In primii 2 ani ai ocupatiei, rezistenta afgana a fost slaba, majoritatea misiunilor executate de sovietici limitandu-se doar la apararea propriilor cazarmi si a unor instalatii de importanta majora, precum si la executarea catorva incursiuni(patrulari agresive),destinate prevenirii si /sau reducerii fortei atacurilor pe care gherilele incepusera sa le desfasoare impotriva aeroporturilor de la Jalalabad si Kandahar.
De indata ce actiunile mujahedinilor au capatat amploare -fiind tot mai bine coordonate si beneficiind debun sprijin logistic tot mai extins(inclusivprin dotarea cu sistemebde armament moderne), tactica utilizata de sovietici si-a dovedit carentele sporind, impresionant de mult,numarul pierderilor din randul propriilor luptatori. De fapt sovieticii nu au facut decat sa repete greselile americanilor din Vietnam, angrenand intr-un razboi neconventional unitati mecanizate si de tancuri pregatite pentru un cu totul alt tip de razboi si dupa tactici toal inadecvate reliefului si principiilor luptei de antigherila. Masa de blindate adusa de ei s-a dovedit aproape complet inutila, pentru ca tancurile, masinile de lupta si transportoarele nu au avut loc pentru a se desfasura.
In afara acestui fapt, majoritatea luptatorilor sovietici erau militari in termen si rezervisti, prea putin motivati sa duca lupta cu un inamic mai intotdeauna nevazut, care se dovedea neindurator atunci cand ataca si care disparea inaintea ca orice riposta coordonata sa-l poata anihila. Tot mai multi luptatori sovietici ezitau sa-si paraseasca transportoarele -unde se simteau in siguranta-si doar rareori se angajau in lupte, preferand sa se bizuie doar pe loviturile artileriei si aviatiei, de multe ori imprecise si mai intotdeauna executate cu intarziere si fara efectul scontat asupra gherilei afgane. Aceasta refuza sa se conformeze tacticii de lupta a armatei sovietice, evitand capcana atragerii sale intr-un razboi conventional.
Situatia devenind tot mai critica, incepand cu anul 1983, sovieticii au trecut la revizuirea intregii strategii de purtare a razboiului, apeland in acest sens la serviciile extinse ale unor unitati recunoscute pentru polivalenta si nivelul ridicat de instructie al efectivelor din subordine: trupe aeropurtate si aeromobile, precum si cele Spetnaz. Din vechile unitati nu au ramas decat doua brigazi mecanizate independente si cateva unitati de puscasi alpini, care dovedisera ca se adaptasera cel mai repede la acest tip de conflict; dar era si normal pentru ca lupta se ducea mai mult pe un teren cunoscut si de ei -submontan si montan.
Actionand in legatura cu fortele elipurtate ale militiilor afgane promoscovite, trupele sovietice au trecut la atacul oraselor si satelor izolate, pe care mujahedinii le considerau sigure. Drumurile de aprovizionare si itinerarile de infiltrare, erau ambuscate sau presarate cu mine lansate din elicopter, iar satele suspectate ca ar fi ajutat gherilele erau distruse. In multe situatii militarii Spetnaz-deghizati in luptatori mujahedini -au incendiat moschei si provizii de alimente, pentru a marii tensiunile dintre factiunile de beligeranti mujahedini…
Detasamentele elipurtate erau debarcate adanc in spatele sau la flancurile pozitiilor detinute de mujahedini, pentru a-i izola, a le distruge bazele, a le taia liniile de comunicatie si a le bloca drumurile de retragere. Fortele terestre desfasurau ofensiva pe pe directiile respective, pentru a realiza jonctiunea cu trupele elipurtate, insa aceste de regula nu erau debarcate mai departe de bataia artileriei proprii, pentru a putea fi sprijinite cu foc. O tactica similara a fost intrebuintata si pentru a apararea propriilor coloane: pichete fixe de trupe, transportate cu elicopterele, erau introduse inaintea autovehiculelor de-a lungul traseului…
Totusi, nici aceste tactici nu au dat satisfactie pe deplin, intrucat sovieticii aveau prea putina infanterie usoara, urmare a imposibilitatii de a aduce noi si noi efective necesare acoperirii nevoilor tot mai mari ale campului de lupta.
Desi la fel de violent si ditructiv, razboiul din Afghanistan a fot limitat, prelungit si de uzura, deosebindu-se de cel din Vietnam. In Vietnam efectivele americane au numarat peste 500.000 de militari, angajati in mai multe actiuni la esalon de divizie si chiar superioare acesteia. Prin comparatie, in Afghanistan tara cu o suprafata de cinci ori mai mare, efectivul sovieticilor a intre 90.000si 120.000 de militari chiar daca in cei 10 ani de razboi au fost rulati mai bine de 640.000 de oameni.
Istoria Parasutismului, Partea a IX-a
CaporalMusat
Sursa: cartea FORTELE SPECIALE, scrisa de colonelul VASILE SOARE si WIKIPEDIA
In stilu’ in care sunt „organizati” talibanasii nu o sa se termine niciodata, aia apar ca ciupercile dupa ploaie, azi ii dai o sticla de apa si maine iti plaseaza un IED sub perna.
Nu e un razboi de ex tara x vs tara sz…
Pur si simplu e interminabil si nu are rost nici sa incerci.
Cum spunea cineva pe youtube, ar trebuii sa trimita americanii niste bloods, crips, „ese’s” (mexicani) si sa le dea recompensa macul de acolo hahaha, sa vezi ce repede se termina 🙂
Salut. Asta pt ca exista Pakistanul placa turnanta a alimentarii cu luptatori si echipament. Deci de fapt sunt islamistii contra crestinilor , iar Pakistanul parca are si capacitate nucleara. Sunt multi luptatori din alte parti nu neaparat afgani , asa cum in Cecenia erau si de alte natii de ex turci. Asta acum iar in lupta cu rusii erau sprijiniti si de yankey dalear cat mai multe elicoptere jos cu propriile Stinger.