Situatia la zi a portavioanelor indiene

INS Viraat

Hindusii saracii au si nu au – in acelasi timp – portavioane. Au, in sensul ca doua nave sunt pe linia de plutire – INS Viraat cu  Sea Harrier FRS51 si INS Vikramaditya care va fi dotat cu MIG 29K – doar ca deocamadat intreaga acoperire aeriana sta in batranul INS Viraat, care ar  trebui sa iasa din dotare in 2016 si sa fie inlocuit cu primul portavion construit in India – INS Vikrant, da pana acolo va mai trece multa apa pe Gange…

Doar ca planurile indienilor nu au legatura cu realitate si astfel, in cel mai optimist scenariu Vikrant va fi operational in 2019 cu destul de multa intraziere fata de programarea initiala. Tot la capitolul intarzieri putem conta si pe INS Vikramaditya, portavionul sovietic modernizat, care tot in cel mai bun scenariu va putea fi partial activ abia in 2016, iar o operationalizare totala este asteptata prin 2017 poate chiar mai tarziu.

the-supply-chain-who-provided-what-conti-

INS Vikrant. Asa arata astazi…

Vikrant class (formerly Project 71 Air Defence Ship (ADS) or Indigenous Aircraft Carrier (IAC) (3)

…si cum va fi,  candva in viitor, nu se stie exact cand.

Problema cu Vikramaditya survine din necesitatea integrarii de sisteme de arme defensive de origine vestica – israeliana in principal – cu sistemul central de lupta rusesc LESORUB-E, iar aici sunt probleme mari si pot fi chiar foarte mari, datorita faptului ca integrarea unui sistem de armament cu un sistem de de lupta strain este o intreprindere macar anevoioasa si scumpa daca nu cumva chiar imposibila, o astfel de reusita avand nevoie din partea producatorilor de informatii extrem de sensibile si care in general nu prea se impartasesc…

Indienii vor sa folosesca pe nava sistemul AA Barak 8 si 1-2 sisteme CIWS, altele de cat Kashtanul rusesc si de aici nevoia integrarii armelor cu sistemul de management al luptei.

Asa ca, cum o dau tot stramba iese, India optand pentru un portavion vechi si mic, cu un grup aerian nu foarte de speriat, un talmes-balmes intre tehnologia ruseasca si cea vestica. Pe langa costurile foarte mari pentru operationalizarea navei si grupului sau aerian, portavionul indian este surclasat net de o nava mai mica, dar mai…europeana.

Desi INS Vikramaditya are un deplasament de peste 45000 de tone, este aspru penalizat de faptul ca este un portavion de tip STOBAR, fata de Charles de Gaulle – cu un deplasament de doar 43000 de tone – dar care dispune de catapulte. Astfel nava franceza are la bord un grup aerian format din 40 de aeronave in timp ce “indianul” abia poate depasi 30.

243436_charles-de-gaulle_avianosec_krupnym_1920x1200_(www.GdeFon.ru)

Charles de Gaulle

Tot rau stau hindusii si la capitolul recunoastre si control aerian, in timp de de Gaulle foloseste un radar zburator E-2C Hawkeye 2000, Vikramaditya nu poate folosi decat elicoptere pentru acelasi scop, bineinteles cu o scadere dramatica a performantelor..

Daca ne uitam inapoi putem sa ne intrebam de ce nu au ales solutia comandarii unui portavion nou-nout unui constructor cu experienta (britanci sau francezi) si s-au peticit – si foarte scump pe deasupra – cu un o nava semi-operationala, cu o capacitate de lupta destul de redusa, un hibrid intre Vest si Est, platind in acelasi timp o gramada de bani, cu un grup aeriana bazat pe MIG 29K?! Nu era mai bun un Rafale M?

GeorgeGMT

6 comentarii:

  1. Avand in vedere ca India abia in ’47 si-a capatat independenta ,nu cred ca idealul lor este o colaborare cu Occidentul. In 300 de ani si-au cam dat seama ce inseamna ajutorul englez,francez….Au o fobie ca si noi vis-a-vis de rusi.

  2. Si prietenia cu rusii are un pret… De aceea au ales un portavion vechi si MiG 29K in defavoarea lui Rafale M

  3. Cred ca raspunsul e simplu… de ce MiG-29K si nu Rafale M. La momentul inceperii negocierilor pentru acel portavion cu rusii, era vorba de o suma mai mica de bani si un termen de finalizare mult mai scurt. Rafale nu cred ca era gata pentru export la acea data.. nu stiu. Ca s-a ajuns aici adica – pret enorm si intarzieri si mai si… cred ca e in spiritul indienilor (si a rusilor).

  4. Eu cred ca nu-si fac eimari probleme de apararea AA a portavioanelor.
    in afara de capacitatile AA instalate pe aceste portavioane, vor fi insotite si de nave de lupta inclusiv nave specializate cu sisteme A.A.

    un portavion, daca nu este insotit de cateva fregate multirole (macar 3 nave)… care sa-l protejeze, este victima sigura.

  5. si cand te gandesti ca anu trecut in fiecare dimineata cand ma trezeam la hotel si trageam draperiile ma uitam pe geam direct la portavionul indienilor in constructie aflat in docul uscat

  6. „Daca ne uitam inapoi putem sa ne intrebam de ce nu au ales solutia comandarii unui portavion nou-nout unui constructor cu experienta (britanci sau francezi) si s-au peticit – si foarte scump pe deasupra – cu un o nava semi-operationala, cu o capacitate de lupta destul de redusa, un hibrid intre Vest si Est, platind in acelasi timp o gramada de bani, cu un grup aeriana bazat pe MIG 29K?! Nu era mai bun un Rafale M?”

    Puteau sa comande asa ceva (Anglia/Franta exporta genul asta de tehnologie)?

    Mie imi pare ca au facut maximul posibil sa isi inceapa „cariera” pt o astfel de nava; cu posibilitatile disponibile. La banii lor puteau sa aiba Nimitz si Queen E la un loc, dar nu e vb doar de bani…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *