Nu degeaba, în partea I a episodului despre fregatele americane, am prezentat trecutul, fregatele de clasă „Perry”, şi am făcut o prezentare succintă a navelor din clasa Littoral Combat Ship, pe scurt „LCS”. Este un subiect pe care astăzi îl vom dezvolta revenind la subiectul principal al articolului, şi anume fregatele americane.
Originile conceptului LCS pot fi găsite în „Future Surface Combatant Program”, lansat de US Navy în 1 Noiembrie 2001. Conform programului, urma să fie creată o nouă familie de nave de suprafaţă, constând în trei clase: un distrugător, denumit DD(X), redenumit DDG-1000, clasă care nu mai necesită alte prezentări (am vorbit despre ea într-un articol separat), un crucişător, denumit CG(X) cu capabilităţi extinse de luptă în domeniul Anti Air Warfare (AAW), inclusiv împotriva rachetelor balistice şi LCS, o navă care urma să deţină capabilităţi în lupta anti submarin (ASW), în lupta împotriva navelor mici, rapide, purtătoare de rachete, dar şi capabilităţi în domeniul dragării minelor, toate acestea în zona litoralului propriu sau al inamicului, un mediu în care în general este foarte dificil să lupţi.
CG(X) impresie artistica
Programul DDG-1000 a avut parte de o reducere dramatică a numărului de unităţi, preţul său luând încet-încet proporţii cosmice iar programul CG(X) a fost pur şi simplu anulat în 2010, cu consecinţa aprobării unui amplu program de modernizare şi prelungire a resursei crucişătoarelor de clasă „Ticonderoga”.
LCS
Reducerea numărului de unităţi ale clasei DDG-1000 a determinat totodată reluarea producţiei distrugătoarelor de clasă „Arleigh Burke”, prima unitate de la reluarea producţiei, DDG-113 „John Finn”, fiind deja lansată la apă, alte unităţi fiind în diverse stadii de execuţie.
Deşi încă în serviciu la data prezentării programului, fregatele „Perry” se apropiau cu paşi repezi de sfârşitul carierei. După cum se vede, programul marinei SUA nu avea în vedere la acea dată şi un program FFG(X) care să înlocuiască fregatele de clasă „Perry”.
Iniţial, programul LCS avea planificată construcţia a 52 de unităţi şi aşa a rămas până în 2014 când, Secretarul Apărării, Chuck Hagel, decide restructurarea programului în sensul în care ultimele 20 de unităţi urmau să aibă parte de o revizuire a proiectului, urmând a fi clasificate ca fregate. Cele 52 de unităţi, LCS/LCS modificat – fregată, urmau să reprezinte 17% din totalul navelor US Navy, a cărei planificare avea în vedere o flotă compusă din 308 unităţi.
Însă, în 14 Decembrie 2015, un memorandum al Secretarului Apărării, Ashton Carter, transmis Secretarului Marinei, Ray Mabus, solicită reducerea numărului de unităţi LCS/fregată de la 52 la 40. Totodată, începând cu anul fiscal 2019, programul LCS ar urma să se reducă la o singură variantă. Toate aceste modificări au ample consecinţe asupra preţului per unitate dar şi asupra preţului modulelor pentru misiuni specifice (ASW, ASuW, MCM).
Evident, în aceste condiţii se pune întrebarea legitimă: care sunt circumstanţele geostrategice care au determinat modificarea proiectului LCS/fregată, respectiv reducerea numărului de unităţi?
Un răspuns este proliferarea conceptului de „distributed lethality” în cadrul structurilor marinei americane în contextul în care situaţia geopolitică din prezent pune din ce în ce mai multă presiune pe US Navy.
În esenţă, strategia de „distributed lethality” implică mai multe iniţiative care au în vedere o mai bună înarmare a flotei, atât cu arme ofensive cât şi cu arme defensive, menţinerea avansului tehnologic în faţa adversarilor şi întărirea capabilităţilor „blue water” în faţa unor „challengeri” ca Rusia sau China.
În acest scop, în iunie 2015, Vice-amiralul Thomas Rowden, comandantul forţelor de suprafaţă, a înființat „Distributed Lethality Task Force” (DLTF) în vederea dezvoltării unei strategii coerente de implementare a conceptului cu consecinţa directă a creşterii letalităţii flotei SUA.
În esenţă, despre implementarea acestui concept a vorbit şi Ashton Carter, în memorandumul din 14 Decembrie 2015. Acesta remarca faptul că, în goana pentru lărgirea flotei SUA până la nivelul prevăzut de 308 unităţi, în condiţiile unui buget din ce în ce mai strâns, US Navy a făcut ample concesii în ceea ce priveşte capabilităţile ofensive/defensive ale navelor sale, favorizând cantitatea în dauna letalităţii. În acest context sunt curios cum va proceda pe viitor proaspătul preşedinte ales al SUA, care a anunţat cu surle şi trâmbiţe creşterea numărului de unităţi ale US Navy.
În acest context politic programul LCS este redus de la 52 de unităţi la 40 de unităţi. Mai mult decât atât, tot mai multă lume începe să se întrebe dacă analiza care a stat la baza alegerii design-ului clasei LCS a fost bine fundamentată sau nu. Se ştie că, în momentul în care se decide achiziţia unei clase de nave, marina elaborează un set de cerinţe pe care viitoarea navă trebuie să le îndeplinească, proceduri riguroase fiind concepute în acest sens.
Procedurile americane în domeniu prevăd utilizarea unui set de trei analize fundamentale pentru demararea oricărui program de achiziţie navală. O primă analiză are în vedere identificarea lipsurilor din dotarea curentă şi a misiunilor pe care noul proiect trebuie să le îndeplinească, a doua analiză priveşte identificarea şi compararea alternativelor disponibile iar cea de-a treia analiză are în vedere obţinerea confirmării că abordarea aleasă este cea mai bună.
A rezultat că US Navy, când a anunţat programul LCS în 1 Noiembrie 2001, nu a efectuat întreg setul de analize prevăzute de proceduri pentru a demonstra că, o navă mică, modulară era neapărat cea mai bună abordare pentru acoperirea lipsurilor marinei americane în zona litoralului (dragare mine, lupta împotriva navelor mici, rapide şi împotriva submarinelor diesel-electrice) în detrimentul altor potenţiale concepte. În loc să efectueze această analiză completă, US Navy şi-a bazat decizia pe convingerea unor lideri ai marinei potrivit căreia LCS era cea mai buna alegere prin comparaţie cu alte concepte, demarând astfel programul. Analiza riguroasă a fost finalizată după demararea programului, cu consecinţele pe care le-am văzut mai sus (modificarea designului pentru 20 de unităţi şi reducerea numărului total de unităţi de la 52 la 40). În acest context merită menţionat faptul că unul din conceptele alternative avea în vedere o navă mai mare – de dimensiunile unei fregate echipate cu drone submarine şi cu capacitatea de a opera şi în largul oceanului.
Mai mult decât atât, s-ar părea că situaţia s-a repetat şi în cazul anunţului făcut de Chuck Hagel în 24 Februarie 2014, prin care se anunţa conversia ultimelor 20 de unităţi la statutul de fregată. Şi în acest caz, nici marina, nici biroul Secretarului Apărării nu au prezentat o analiză riguroasă din care să rezulte capabilităţile/misiunile pe care noua navă trebuie să le acopere şi nici dacă designul ales este cea mai bună abordare pentru acoperirea respectivelor capabilităţi/misiuni. Din lipsă de timp, cei care trebuiau să efectueze analizele necesare au preferat să facă un soi de sondaj printre comandanţii flotei cărora, mai pe româneşte, li s-a cerut pur şi simplu „să-şi dea cu părerea”…
Un raport al Government Accountability Office („GAO”) din Decembrie 2015 constată că designul LCS nu a dovedit nimic până acum în termeni de letalitate/capacitate de supravieţuire deşi primele nave au deja o vechime de şase ani. Mai mult decât atât, se constată că, prin comparaţie cu alte nave de suprafaţă, LCS-urile sunt proiectate în baza unor cerinţe de letalitate şi supravieţuire „modeste”, fapt pe care US Navy vrea să-l compenseze prin modalitatea în care va utiliza navele. Deşi producţia de LCS merge cu „motoarele în plin”, GAO a constatat că, la unele din testele US Navy, LCS nu a îndeplinit anumite „cerinţe” considerate importante. Care ar fi aceste „cerinţe” nu ni se spune, informaţiile fiind clasificate.
Deşi mai mult de 24 de nave ale clasei sunt fie lansate, fie în diferite stadii de execuţie, GAO a constatat, în acelaşi raport, că marina nu a efectuat teste de supravieţuire a navelor şi, în cazul versiunii trimaran, au fost deja identificate probleme la structura din aluminiu a navei. S-ar părea că versiunea „Independence” a suferit avarii la cocă în timpul navigării pe mare montată iar carena sa nu a fost testată la explozii submarine. Amplitudinea avariilor la structura din aluminiu a navei nu este cunoscută şi se pare că nava nu a luat o notă prea bună nici la testarea apărării anti-aeriene.
Raportul GAO pare să fi mobilizat marina pentru că, în 28 Ianuarie 2016 sunt efectuate şi finalizate cu succes testele de nescufundabilitate ale USS „Coronado” (varianta „Independence”). Testarea a cuprins ample exerciţii de combatere a avariilor fiind efectuate numeroase simulări de avarii multiple. Conform managerului de program, Capt. Tom Anderson, nava a îndeplinit baremele stabilite de marină, uneori chiar depăşindu-le. Toate aceste scenarii au în vedere comportamentul navei şi al echipajului său în condiţiile unei avarii provocate de o lovitură a inamicului.
În Iunie 2016, US Navy a demarat testarea carenei navelor din clasa „Independence”, USS „Jackson” (LCS 6) fiind subiectul testelor. Scopul testării este de a expune coca navelor noi la şocuri subacvatice. Trei teste au fost programate pentru USS „Jackson” şi fiecare dintre cele trei teste a implicat explozia unei încărcături de 4.535 kg. În data de 16 Iulie 2016 a avut loc ultimul şi cel de-al treilea test, test pe care se pare că USS „Jackson” l-a trecut cu bine, nava suferind avarii minore fapt care i-a permis să ajungă acasă folosindu-şi propriile mijloace de propulsie. Interesant, la data efectuării testului, a fost raportată activitate seismică în zonă. S-ar părea că, în curând va veni şi rândul variantei „Freedom”, subiectul testului fiind USS „Milwaukee” (LCS 5).
Designul pentru viitoarea fregată, derivată din LCS, prevede capabilităţi mult îmbunătățite în gama misiunilor ASuW şi ASW. Prin comparație cu LCS-urile proiectului inițial, fregatele vor incorpora în armamentul de bază echipamentele necesare executării concomitente a misiunilor ASuW şi ASW, precum şi armament de natură a îmbunătăţi capabilitățile în domeniul AAW. Modificări vor fi aduse şi în domeniul observabilității navei dar se are în vedere şi o sporire a rezistenţei la avariile provocate în luptă, inclusiv în ceea ce privește redundanţa unor echipamente/sisteme vitale. Fregata nu va avea însă posibilitatea de a efectua misiuni de dragare a minelor.
În scopul creșterii letalității navelor, numeroase teste au fost efectuate în vederea integrării pe LCS, atât „Freedom” cât şi „Independence”, a unor rachete anti-navă cu rază lungă de acţiune („beyond horizont”/”over the horizon”). În cadrul RIMPAC 2016, USS „Coronado” („Independence”) a lansat pentru prima dată o rachetă Harpoon Block 1C, ținta fiind, ironic, o fregată de clasă „Perry” ieșită din serviciul activ, aflată la aproximativ 20 de mile marine de „Coronado”. Deși racheta a fost lansată cu succes, se pare că nu şi-a atins ținta. Circumstanțele şi rezultatele lansării sunt analizate de cei în măsură să o facă însă o posibilă explicație a eșecului poate fi şi faptul că integrarea rachetei Harpoon cu sistemul de management al luptei (Combat Management System – „CMS”) nu a fost încă realizată.
USS „Coronado” nu este la prima lansare a unei rachete anti-navă, în Septembrie 2014 efectuând şi un test de tragere cu o rachetă Naval Strike Missile („NSM”), produsă de Kongsberg. Racheta NSM va fi testată şi de cealaltă variantă LCS, varianta „Freedom”. Iar dintr-un articol din 18 August 2016 aflăm că, în acest moment testele de integrare a NSM sunt în plină desfăşurare.
Toate aceste teste vor fi folosite pentru implementarea rachetei anti-navă alese şi pe versiunea de fregată. Pe lângă rachetele anti-navă cu rază lungă de acţiune, versiunea fregată va beneficia şi de serviciul rachetelor Hellfire care vor echipa şi modulul de luptă ASuW al versiunii LCS.
La acest moment US Navy nu este hotărâtă dacă să instaleze sau nu un sistem de lansare verticală a rachetelor (Vertical Launch System – „VLS”) ceea ce va limita foarte mult capabilităţile de luptă AAW ale viitoarei fregate. Lucru destul de curios pentru că, Lockheed Martin a proiectat un model de fregată pentru Arabia Saudită plecând de la versiunea „Freedom”, proiect care include instalarea unui VLS Mk 41 cu 16 celule, capabil să lanseze ESSM, Standard SM2 şi ASROC.
Fregatele propuse Arabiei Saudite sunt cu aproximativ 3 metri mai lungi decât versiunea LCS „Freedom” iar spaţiul reconfigurabil alocat instalării modulelor multi-misiune lipseşte.
Tunul de 57 mm a fost înlocuit cu un tun de 76 mm, 8 rachete anti-navă Harpoon formează principalul armament pentru ducerea luptei ASuW iar tuburile lans-torpilă montate la babord şi tribord, capabile să lanseze torpile grele Mk46, formează principalul armament ASW. Sistemul Sea RAM a fost păstrat şi pe versiunea saudită.
În locul spaţiului reconfigurabil cu care sunt prevăzute LCS-urile, fregatele saudite vor putea acomoda un RHIB („rigid hull inflatable boat”) de 11 metri şi sunt prevăzute cu sonar tractat şi un sistem de contramăsuri tractat împotriva torpilelor tip AN/SLQ-25 „Nixie”.
Fregatele saudite vor avea un echipaj de 110 – 130 de oameni, vor putea atinge viteze de peste 30 de noduri iar la viteza de 10 noduri vor avea o autonomie de aproximativ 5.000 de mile marine.
Despre versiunea fregată, derivată din LCS, se vorbeşte că ar fi gata în 2023 cu dezideratul declarat de a realiza o navă mai rezistentă şi mai letală decât versiunea LCS. Întru îndeplinirea acestui scop a fost înfiinţat un comitet denumit „Small Surface Combatant Task Force”, confirmând practic temerile Congresului şi ale Pentagonului în ceea ce priveşte capabilităţile de supravieţuire ale LCS/fregată în cazul în care ar fi lovită. Îmbunătăţirea nescufundabilităţii viitoarei fregate prevede utilizarea unor tehnici denumite „space armor” care, mai pe înţelesul tuturor, înseamnă pur şi simplu blindarea suplimentară a unor spaţii/zone vitale ale navei. Nu se vorbeşte însă deloc de sporirea redundanţei unor sisteme…
Pentru viitoarea fregată sunt prevăzute echipamente adiţionale în domeniul luptei ASW (sonar tractat, senzori noi şi echiparea cu un elicopter MH-60R) şi în domeniul EW („Electronic Warfare”) comparabile cu cele instalate la bordul distrugătoarelor şi crucişătoarelor flotei.
Toate sistemele viitoarei fregate sunt prevăzute să suporte modificări şi modernizări succesive de natură de a menţine fregata în topul navelor de luptă, lăsând portiţa deschisă pentru echiparea cu lasere sau tunuri electro-magnetice. Ceea ce înseamnă că există suficient spaţiu la bord, o buna rezervă de flotabilitate dar şi suficiente resurse energetice.
Fregata va fi o fregată, cu capabilităţi extinse în domeniile de luptă ASW şi ASuW şi capabilităţi limitate la propria apărare în domeniul luptei AAW.
În cadrul aceluiaşi efort de sporire a letalităţii viitoarei fregate s-a vorbit despre posibila echipare a acesteia cu racheta dezvoltată în comun de Lockheed Martin, Office of Naval Research şi de DARPA, şi anume, Long Range Anti-Ship Missile, pe scurt LRASM. Cu o rază de lovire de cel puţin 200 de mile marine, LRASM este proiectată să utilizeze o nouă tehnologie de ghidare şi să lovească nave, submarine, drone, avioane sau ţinte terestre.
Pentru e elimina orice erori de traducere, aleg să menţionez direct în engleză o declaraţie a marinei: „The objective is to give Sailors the ability to strike high-value targets from longer ranges while avoiding counter fire. The program will use autonomous guidance to find targets, reducing reliance on networking, GPS and other assets that could be compromised by enemy electronic weapons.”
Cât despre capabilităţile viitoarei rachete, tot în engleză: „Along with advances in electronic warfare, cyber-security and communications, LRASM is design to bring semi-autonomous targeting capability to a degree that does not yet exist. As a result, some of its guidance and seeker technology is secret, developers have said. LRASM employs a multi-mode sensor, weapon data link and an enhanced digital anti-jam global positioning system to detect and destroy specific targets within a group of ships, Lockheed officials said. LRASM is engineered with all-weather capability and a multi-modal seeker designed to discern targets, Lockheed officials said. The multi-mode sensor, weapon data link and an enhanced digital anti-jam global positioning system can detect and destroy specific targets within a group of ships, Lockheed officials said. LRASM is armed with a proven 1,000-pound penetrator and blast-fragmentation warhead, Lockheed officials said.”
Ca orice produs Lockheed Martin, LRASM va fi extrem de scumpă şi, cel mai probabil, nu va fi gata pentru a echipa în timp util nici versiunea LCS, nici derivatul acesteia, fregata.
Oricum, în 2015, noi detalii despre modificările designului LCS şi despre viitoarea fregată au ieşit la iveală, conform unui articol publicat de Defense News. Dar, surpriză! Deşi aşteptările tuturor erau destul de ridicate, modificările au fost modeste, de parcă proiectanţilor le-ar fi fost frică să recunoască slăbiciunile proiectului iniţial.
Astfel, LCS „actualizată” va beneficia de serviciile unui radar îmbunătăţit de supraveghere aeriană, ale unui sistem de lansare a rachetelor anti-navă „beyond horizon”, unele îmbunătăţiri fiind aduse blindajului navei. De asemenea, se va instala un sonar tractat multifuncţional şi un sonar activ/pasiv. Se vor mai adăuga 2 tunuri de 25 mm. Toate acestea cu preţul scăderii modularităţii navelor, un element esenţial al proiectului iniţial… Nici pomeneală de instalarea unui VLS care ar fi dat acces la o multitudine de sisteme de armament, în special în lupta AAW.
Noi informaţii cu privire la subiect apar într-un articol publicat de navaltoday.com în data de 2 Decembrie 2016. Aflăm că se fac mari presiuni ca programul fregatelor derivate din LCS să fie oprit de la finanţare. Directorul GAO, Paul L. Francis a cerut Congresului să nu aprobe cererea US Navy de finanţare a 12 fregate derivate din LCS înainte ca prima navă a seriei să fie construită şi testată corespunzător. US Navy intenţionează să solicite autorizaţia de a cumpăra 12 fregate şi finanţarea construcţiei primei nave începând cu anul fiscal 2018.
Raportul GAO menţionează că programul LCS nu a livrat nici pe departe rezultatele aşteptate şi a sfârşit prin a costa de două ori mai mult decât era prognozat, oferind totodată mai puţine capabilităţi decât se aştepta. Programul de livrări nu a fost nici el respectat. Cu acest prilej, senatorul John McCain a fost destul de categoric în afirmaţii: „The littoral combat ship is an all too common example of defense acquisition gone awry.”
Acelaşi Paul Francis a adăugat ulterior că fregata derivată din LCS va costa cu cel puţin 100 de milioane de USD mai mult decât LCS (care costă undeva între 360 şi 500 de milioane de USD) insistând totodată ca programul fregatei să fie unul separat, cu propriile obiective specifice.
Între timp, LCS-urile aflate în serviciu suferă de tot felul de avarii la sistemul de propulsie, avarii care, de obicei, implică fie contaminarea cu apă de mare fie cedarea cuplajelor sistemului de propulsie. USS „Freedom” a pățit-o de trei ori într-un an… USS „Fort Worth” a avut şi ea parte de o avarie catastrofală care a ţinut-o pe bară aproape jumătate de an şi nici USS „Milwaukee” nu a fost prea departe…
Aniuei, nimeni nu mai ţine şirul avariilor, sunt prea multe… 🙂
S-ar părea că, fie americanii nu mai ştiu să facă sisteme de propulsie navale, fie oamenii lor nu ştiu să le exploateze corespunzător. Şi dacă în cazul lui Zumwalt vorbim de un sistem inovator de propulsie – IEP („Integrated Electric Propulsion”), în cazul LCS-urilor vorbim pur şi simplu de un sistem de tip CODAG („Combined Diesel and Gas”) necesar obținerii vitezelor mai mari de 40 de noduri. Conform unor surse, s-ar părea că problema sistemului de propulsie al LCS este în proiect/design, ceea ce ar fi cu adevărat o catastrofă. Alte surse, dimpotrivă, susţin că echipajul de bază al LCS-urilor este mult subdimensionat în raport cu suma sarcinilor alocate şi, probabil şi insuficient instruit în operarea sistemelor, ceea ce a determinat nenumăratele avarii suferite de nave. N-aş vrea să comand o LCS în vremurile astea… De altfel mai mulţi comandanţi au fost destituiţi din cauza numeroaselor avarii la sistemul de propulsie, pe motiv de utilizare defectuoasă.
Oricum ar fi, să insişti în aceste condiţii cu finanţarea derivatului fregată (nici mai mult, nici mai puţin de 12 unităţi!!) înainte de a rezolva problemele apărute mi se pare că arunci pur şi simplu banii pe fereastră. Şi aici vorbim de mulţi bani!
Şi totuşi US Navy pare să insiste cu dezvoltarea programelor LCS şi FF („fast frigate”) lansând pe 9 Decembrie 2016 o RfP („Request for Proposal”) având ca obiect dotarea navelor cu rachete anti-navă „over the horizon”.
Chiar dacă programul LCS a fost intens mediatizat şi politizat, este destul de evident că sunt probleme serioase la sistemul de propulsie al navei, probleme a căror rezolvare va necesita alţi (mulţi) bani. Practic, programul LCS ar fi putut fi o fregată ușoară, în genul Sigma 10514. Însă a sfârșit prin a fi doar o corveta foarte grea…
Faptul că se insistă în dezvoltarea programului FF („fast frigate”) pornind de la proiectul LCS mi se pare o eroare. O să încerc să aduc câteva argumente în acest scop.
Unul din factorii care evidențiază LCS este viteza. Ambele versiuni sunt un pur-sânge din acest punct de vedere, atingând viteze maxime ce depășesc binișor 40 de noduri, viteza maximă reală fiind evident clasificată. Dacă presupunem că cerințele tehnico-tactice în baza cărora s-au stabilit misiunile pe care LCS trebuie să le îndeplinească necesită într-adevăr o viteză şi o manevrabilitate deosebite, nu putem să nu ne întrebăm: au nevoie fregatele de o viteză maximă care să depășească 40 de noduri, sau se pot mulțumi cu mai puțin?
Ceea ce ne conduce la următoarea întrebare: ce ar trebui să facă aceste „fregate rapide” de fapt? Păi LCS-ul poate şi trebuie să lupte în zone litorale (mulțumita pescajului redus) în domeniul ASuW şi ASW (niciodată în același timp) sau poate face dragare, niciodată în același timp cu a lupta ASuW sau ASW. Presupun că FF ar trebui să lupte în aceleași zone litorale (şi nu numai, va avea şi capacități „blue water”) în domeniul ASuW şi ASW în același timp şi, potențial se va putea apăra mai bine în AAW. Nu mai poate însă să facă dragare de mine pentru simplul fapt că spațiul configurabil în care se instalează modulele de lupta va dispărea. Apărarea în AAW, în lipsa unui VLS Mk41, se va reduce de fapt la apărarea anti-aeriana cu rază scurtă de acțiune, bazată pe Sea Ram, care, în esență, este un soi de CIWS reactiv, proiectat să înlocuiască Phalanx-urile la bordul navelor US Navy.
Deci, să sumarizăm: viitoarea fregată rapidă a US Navy se preconizează a avea în jur de 4000 de tone, un tun rapid de 57 mm sau 76 mm, 8 rachete anti-navă, 2X3 tuburi lans-torpilă, 1 lansator Sea Ram, helipad şi hangar pentru un MH-60R, sonar tractat, activ / pasiv, capabilităţi de luptă EW şi, cel mai probabil, o viteză mai mică decât LCS dar, potenţial, o autonomie mai mare. Vă sună cunoscut? Dacă nu, hai să facem o comparație scurtă: aproximativ 2400 de tone deplasament, viteza de aproximativ 28-30 de noduri, autonomie bună, un tun rapid de 76 mm, 8 rachete anti-navă, 2X3 tuburi lans-torpilă, helipad şi hangar pentru un elicopter de până în 10 tone, posibilitatea de a avea sonar tractat, capabilităţi de luptă EW şi… 12 VL Mica! OK, dacă totuși sunt şi persoane care nu şi-au dat încă seama, vă zic eu: Sigma 10514 cu configurația de armament indoneziană, corvete grele/fregate ușoare pe care sper să le vad în dotarea marinei române.
Iar o comparație a pescajului celor două, LCS şi Sigma, ne dă așa: LCS, pescaj 3,9 m („Freedom”) şi 4,27 m („Independence”), în timp ce Sigma 10514 are un pescaj de… 3,7 m. Iar pescajul a fost un element extrem de important în economia designului LCS.
Mai mult decât atât, conceptul Multi Mission Bay al celor de la Damen permite configurarea Sigma 10514 inclusiv pentru îndeplinirea operațiunilor de dragare. Şi, apropos de conceptul de modularitate promovat de constructorii LCS, danezii utilizează în acelaşi scop şi cu mai mult succes, îmi permit să adaug, conceptul STANFLEX („standard flex”), inclusiv pe noile nave de clasă „Absalon”. Între timp, deşi au trecut câţiva ani buni de când LCS navighează (a se citi suferă avarii) pe mările lumii, nici un modul nu este încă operaţional.
Prin urmare, în afară de viteza obscen de mare a LCS, nu este ceva ce LCS poate face iar Sigma 10514 nu. Dar este viteza un element atât de important? Aduce o șansă de supraviețuire în plus o viteza cu 15 noduri mai mare în cazul LCS prin comparație cu Sigma? Este această viteză mai mare absolut necesară? Pentru că, niciodată o navă nu va fi mai rapidă decât un elicopter, un avion, o rachetă sau un proiectil. Şi atunci?
Partea care mi se pare cu adevărat trista este că FF, așa cum se prefigurează acum, nu va face nici ea cu mult mai mult decât o Sigma 10514, cel puțin dacă americanii nu decid să instaleze un VLS Mk41 la bordul ei.
Dar nu numai armamentul pare să fie o problemă în ecuația noii fregate. Rapoartele GAO precum şi decizia de a adopta așa numitul „space armor” pe ici, pe colo, prin părțile esențiale ale LCS şi viitoarei FF ne sugerează că proiectul de bază păcătuiește la capitolul supraviețuire. Ceea ce înseamnă că, viitoarea FF va fi mult mai puțin rezistentă în faţa „vicisitudinilor vieţii” decât fosta FFG 7, „Oliver Hazard Perry”. Iar la toate acestea adăugăm nenumăratele probleme ale sistemului de propulsie CODAG, care, bănuiesc, nu poate fi lesne (a se citi ieftin) modificat pentru a deveni mai fiabil.
În actualul context în care US Navy susține şi promovează asiduu mărirea flotei, consider că este nevoie de un program FFG(X) gândit şi proiectat de la zero, în baza unor cerințe tehnico-tactice coerente, clare şi adaptate câmpului de luptă de azi, cu un ochi larg deschis spre cel de mâine. Lucru de altfel împărtășit într-o bună măsură şi de senatorul John McCain 🙂 (ce să fac, great minds, think alike! 🙂 ), care a solicitat proiectarea unei noi nave pentru înlocuirea LCS şi a FF subsecvente.
Oricum, celebritatea nu pare să ocolească deloc navele clasei LCS şi ale fregatelor derivate doar că nu pare genul de celebritate care să ofere prea multe motive de mândrie… Cel puțin pentru moment. Şi, în final, s-ar putea ca pana la urma, toate unitățile sa fie reclasificate ca FF?!?!
Este programul LCS un eșec? Momentan, aş zice că n-arată prea bine… Iar dacă problemele apărute nu-şi vor găsi o rezolvare cât mai curând, vor apărea tot mai multe voci care vor cere înlocuirea sa.
Nicolae
Câteva explicaţii:
AAW – anti air warfare (luptă anti-aeriană)
ASW – anti submarine warfare (luptă anti-submarin)
ASuW – anti surface warfare (luptă navă-navă)
EW – electronic warfare (război electronic)
MCM – mine countermeasure (dragaj)
CG – cruiser, guided missile
DDG – destroyer, guided missile
FF – frigate
FFG – frigate, guided missile
Bibliografie:
https://fas.org/sgp/crs/weapons/RL33741.pdf
http://www.naval-technology.com/projects/littoral/
https://news.usni.org/2016/07/26/opinion-gaming-distributed-lethality
https://geopoliticalfutures.com/the-u-s-retaliates-in-yemen/
http://www.scout.com/military/warrior/story/1677469-navy-finalizing-weapons-for-new-frigate
http://www.navyrecognition.com/index.php?option=com_content&view=article&id=4223
http://nationalinterest.org/blog/the-buzz/the-us-navy-wants-build-new-frigate-its-not-frigate-17102
https://news.usni.org/2016/05/18/new-saudi-frigate-design-details-emerge
https://www.navytimes.com/articles/donald-trumps-navy-bigger-fleet-more-sailors-350-ships
http://navaltoday.com/2016/12/02/lcs-to-frigate-transition-likely-troublesome-us-senators-worry/
http://edition.cnn.com/2016/08/29/politics/us-navy-littoral-combat-ship-breakdowns/
http://breakingdefense.com/2016/09/lcs-troubles-may-stem-from-double-engine/
http://www.janes.com/article/66021/usn-primes-industry-for-oth-ws-rfp
http://www.naval-technology.com/features/featurelcs-solving-engineering-problems-5688051/
Analiza comparativă între LCS și SIGMA certifică faptul că SIGMA este o alegere excelentă .
Sper ca si decidenții polițiștii să aibă aceeași părere …
Avem nevoie de SIGMA !
hi,hi,hi,ha,ha,ha………pot continua… credeti ca Dracnea et Co. stiu asta?
lupta continua cu tehnologia si inovatia mai da si rateuri dar aceste programe(cele de sus plus f35 )vor merge inainte.
daca us army continua cu aceste mega-programe vor ajunge sa isi doteze armata cu taraita ca noi.deja vestitul zumwalt a fost redus la 3 exemplare din 32(!!!!),si alea fara munitia lrlap. f-22 a fost produs in 187 exemplare din comanda initiala de 750,iar programul catastrofa f-35 se zice ca va ajunge sa coste in total peste 1500 miliarde $!norocul lor cu stocurile de nave si avioane aflate in conservare pe care in curand,la fel ca rusii,vor incepe sa le modernizeze ca sa iasa la numar.
La avioane nu ma bag, dar reducerea comenzii la Zumwalt a insemnat restartarea productiei de Arleigh Burke, cred ca au vreo 12-14 nave in lucru/cu finantarea aprobata si contractul atribuit. Si, in curand si prima nava Flight III, de la DDG 124 incolo, contract atribuit.
Eu de asta zic ca au nevoie de o noua FFG(X), pentru ca e scump sa ai un distrugator pe post de cal de bataie, bun la toate.
Nu prea exista termeni de comparatie intre flota de suprafata a rusilor si cea a americanilor, dar, pe de alta parte, si nevoile specifice fiecarei tari sunt diferite.
Cat despre noi, semnarea pentru cele patru corvete ar fi un pas urias spre o flota moderna.
Nu, in mod cert us army nu va continua. Pentru ca nici nu a inceput. Foarte probabil insa, us navy va continua.
Se pare ca americanii fac experimente, nefiind inca siguri pe ce drum s-o apuce. Pe de alta parte si tehnologia folosita s-ar putea sa mai aiba nevoie de o perioada de maturizare.
Pe de alta parte sa vedem cum o sa le functioneze britanicilor portavioanele, tinand cont de belele cu Type 45.
Programul LCS este facut cu ignorarea procedurilor US Navy de alegere a unui nou proiect naval. Ce mi se pare inovator acolo e sistemul de rotatie al echipajelor, plus structura cu echipaj de baza plus echipaj alocat fiecarui modul de lupta.
Pana acum, programul asta, mi se pare un hei-rupism demn de meleagurile dambovitene, nicidecum de meleagurile americane. Nu-l poti compara cu F35, ala chiar e inovator, cu integrarea a ceva inteligenta artificiala in stadiu incipient.
Sistemul de propulsie de la LCS este CODAG, nimic deosebit, un sistem asemanator este si pe Legend class, noul National Security Cutter (de urmarit daca va avea parte de avarii…)
Sistemul de la Zumwalt este insa inovator (IEP).
Despre britanici, sa speram ca nu au facut aceeasi greseala de proiectare ca la Type 45 si in cazul noilor portavioane ca va fi o greseala scumpa, scumpa rau!
Am citit ca LCS a avut initial si varianta Streetfighter – vase mici rapide , ieftine –
http://www.globalsecurity.org/military/systems/ship/streetfighter.htm
In opinia mea, americanii nu prea au ce face cu vedete rapide purtatoare de rachete. Ca si caracteristici tehnico-tactice, consider ca acest tip de vedete rapide nu se incadreaza nici in pozitia lor geo-strategica nici in strategia lor pe termen scurt, mediu si lung.
Cum am zis si mai sus, vorbim de o flota care are ca principala nava de lupta de suprafata un distrugator.
Altfel, ei stiu sa faca si asa ceva: https://en.wikipedia.org/wiki/Ambassador_MK_III_missile_boat
Noteaza totusi pretul care mie mi se pare mare.
Dar fortele lor nu ar trebui sa fie concentrate pe dezvoltarea sistemelor noi de armament? Cat de mare sa fie beneficiul la o clasa cu totul noua de nava, versus imbunatatirea continua a uneia careia i s-au rezolvat deja toate hibele si ale carei costuri au fost deja amortizate? Arata cool, intr-adevar, dar rachetele care le vor scufunda vor costa mult mai putin decat ele. Pana la urma, armamentul si alte echipamente vor face diferenta.
Orice program militar trebuie evaluat si prin prisma contextului politic. Hei rupisme de genul vrem o flota de „x” sute de nave au mai fost (pe timpul lui Reagan, daca nu ma insel, cand, ca sa iasa la numar, au reactivat Iowa) in State. Acum se pare ca avem parte de inca unul, dublat si de afirmatiile lui gura-(mult prea) sloboda, Trump. Make our fleet great again! Or something…
Se continua cu imbunatatirea clasei Arleigh Burke, un design matur, care va trece la Flight III.
Se modernizeaza crucisatoarele clasei Ticonderoga, de asemenea un program matur.
Se lucreaza la LRASM, o racheta cu raza lunga de actiune, semi-autonoma.
Cantitate vs calitate, o discutie veche de cand lumea…
Chiar daca armamentul face diferenta, si platforma pe care-l instalezi conteaza foarte mult. Durata de viata a unei nave este de aproximativ 30 de ani. In 30 de ani armamentul poate evolua spectaculos, de aceea este nevoie de o platforma suficient de adaptabila astfel incat sa poti instala ceea ce apare nou pe parcursul duratei ei de viata.
Sunt cerinte de spatiu, de energie si cate si mai cate…
Opinia mea este ca LCS este un program gandit prost din start si cam atat. Si sa faci din r–t bici si sa mai si pocneasca e destul de greu.
Pe de alta parte e nevoie de o nava care sa faca mai ieftin ceea ce fac acum distrugatoarele de clasa Arleigh Burke (misiuni anti-piraterie, controlul liniilor maritime comerciale, SAR, si tot felul de alte misiuni pe timp de pace). Pe scurt, in opinia mea, au nevoie de o fregata adevarata, in genul fregatei de talie intermediara franceze, proiectului italian ( http://www.defensenews.com/story/defense/naval/ships/2016/06/24/italy-navy-vessels-ppa/86338706/ ) sau a Type 31-unului britanic. Sau un soi de Absalon danez.
Pe scurt, au nevoie de ceva la 4000 – 4500 tone, modulabil in genul multi mission bay de la Damen, propulsie CODOG pentru o viteza de aprox. 30 nd, tun de 76 sau 127, un Mk41 cu ESSM, CIWS, 8 rachete anti-nava si 2X3 tuburi lans-torpila. Constructia sa fie clasica, in otel, fara experimente de design.
Ma rog, o opinie…
Va multumesc pentru explicatia detaliata si efortul depus!
http://adevarul.ro/international/europa/butoiul-pulbere-balcanilor-umplut-marileputeri-1_58516e985ab6550cb86dc9c1/index.html
Offtopic : Dragnea tocmai a anuntat (si amenintat) ca actualul Guvern ca nu cumva sa incheie vreo intelegere si/sau contract de inzestrare a Armatei Romane, acestea trebuind sa fie facute si validate de ” noul parlament ” . LOL ?
Off topic
Alegeri castigate de Russia ! Adio MLI-uri noi sau facute in tara. Adio corvete moderne facute in tara ! Asta se intampla de 27 de ani chiar daca ….
Ce treaba are Rusia ? Pai MLI-urile noastre au fost fabricate prin 1984. Fregatele romanesti tot atunci. IAR-93 de prin 1975. Tot armamentul era produs in tara. Unele licente erau cumparate din vest. Eram exportatori de armament. Nu ne-a oprit nimeni atunci. Culmea e ca de atunci nu am mai facut nimic iar industria militara nationala tinde spre 0.
Cred ca a vrut sa spuna TBT, nu MLI! 🙂
Totul ar putea fi mai ieftin sau este o mare teapa ?
nu , eu cred ca PSD s-a gandit ca lor ori nu le-a iesit nimica din toata afacerea asta, deci mai trebuie nitzica ” consultare ” si ” lobby ” , eventual si putzintica ” putere de convingere ” si lucrurile se rezolva .
Sau asteapta ei spaga si nu vor sa o ia ‘tehnocratii’ acum ca pleaca! 🙂
Mda eu îs satul de nave si avioane , de tancuri nu se mai zice nimic ? mai colaboreaza rheimetall cu nixon pentru leo 3 ?
Frumos articol, felicitari.
Off topic. Se pare ca 3 leoparzi A4 turcesi au devenit pisicute in calduri (flacari:)
https://southfront.org/first-turkish-leopard-2-tank-knocked-out-in-syria-video/
http://defence-blog.com/army/two-turkish-leopard-2-main-battle-tanks-were-destroyed-in-syria.html
Dupa 3 rachete lansate 3 tancuri distruse parca sunt mult mai rezistente „amaratele” T72-uri siriene decat „ferocii” leoparzi.
stau si ma gandesc ptr. ce sa mai bagi enspe miliarde de dolari in niste colosi de otel care ard ca petardele cand sunt loviti de o amarata de racheta de cateva zeci de mii de dolari.si culmea,tow-2 si fagot nu sunt ultimele racnete in domeniu.kornet-em cred ca trece prin bison ca prin branza.
In video de la prima trimitere se vede cum este aruncat in aer o carcasa de camion sau asa ceva, in nici-un caz nu se vede vreun tanc aruncat in aer, nu vad legatura cu titlul….
In cel de al doilea se vad niste poze de propanganda ale ISIS cu tancuri lovite si multa gargara dar daca te uiti mai bine la poze, constati ca tancurile nu sunt chiar „varza”, la fel de bine se poate spune ca tancurile au facut ce trebuie si au salvat echipajul din interior…..Cat despre T-14 ar fi bine sa nu mancati „rahat” pana nu il vedeti la treaba, deocamdata este „sublim” dar lipseste cu desavarsire, din descrieri pare special, cruda realitate ne arata insa ca este cam in fumuri pe la colturi (de piata rosie)…….
Amaratele de T72 siriene au sarit in aer intr-o veselie tot razboiul ca s-au plictisit baietii sa mai puna filme cu ele, lumea se obisnuise deja cu imaginea. T-90 a aparut doar intr-o singura bucata si vad ca nici sirienii nici rebelii nu pun filme cu ele. Cred ca dupa una bucata Tow in chelie posesorii de T90 le plimba mai mult prin spatele frontului de teama ca norocul cu primul TOW s-ar putea sa nu se repete.
Hai nu fi chiar asa de rau ca mai vedem si T72M-uri de alea „monkey model” atinse de rpg-uri sau atgm-uri care au scapat doar cu niste zgaraieturi.
La actualele rachete antitanc , orice tanc poate fi spulberat fără șanse de supraviețuire în teatru .
Cele mai performante contramăsuri pot face diferența intre o friptura in sânge si o ruginitura tactica …
Ca de obicei , bătălia între măsuri și contramăsuri este câștigată temporar de cei care au un avans tehnologic serios …
@ habarniatul Perfect deacord cu tine, dar acu vre-o cativa anisori unii erau cu invicibilitatea si suprematia absoluta a tancurilor vestice.
Acum si-a pierdut virginitatea si leopardul, mai urmeaza Leclercul si Arietele.
Singurul tanc la momentul acual care cred ca ar rezista pe campul de lupta modern la cateva lovituri este T14 armata. Ala oricate avarii ar avea, echipajul are mari sanse sa scape nevtamat.
…si cu tigarea in coltu’ gurii… Asta, desigur, daca reusesc ruzniecii sa-l porneasca…
Ascuns(adica defect) intr-un bunker, orice tanc rezista…
T90 si T72 sunt acum in lupta in Syria. Nu stiu de ce buncare vorbesti.
Am vazut totusi ca un T90 rusesc a rezistat cu brio unei rachete TOW. Nu ma asteptam de la Leoparduri sa nu reziste. Poate a fost vorba de ghinion.
In discutie era T-14, ala de n-a pornit la parada militara. Nu sint convins ca Leo2 ce il opereaza turcii e identic cu ala de-l foloseste Wermacht-ul.
Iar la cum arata in ziua de azi munitiile AT, numai tanchist sa nu fii!
Ralitatea e ca le-au plimbat putin si inainte de parada si s-a stricat doar unul. Ce stim noi, cauzele pot fi multiple, au uitat sa mai puna un surub la locul lui, fie au vandut motorina inainte de parada ca-i criza si la ei. Cert e ca erau o multitudine de tancuri si doar unul a facit buf.
Uite si matale aici pe la jumatate
https://m.youtube.com/watch?v=PW86IO6vQkk
Astea in coditiile in care ruskii fac cu toate tancurile lor asa fara a pierde senilele pe drum
https://m.youtube.com/watch?v=vPcxYIdJges
Tot timpul la vestici se numeste ghinion iar la rusi noroc. au fost 3 ghinioane nu unul. Curand va aparea si o scuza a cauzei ghinionului.
Asa e, rusii stau prost cu propaganda… Saracul portavion – sau ce-o fi Kuznetsovul ala – stie mai bine… Locul lui era la remont, intr-un santier naval, nu in Mediterana, scotind fum pe nari! Tot din vina occidentalilor…
Ce sa-i faci. Rusii nu le au cu portavioanele. Nu prea au avut nevoie de ele pana acum
SUA in schimb a avut multa experienta cu portavioanele
Cand trebuie sa porti zeci de razboaie si bombardamente la mii km de granita ta, ai nevoie de asa ceva.
Ar fi trebuit sa se duca sa tracteze zumwaltul in panama.
Ar fi fost faza mileniului. 🙂
Aveti ce aveti cu fumul kutzetovului de parca ei ar sti de norma euro. :)) probabil nu i-au facut niciodata revizia motorului si arde mai mult ulei decat motorina. Dar a ajums din marea nordului in mediterana pe motoarele lui. Zumwaltul nu a reusit sa treaca nici de canalul panama…tehologia asta.. Cred ca nici noua nu ni s-a intamplat vreodata asta.
Pe langa asta mai avem si LCS-urile prezentate de stimatul domn in articol care..surpriza..nu scot fum deloc ca nu prea le pornesc motoarele.
Intrebare: ati auzit vreodata de vre-o masina ruseasca cu catalizator sau vre-o norma euro? :)))
taci ma,ca cica la zumwalt e tehnologia prea noua si nu e coapta inca.la fel si la f-35.desi la cat costa ambele programe si la cum reduc aia comenzile nici nu cred ca se mai coace vreodata.
Exista o vorba: cine nu munceste, nu greseste.
Problemele lui Zumwalt sunt problemele unui sistem inovator, sunt problemele copilariei.
Motoarele LCS-urilor pornesc, problema e ca se strica. De ce se strica? Pana acum au fost identificate doua posibile cauze: o problema de design (nu cred, acelasi sistem de propulsie merge pe Legend class cutters, inca nu s-a stricat) sau o problema de instruire a echipajului, combinat cu un echipaj prea mic raportat la sarcinile alocate.
Tehnologia de pe Kuznetov este… antica. Si, aparent, nici pe asta nu stiu sa o faca cum trebuie… Iar sursa unora dintre problemele Kuznetovului trebuie cautata la India si China, ca rusii nu sunt in stare sa admita ca nu sunt in stare sa faca nici macar o garnitura asa cum trebuie.
Mai mult decat atat, 2 proiecte de fregata (Gorskov si Grigorovich) sunt stopate pentru ca rusii nu sunt in stare sa dezvolte o banala turbina navala care sa functioneze asa cum trebuie.
Sistemele AA de la bordul Gorshkov, prima fregata moderna post-sovietica, care mie, ca pasionat imi place, nu par sa functioneze in parametri, ca si alte chestii de altfel: https://csis-prod.s3.amazonaws.com/s3fs-public/legacy_files/files/publication/160310_Schwartz_AdmiralGorshkov_Web.pdf
Si aici: https://russiamil.wordpress.com/tag/admiral-gorshkov-frigate/
Parca rusii erau renumiti pentru sistemele AA, ce s-o fi intamplat oare?
Aceeasi problema pe AA strica elanul muncitoresc si in cazul unor corvete noi post-sovietice.
Personal, eu incerc sa fiu obiectiv cand tratez un subiect pe teme navale, in masura cunostintelor mele si a accesului la informatii.
Episodul urmator va fi despre nave rusesti, o sa vezi aceeasi obiectivitate.
Problema la rusi poate fi din cauza proastei mentenante a echipamentelor.
Referitor la fumul kuznetovului parerea mea e ca:
1. ala ori era incarcat peste limita cu cateva mii de tone in plus (si asta se poate vedea doar facand o comparatie intre pozele dinainte/dupa plecarea lui din port, verificand cu cati metri era scufundat mai mult/putin sau la fel)
2 nu i-au segmentat motorul (si asta nu avem cum sa o verificam), caci in mecanica astea sunt simptomele fumegatului in halul ala.
Ambele variante sunt plauzibile.
E o diferenta de la cer la pamant intre amerloci si ruski la capitolul mentenanta fiind net in favoarea americanilor. Tine cont ca amerlocii nu pornesc cu un utilaj la drum, oricare ar fi acesta, fara a-l verifica in prealabil.
Ruskii sunt un dezastru la capitolul asta.
Proasta mentenanta este o posibila cauza, insa, in cazul lui Kuznetov este si o problema de conceptie si executie a motoarelor.
Tipul de propulsie ales, implica o serie de boilere care produc aburul necesar sa invarta niste turbine care invart axul elicei. Daca ajungi la Londra, viziteaza HMS Belfast si o sa vezi in marime naturala un astfel de sistem de propulsie. O sa vezi si foarte mult azbest (este cancerigen) folosit la izolare. Indienii au cerut folosirea altui izolator la versiunea lor, un soi de caramida…
Problema la rusi nu este doar la mentenanta, este in conceptia si executia motorului.
Orice nava are din conceptie o rezerva de flotabilitate, insa daca depasesti limita, va face pur si simplu, baldabac.
Chestia cu segmentarea era parca la motoare cu explozie interna, astea-s turbine cu abur.
Nu in ultimul rand, zvonurile sunt ca sunt 25 de toalete functionale dintr-un total de 50, asta la 1000 si de oameni… Do the math.
Abramsrile din pacate se aprind la fel de usor ca Leopardurile. Ciudat.
@ guess who e ciudat pentru unii care au citit prea multe povesti nu pentru toata lumea. De fapt e doar „ghinioane”.
bai dar ce bine v-ati mai gasit voi doi.
Se completeaza perfect unul pe celalalt. De fapt, joaca in aceeasi „echipa”. Isi ridica reciproc mingea la fileu, si apoi se felicita pentru jocul bun. 😉
Parerea mea, hic!
Nu a fost ginion și nici pentru acel T-90 nu a fost nici un noroc. Leoparzii turcești nu au nici un fel de măsură suplimentară de protecție și au fost loviți în lateral. Au aceeași protecție că leoparzii originali. Tancul rusesc apărut în cam aceeași perioadă (trei ani mai târziu), T-80 cum s-a descurcat fără ERA în Cecenia??? Știm cu toții răspunsul. Nu e cazul să râdă cineva de Leopard, care a dovedit oricum că e un tanc excelent. Cateva Isprăvi ale Leoparzilor mai moderni:
„In an assault on 2 November 2007, a Leopard 2A6M hit an IED and survived without casualties: „My crew stumbled upon an IED (improvised explosive device) and made history as the first (crew) to test the (Leopard 2A6) M-packet. It worked as it should.” wrote a Canadian officer in an email to German defence officials.”
„Leopard 2″(A5DK)” tanks took part in Operation Red Dagger, firing 31 rounds in support of Coalition troops as they recaptured Nad Ali District. A press release from the British Ministry of Defence praised the tank’s fire accuracy and mobility, claiming the Leopard 2 was a decisive factor in the coalition’s success.”
Cât despre T-90, a fost lovit frontal, unde avea mai mult ERA.
Deci voi comparați cum rezistă un tanc cu protecție ca-n ’79 lovit din lateral, cu un tanc upgradat la nevoile arrmatei Ruse „moderne” lovit frontal unde avea protecție ERA (care acționează în special împotriva rachetelor)? Postacii, la fel de ignoranți ca-ntotdeauna.
Trei ani mai devreme*
Prietene de care an ’79 zici tu? Leo 2A4 a fost construit din ’85 pana in ’93. Si a fost lovit de-un TOW nu de un Kornet.
T90- ul a fost lovit frontal, dar partea interesanta e ca blindajul de dupa ERA nici macar nu era zgariat.
T80-urile din cecenia (care nu aveau explozibilul din ERA ca l-au dat soldatii pe vodka) au primit doar lovituri de sus si din lateral, in medie cate 3 bucati pentru fircare tanc facut praf. Si mai misto e ca cecenii erau fosti soldati sovietici care stia cum sa le dea unde trebuie. E de ajuns sa citesti despre ce s-a intamplat pe acolo ca sa intelegi cum stau treburile.
Si la citatul tau…tu crezi ca daca erau baietii nostri cu TR-urile noastre nu trageau la fel de bine ca blonzii din Leopardul ala?
T90 nu a fost iremediabil distrus dar a fost incapacitat si abandonat de echipaj.In lupta conteaza asta. A fost ulterior recuperat si reparat.Norocul rusului a fost ca racheta a lovit turela in partea frontala si in zona a ceea ar fi inmanusarea tunului ( nu stiu cum ii spune exact) o parte f greu de penetrat la orice tanc. T80 urile din Cecenia mai pacatuiau ca toate tancurile rusesti prin elevatia mica tunurilor ori in zonele cu relief framantat asa ceva poate face diferenta.
@AlexIS
Nici nu am spus ca Leo2a4 e din ’79, ci am spus ca are protectia la fel de slaba precum cea a modelului original, din ’79.
„Si a fost lovit de-un TOW nu de un Kornet”
Dupa varianta oficiala, ambele, T-90 si Leo a fost lovite de TOW-2.
„Military experts believe that the tank was hit with the TOW-2 anti-tank guided missile system.”
” In late February, a video was leaked on the internet which showed a T-90 survive a direct frontal turret hit by a TOW-2A missile in Aleppo”
https://southfront.org/first-turkish-leopard-2-tank-knocked-out-in-syria-video/
https://en.wikipedia.org/wiki/T-90#Production_and_service_history
„tu crezi ca daca erau baietii nostri cu TR-urile noastre nu trageau la fel de bine ca blonzii din Leopardul ala?”
Leopardul trage mai precis, are mobilitate mai buna, si e mai rezistent. Degeaba ai tanchisti profesionisti daca tancurile sunt slabe si vechi.
La restul ti-a raspuns domnul Anla’shok.
In final, doresc sa multumesc tuturor celor care au inceput discutii off-topic, desi exista o sectiune Contact pe site.
Asta spune multe despre cum stim sa respectam munca unui om in tara asta… (chiar n-as fi vrut sa generalizez, dar am vazut ca se intampla foarte des, in cazul multor articole, cred ca si eu am facut-o, foarte rar ce-i drept)
Nu este site-ul meu, este problema adminilor cum administreaza chestiunile off-topic, dar sunt cate unii care, cumva, „reusesc” sa duca multe articole in derizoriu, degenerand in eternele discutii rusi vs americani s.a.m.d. Ceea ce e pacat, ca sunt niste oameni care muncesc pentru articolele alea.
De ce e „final”? unii mai intra si dupa data publicarii articolului 🙂
Cat despre LCS si restul programelor navale americane, este bine sa ai un echilibru intre anumite sisteme noi, scumpe, cu posibile probleme de design sau datorate tehnologiei inca imature, si sisteme mai vechi, mai multe, mai ieftine, dar robuste. Aici poate au facut bine americanii sa tot restranga numarul de bucati fabricate, desi la taieri agresive de productie, pretul/unitate creste astronomic.
Alocarea de sume mai mici pentru modele putin mai vechi de nave dar bine rodate si cu costuri de operare acceptabile, imi pare normala.
Chestia cu letalitatea distribuita tine pana la un punct, pentru anumite tipuri de conflicte, specializarea ducand la excelenta in rolul ales, insa necesita sa ai tot timpul o grupare de nave complementare ca si misiuni si care sa se acopere reciproc si costurile aferente de a le deplasa impreuna in locatiile necesare indeplinirii misiunii.
Tarile mai mici, nu isi permit astfel de costuri, si cu cat grupurile de nave sunt mai mici, ele in schimb trebuie sa realizeze cat mai bine o paleta mai larga de misiuni. Deci costuri/nava mai mari.
Ideea de a folosi clase de nave modulare, echipabile in diverse configuratii si arhitectura deschisa, permit achizitia unui numar mai mare de platforme mai slab echipate initial, la un pret mai mic. Asta da bine in situatii de stramtorare bugetara, fara a afecta capacitatea flotei de a fi prezenta in mai multe locatii la un moment dat, datorita numarului mai mare de nave.
In cazul in care se arata la orizont o situatie mai maronie, cu o punga mai larga, poti echipa rapid platformele existente cu modulele de lupta lipsa din achizitia initiala, crescand mult mai rapid capacitatea de lupta decat daca ai fabrica nave de la zero. Ramane problema antrenarii echipajelor in timp util pentru respectivele sisteme.
Deci sunt plusuri si minusuri…
Problema lor este ca LCS-urile numai ieftine n-au fost, si, la data articolului asta, nici unul dintre module nu este functional.
Ideea e buna, opinia mea e ca executia e defectuoasa. Altfel, tu ai dreptate.
Oricum, US Navy vrea sa mentina toate unitatile LCS: „Small Surface Combatants: The total holds stable at 52 ships, consisting of LCSs and frigates. The Navy has never lowered its requirement for 52 ships in this category despite the efforts in recent years by the Office of the Secretary of Defense to cap the total at 40 or even fewer ships. The ships, the Navy said, “are required to meet Defeat/Deny challenges and support ongoing Counter Terrorism, Counter Illicit Trafficking, and Theater Security Cooperation/Building Partnerships efforts.”
Baza raman distrugatoarele Aegis: „Large Surface Combatants: jumps from a total of 88 ships to 104. All ships in this category today, with the exception of the 3-ship Zumwalt class, are Aegis-equipped cruisers and destroyers performing a variety of tasks, including air defense of aircraft carriers and ballistic missile defense. The Navy is in the early stages of developing a new surface combatant that could appear in the 2030s.”
Un nou distrugator sau cum i-or mai zice atunci va aparea d-abia prin anii 2030.
Sursa: http://www.defensenews.com/articles/us-navys-new-fleet-goal-355-ships
Bine punctat! Big like!
@ nicolae imi cer scuze ca s-a dus discutia in alta directie, ca de la mine a pornit, dar asta nu inseamna ca nu apreciez munca depusa de tine, ci din contra, am postat aici pentru ca tocmai terminasem de citit articolul.
Tin sa te felicit din nou cu ocazia asta pentru articolul tau, care este unul foarte documentat, detaliat si bine formulat.
PS as posta la sectiunea contact dar s-ar pierde usor firul discutiei.
Din pacate conducerea PSD-ALDE este comandata de la Moscova si asta e foarte grav!
Se pare ca a mai picat un avion american prin Marea Japoniei.
http://www.agerpres.ro/externe/2016/12/14/japonia-armata-americana-suspenda-zborurile-osprey-dupa-un-accident-13-25-38?ref=yfp
…iar Rusia cu rata „0” e stronk! 😉
Sper in viitor sa castige contracte derivatele X2 ale lui Sikorsky, nu sunt un fan al tehnologiei „tiltrotor”.
Subscriu. Controlul lor e un cosmar.
Off topic, pe o FREMM vor fi instalate CAMM-ER:
http://www.defensenews.com/articles/italy-sends-fremm-frigate-on-promotional-tour-of-australia