cu accesorii 1795 kg; greutatea tunului si a antetrenului fara accesorii 1445 kg; greutatea totala a tunului 965 kg; lungimea tevii 2100 mm; greutate proiectil 6,355 kg; viteza initiala a proiectilului 465 m/s; greutate srapnel 7,1 kg; numarul gloantelor 180; greutatea mitraliei 6,2 kg; numarul gloantelor 62; presiunea lunetei 68 kg; greutatea incarcaturii 1,5 kg; greutatea carului de baterie 1980 kg; munitia transportata de cheson 55 obuze, 2 mitralii, 30 srapnele, 90 cartuse, focoasele –dintre care 6 fuzante si 300 stupile; focoase: percutante la orice distanta si fuzante; bataia maxima 6800 m.

KRUPP, calibrul 75 mm, model 1880, a fost achizitionat initial pentru dotarea regimentelor de artilerie de nivel corp de armata. Tunul era asemanator cu cel de calibrul 87 mm, model 1875 (chesonul, antetrenul, forja, etc), dar teava era superioara, avand “tubul” interior ghintuit, mansonul exterior, bratara de imbinare din 2 parti care nu permiteau tubului interior sa se deplaseze in interiorul mansonului si inelul de strangere (asigura strangerea celor doua parti ale bratarii). Mansonul se incalzea si se introducea peste tubul interior, la racire strangand puternic teava. Interesant este faptul ca acest sistem, constituia un secret de fabricatie al firmei KRUPP, ce a fost “descoperit” intamplator de catre ofiterii Regimentului 6 in 1884, la un tun avariat- acest sistem asigura tevii o rezistenta deosebita.

Krupp, calibrul 75 mm

Incarcatura de azvarlire era dispusa intr-un saculet de panza, cantarind 1 kg. Mecanismul de inchidere era compus din inchizator si obturator fiind de tip “inchizator cu trunchi cilindro-prismatic”.

In anul 1916, 45 de tunuri de acest tip au fost transformate de catre Arsenalul Armatei, in tunuri AA, dotand primele baterii antiaeriene din Armata Romana.

KRUPP, calibrul 75 mm, model 1880, avea urmatoarele caracteristici: greutatea tevii cu inchizator 300 kg; greutatea tunului si a antetrenului cu si fara accesorii 1490/1207 kg; greutatea afetului cu tunul si accesorii 760 kg; lungimea totala a tevii 2000 mm (+/-6,5 mm); greutate obuz 4,1 kg; viteza initiala a proiectilului 460 m/s; camp de tragere vertical de la -8/+24 grade; greutate srapnel 4,355 kg; numarul gloantelor 90; greutatea mitraliei 4,2 kg; numarul gloantelor 69; greutatea incarcaturii 1 kg;  presiunea lunetei pe carligul antetrenului 78 kg; munitia transportata de cheson 72 obuze, 2 mitralii, 36 srapnele, 114 cartuse, focoasele –dintre care 6 fuzante si 255 stupile.

In anul 1881 au fost achizitionate, odata cu infiintarea Regimentului 5 Artilerie Tulcea, tunuri KRUPP, calibrul 87 mm, model 1880. Ulterior, aceste tunuri au dotat si Regimentul 6 Bucuresti si 7Focsani, incepand cu anul 1883 –anul infiintarii lor.

Krupp, calibrul 87mm

Acest tun era la acea data cel mai modern material de artilerie de camp, asemanandu-se mult cu cel de 75 mm. Ochirea in directie a tunului se executa prin miscarea laterala, stanga sau dreapta, a “calcaiului” afetului, folosindu-se “indreptatorul” dispus la partea din spate a falcelelor. Aparatele de ochire in directie si inaltime erau de tip tel-catare dispuse in partea dreapta a tevii. Ochirea in inaltime a tevii se realiza cu ajutorul “vartejului”, tunul neavand aparate de ochire pentru tragerile indirecte.

Tunul folosea munitie compusa din: obuzul ordinar, srapnelul, mitralia, cartusul, stupila si focosul. Obuzul avea forma cilindro-ogivala cu lungimea de 2,5 calibre, fiind prevazut cu 2 braie de arama: braul fortator si braul director. Obuzul era completat cu doua focoase: percutant si “de timp”. Srapnelul avea forma asemanatoare obuzului, fiind fabricat dintr-un material casant denumit “tuci”, avand in interior 180 de gloante.

Mitralia, era o cutie din zinc in care erau introduce 62 de gloante; dupa darea focului, gloantele strapungeau cutia iesind din teava sub forma unui snop care isi marea diametrul pe masura ce se indrepta spre tinta.

Mecanismul de inchidere era compus din inchizator si obturator, fiind de tip “inchizator cu trunchi cilindro-prismatic”. Afetul se compunea din doua falcele, osia, doua roti, sistemul de ochire, sistemul de “impiedicare” si accesoriile. Falcelele erau metalice fiind acoperite cu tabla de 9 mm grosime, iar in vederea atenuarii reculului, pe timpul tragerii rotile se blocau cu o “piedica” fixate de afet cu lanturi.

O baterie de tunuri KRUPP, calibrul 87 mm, model 1881, se compunea din:

-tunul (antetrenul cu trenul), unde antetrenul servea la transportul munitiei (20 obuze, 10 srapnele cu focoase, 3 mitralii, 35 cartuse, 100 stupile, 2 focoase cu timpuri de rezerva si 24 focoase percutante), precum si a 3 servanti pe capacul laditei;

-chesonul (antetren si tren), unde antetrenul era identic cu cel descris mai sus, iar trenul servea la transportul munitiei; pe el se legau ranitele soldatilor si sacii cu orz pentru cai. Avea greutatea totala de 1925 kg;

-afetul port-roti (antetren si afetul port-roti), era un afet de tun complet fara teava de rezerva, pe care erau fixate pe un ax vertical 3 roti suplimentare; in cutii dispuse pe afet pe scaunele servantilor, se gaseau piese de rezerva, precum: inchizator, 3 placi de obturatie, vartej, chei, 2 bucece de roata, 6 spite, 3 obezi, oiste din 2 bucati, indreptator, etc. Avea greutatea totala de 1680 kg;

-carul de baterie (antetrenul), avea o lada pe care erau fixate uneltele genistice: 2 securi, 2 topoare, 2 cazmale, tarnacop, galeata, o cutie de unsoare pentru roti, 2 pari de conovat, conovat de 20 m ( funie intinsa pe tarusi de care se priponeau caii in tabara militara), medicamente pentru oameni si cai, ciocan, nicovala, buloane de rezerva, unsoare si sapun pentru hamuri, uneltele pentru curelar si templar, 2 roti de rezerva. Avea greutatea totala de 1640 kg;

-forja (antetren si tren), avea diferite unelte de lacatuserie, material pentru lucru (metal), potcoave, etc.;

-furgonul, servea pentru transportul a aproximativ 1000 kg de furaje;

-trasura pentru bagajele ofiterilor (fiecare ofiter avea dreptul la cate o lada de bagaje).

Aceste atelaje erau tractate de cate 6 cai, exceptie facand trasura de bagaje care era tractata de 2 cai.

O baterie cuprindea 6 tunuri cu antetren, 8 chesoane de munitie, un afet pe port-roti, un car de baterie, o forja, un furgon, o trasura pentru bagaje, 5 binocluri si 5 telemetre “le Boulage”. Munitia intregii baterii se compunea din: 580 obuze, 310 srapnele, 37 mitralii, 965 cartuse, 1550 stupile, 642 focoase percutante si 372 focoase “cu timpuri”. Media loviturilor de fiecare tun era de 154,5 proiectile.

La inceputul WW I, mai erau in dotare 190 de asemenea tunuri la Regimentele 3/26/27/29/39 Artilerie, precum si la Divizia 18 Infanterie si Regimentul 4 Dorobanti – Arges.

KRUPP, calibrul 87 mm, model 1880, avea urmatoarele caracteristici: greutatea tevii cu inchizator 450 kg; greutatea tunului si a antetrenului cu si fara accesorii 1795/1445 kg; greutatea afetului cu tunul si accesorii 965 kg; lungimea totala a tevii 2100 mm; greutate obuz 6,210 kg; viteza initiala a proiectilului 465 m/s; greutatea ce revine fiecaruia din cei 6 cai/tun -290 kg; camp de tragere vertical de la -8/+24 grade; greutate srapnel 7,1 kg; numarul gloantelor 180; greutatea mitraliei 6,2 kg; numarul gloantelor 62; greutatea incarcaturii cartusului 1,5 kg;  presiunea lunetei pe carligul antetrenului 95 kg; munitia transportata de cheson 55 obuze, 2 mitralii, 30 srapnele, 90 cartuse, focoasele –dintre care 6 fuzante si 300 stupile; focoase: percutante la orice distanta si fuzante.

Tunul “DE BANGE”, calibrul 87 mm, model 1880, de fabricatie franceza (purta numele creatorului sau, ofiterul De Bange) a intrat in dotare in anul 1881, avand 1000 kg greutate si bataia maxima de 6500 m. A fost folosit in luptele duse de catre Armata Romana, in WW I/II.

Tunul lung “DE BANGE”, calibrul 120 mm, model 1878, a intrat in dotarea Armatei Romane in anul 1916. El a fost in dotarea Divizionului 1 din Regimentul 4 Artilerie Grea (4 regimente de artilerie grea au fost infiintate cu suport francez in anul 1916). In 1917, s-a mai primit din Franta un numar semnificativ de asemenea tunuri grele, astfel ca la data de 1 ianuarie 1918, Armata Romana avea 72 de piese (18 baterii).

De Bange, calibrul 120 mm, model 1878

Inchizatorul tunului era de tip “surub” si completat in camera de ardere de un obturator pe baza de azbest, sistem “De Bange”, ce impiedica iesirea gazelor din camera de incarcare (nu se inventase inca tubul cartus metalic). Tunul avea precizie buna si distanta de tragere mare, dar era considerat depasit la inceputul WW I, avand cadenta de tragere redusa.

Ca urmare, la inceputul anului 1916 francezii l-au modernizat cu o teava mai moderna (inelul superior, pentru ridicarea de pe afet era transversal ci nu longitudinal ca la vechiul model), fiind dotat cu munitie moderna tip “D” (mai eficienta decat cea folosita de catre vechiul model).

Tunul a ramas in dotare si in WW II, la Divizioanele 21/22/25/27 Artilerie Grea Independenta (60 de piese).

Tunul lung “DE BANGE”, calibrul 120 mm, modernizat in 1916, avea urmatoarele caracteristici: greutatea in mars 2850 kg; lungimea tevii de 20,1 calibre; bataia maxima 11200 m.

 

  

WW

 

Surse poze: WorldWar2. ro; Wikipedia–Enciclopedia libera; Internet;
Surse: ARTILERIA ROMANA IN DATE SIIMAGINI (Col. Conf. univ. dr. Adrian Stroea; Lt. col. Gheorghe Bajenaru).

 

Series Navigation<< Istoria Artileriei Romane: Tunurile de camp (1)ISTORIA ARTILERIEI ROMANE: TUNURILE DE CAMP (3) >>

Un comentariu:

  1. e foarte folositor la storie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *