Superavioane: JAS 39 Gripen

This entry is part 8 of 15 in the series Superavioane

Episodul III: Saab Gripen, Analiza Defense Issues, Ultima Parte

 

 

Acesta nu este un articol original, ci o traducere in doua parti a unei analize Defense Issues, aparuta in luna februarie 2013.

Caracteristici operationale

Gripen poate sa decoleze si sa aterizeze pe drumuri si ar putea fi capabil sa le foloseasca si pe cele nepavate. Poate decola de pe piste acoperite cu zapada in 800 metri. Distanta de aterizare este redusa la 500 metri prin folosirea canardurilor ca frane aeriene, ce sunt activate automat cand trenul de aterizare din fata stabileste contactul cu solul, cat si prin folosirea elevoanelor dar si a franelor aerodinamice mari aflate pe fiecare parte a fuselajului, in spatele aripii.

1

 Ragnarøkkr is for pussies.

Mai mult, mentenanta poate fi efectuata de o echipa formata dintr-un specialist si cinci soldati cu minima pregatire si detine un timp foarte bun de repunere in lupta, de 10 minute. Gripen necesita 10 ore de mentenata pentru fiecare ora de zbor, timpul de posibile probleme fiind de 7,6 ore. Motorul poate fi schimbat pe un drum de catre 5 oameni in mai putin de o ora. Sistemele de la bord ale aparatului includ capabilitati interne de testare proprie, cu datele fiind descarcate pe laptopul tehnicianului. Toate usitele de serviciu ale sistemelor critice sunt la nivelul capului sau mai jos pentru a permite accesul usor. Rezultatul este ca Gripen are nevoie de numai 60% din orele de mentenanta pentru Viggen.

2

Serios, mai vreti comentariu ?..ok, dupa asta au trecut la soilire sauna.

Dincolo de oferirea unei agilitati superioare, sistemul FBW al Gripenului este capabil sa compenseze automat pentru daunele din timpul luptei, incluzand aici stricarea sau distrugerea suprafetelor de control – de exemplu, folosind canardurile daca eleroanele sunt scoase din functiune.

3

 Gripen la aterizare; observati pozitia canardurilor si franele aerodinamice din spate.

 

Manevrabilitatea

Datorita caracteristicilor sale aerodinamice, Gripen poate fi « parcat » la unghiuri de 70-80 grade alpha. Cand se da un input advers de eleron, rotirea plana incepe pana la 90 grade pe secunda si poate fi stopata de input pro eleron. Aparatul a demonstrat capabilitati de recuperare din vrie pentru o gama completa de  CG (n.t.- Centru de Greutate) si AOR (n.t.- Axis Of Rotation), cat si capacitati de control in super-calare, permitand recuperarea. In timpul testelor de vrie, intr-o ocazie, cand intrarea in vrie a fost obtinuta printr-o serie de manevre « salbatice » din timpul fortajului, o scadere a tractiunii a fost inregistrata la inalte unghiuri de atac si  side-slip, dar a fost imediat urmata de recuperare instanta a tractiunii maxime.

Aparatul are o limita operationala de incarcare de 9 g si o limita maxima de 13,5 g.

4

Tough little cookie.

 

Armament

Gripen este armat cu un tun Mauser BK-27, situat sub burta pe partea de babord. Aparatul foloseste in acest moment rachete aer-aer Sidewinder IR, desi acestea vor fi inlocuite cu IRIS-T. Racheta pentru BVR este  AIM-120 AMRAAM, desi aparatul e capabil sa foloseasca MBDA Meteor, Matra MICA si BAe Sky Flash (construita in Suedia ca Rb-71).

5

 IRIS-T lansata pe 12 iunie 2013 in timpul zborului de testare cu numarul 6000.

Pentru lupta anti-nava cat si pentru atac la sol, poate cara SAAB RBS-15 (desi numai versiunea Mk3 a rachetei poate suporta misiuni de atac la sol). Racheta dedicata pentru atac la sol este AGM-65 Maverick (construita in Suedia ca Rb-75).

Faptul ca Gripen foloseste un tun revolver constituie un avantaj prin comparatie cu aparatele dotate cu Gatlinguri: in timp ce Gatling are nevoie in general de 0,5 secunde pentru a atinge cadenta de foc maxima, unui tun revolver ii sunt necesare doar 0,05 secunde. Ca urmare, in timp ce M61A1 (n.t.- Vulcan de 20 mm, folosit de americani) va trage 25 de proiectile in prima jumatate de secunda, cantarind in total 2,5 kg, BK-27 va trage 13,45 proiectile, cantarind in total 3,5 kg. Calibrul mai mare asigura de asemenea si o rata mai mare de daune-pe-lovitura, importanta datorita cadrelor mai puternice ca rezistenta ale avioanelor moderne.

6

Locatia tunului.

In afara de tun, Gripen detine 6 puncte de acrosare  pentru rachete pe aripi. Doua dintre acestea se afla in varfurile aripilor, asigurand o minima rezistenta la inaintare in timpul zborului, in timp ce celelate 4 sunt pe piloni low-drag. Un alt punct de acrosare este localizat sub aparat in configuratia centrala longitudinala. Este folosit in general pentru a transporta rezervorul de combustibil dar poate cara si containere de tintire cat si munitii de atac la sol.

7

Armament.

 

Senzori si echipamentul EW

Gripen este echipat cu radarul PS-05/A, care este capabil sa detecteze tinte cu RCS de 5 metri matrati la distanta de 120 km, asta insemnand 80 km impotriva unei tinte de 1 metru patrat.

8

Actualul PS-05/A si noul Selex Galileo Raven.

Echipamentul EW este construit in jurul RWR (n.t.- Radar Warning Receiver) AR-830, cu antene de receptie in fata si spatele sinelor de lansare ale rachetelor de pe varfurile aripilor. Dispensoarele BOL sunt incastrate in spatele sinelor de lansare si au capacitatea de 160 pachete chaff si flares ; dispersoarele BOP/C sunt incastrate in fuselaj, iar cele BOP/B la spatele pilonilor de pe aripi. De asemenea exista si o « nada » RF -numita BO2D- cu cablu ce poate fi folosita la viteze supersonice.

9

 BOLs and BOPs.

Echipamentul de senzori limitat al Gripenului reprezinta pana in acest moment cel mai mare dezavantaj in lupta, vorbim aici de lipsa IRST, ceea ce inseamna ca pilotul trebuie sa se bazeze pe detectarea vizuala (imposibila in timpul noptii, insuficienta in conditii rele de vizibilitate datorata vremii) sau pe folosirea radarului de catre inamic (bazarea pe ideea ca oponentul e un idiot n-ar trebuie sa fie considerata in plan). Acest lucru a fost realizat rapid de SAAB, astfel ca Gripen NG va fi dotat cu IRST-ul necesar; versiunile preliminare ale lui Gripen, totusi, vor trebui ori sa fie dotate cu un sistem IRST intern or sa se foloseasca un container FLIR atat pentru misiuni aer-aer cat si aer-sol (daca e posibil). Acest lucru il putem considera o urmare a faptului ca Gripen a fost mereu intentionat ca o arma defensiva si deci se bazeaza pe “directive” de la sol.

 

10 EW suite

 

Reducerea semnaturii

Desi suntem constienti ca Gripen este relativ un aparat mic, automat acest lucru reprezentand semnaturi IR si vizuale mai mici, au existat totusi incercari specifice de reducere. Chiar in spatele carlingei sunt localizate canale, ce sunt folosite pentru a evacua excesul de caldura al schimbatoarelor termale, reducand semnatura IR a lui Gripen vazuta de la sol.

Cat priveste semnatura radar, s-a luat in considerare reducerea RCS-ului frontal, desi RCS-ul lateral nu este probabil sa fie mare atata timp cat emitatorul radar nu este chiar precis la unghiul de 90 grade  relativ cu aparatul, ceea ce rezulta in reintoarcerea undelor de pe suprafetele laterale ale aparatului – in particular coada, nasul si suprafetele fantelor de admisie.

11

 « X-ray »

 

Datalinks si comunicatii

Flygvapnet a dus o adevarata munca de pionierat cu privire la datalinks in lupta aeriana, primele versiuni fiind legate de SAAB 35 Draken la jumatatea anilor 1960. Gripen este echipat cu patru benzi largi inalte, legaturi de date “dus-si-intors” cu raza de aproximativ 500 km. Acest lucru permite schimbul de informatii despre tinte si alte date, chiar si cand unul din aparate este la sol. Un Gripen poate oferi date pentru alte 4 aparate, cat si obtine acces la sistemele C&C (n.t.- Command and Control) si aparatul « miniAWACS » SAAB-Ericsson 340B Erieye. Poate de asemenea permite aparatelor sa tinteasca repede si cu acuratete prin triangularea datelor de la diferite radare. O alta posibilitate include un fighter ce bruiaza tinta in timp ce celalalt o depisteaza sau cateva aparate folosind diferite frecvente in acelasi timp sa penetreze bruiajul inamicului mai usor.

12

 « awarness »….welcome to the grid  grid, program!…

 

Gripen NG

Pentru Gripen E, SAAB a precizat ca ca greutatea la gol va fi sub 7 000 kg si motorul va avea se pare 22 500 lbs de tractiune. Are de asemenea 3 300 kg de combustibil intern, atingand 1 300 km raza de lupta cu timp de 30 minute « loiter » (n.t. –a da tarcoale/a fi in asteptare/a vagabonda) in configuratie aer-aer cu combustibil intern sau 1 800 km fara…vagabondaj. Un IRST nou, numit SAAB IR-OTIS (n.t.- Optical Tracking and Identification System), va fi de asemenea adaugat.

13

Ready to rumble

Gripen NG va fi semnificativ mai ieftin decat alte fightere din generatia “4,9”, precum Eurofighter Typhoon sau Dassault Rafale; cu 22 aparate deja ordonate de Elvetia si 40-60 de insasi Suedia (n.t.- ultimul numar oficial anuntat este 60), are posibilitatea de a deveni un succes la export. Anumite surse situeaza costul per unitate sub 50 milioane USD ; estimarea mea va fi in jur de 45-55 milioane USD pe aparat.

14

Un C « brazilian »

Conform anumitor rapoarte, suprafata aripii este dubla fata de cea a lui Gripen C, fuselajul cu 20% mai lung, dar este alcatuit din compoziti polimeri, ranforsat cu nanotuburi de carbon, reducand greutatea prin comparatie cu C. Totusi, toate imaginile actuale cu Gripen NG se pare  ca folosesc Gripen C/Gripen Demo ca baza (Gripen Demo este un aparat de teste construit in jurul cadrului lui C si imaginile care ar putea indica suprafata aripii nu arata diferentele in dimensiunile fuselajului). O alta prezentare (ultima sursa de la sfarsitul analizei) arata ca greutatea la gol a lui Gripen NG ar fi de 7120 kg si incarcatura pe aripa de 317 kg/m2 in configuratie de lupta cu 50% combustibil. (Un punct interesant este ca aceeasi prezentare sustine ca IRIS-T va fi capabila sa doboare rachete BVR ale altui aparat, desi acest lucru este inca neclar). OTIS IRST va opera un lungimi de unda de 3-5 si 8-11 microni.

15

IR-OTIS.

Concluzia ?

Nu voi trage nici o concluzie despre NG pana nu va intra efectiv in serviciu. (n.t.- de precizat ca aceasta analiza a fost publicata in februarie 2013).

16

 Mostenirea

 

Date de baza (Gripen C)

Lungime: 14,1 m;

Anvergura aripilor: 8,4 m;

Inaltime: 4,5 m;

Suprafata aripilor: 25,54 m2; 30 m2 cu canarduri;

Incarcarea pe aripa:

326 sau 383 kg/m2 cu 100% combustibil, 4 AMRAAM si 2 Sidewinder;

287 sau 337 kg/m2 cu 50% combustibil, 4 AMRAAM si 2 Sidewinder;

266 sau 313 kg/m2 cu 50% combustibil si 2 Sidewinder ;

(*depinzand daca sunt luate in considerare si canardurile)

Raportul tractiune-greutate:

(80,51 kN – 18 100 lbf – tractiune);

0,95 cu 50% combustibil, 4 AMRAAM si 2 Sidewinder ;

Fractia combustibului:

0,27 (6 622 kg gol, 2 400 kg combustibil) – 2 270 kg combustibil pentru modul “peace” al variantei A, versiunea C detine numai modul “war”;

Greutate:

6 622 kg gol;

7 997 kg cu 50% combustibil si 2 Sidewinder;

8 605 kg cu 50% combustibill, 4 AMRAAM si 2 Sidewinder;

14 000 kg greutate maxima de decolare;

Unghiul maxim de atac:

>100 grade (limita aerodinamica);

50 degrees (limita FCS);

Viteza:

Mach 2,0 “sprint”;

Mach 1,15 croaziera;

Raza de lupta:

Atac la sol, (lo-lo-lo): 650 km ;

Radarul PS-05/A, raza :

120 km contra unei tinte de 5 m2 (80 km contra unei tinte de 1 m2) ;

Capabilitate G operationala: 9 g;

Cost de zbor: 38 la 44 milioane USD (anul fiscal 2013);

Cost pe ora de zbor: 4 700 USD.


Episodul IV: F 35 Lightning II

Razvan Mihaeanu

Surse:

http://defenseissues.wordpress.com/2013/02/16/saab-gripen-analysis/

http://www.militaryphotos.net/forums/showthread.php?84527-Gripen-News-Thread

http://www.gripenblogs.com/default.aspx

http://www.mach-flyg.com/utg80/80jas_uc.html

http://www.ww2aircraft.net/forum/personal-gallery/spit-gripen-3964.html

http://www.jsfnieuws.nl/wp-content/DutchAirForceAssociation_Gripen_2009.pdf

 

Series Navigation<< Superavioane: JAS 39 Gripen!Superavioane: F-35 Lightning II >>

22 de comentarii:

  1. 50 de milioane? Frate e mai ieftin decat era un F-16 in anii 90, iar cu structura ranforsata cu nanotuburi de carbon, sigur nu e aceaiasi bestie ca Gripen A/B/C/D. Pai numai prin usurarea structurii cresc performantele. Iar cresterea cantitatii si calitatii compozitelor folosite duce si mai mult la scaderea RCS-ului. Pentru Romania e perfect daca s-o trezi careva de la conducere din somnul ratiunii care naste monstrii gen F-16 mana a treia noi-noute. Da nu s-au trezit in ultimii 23 de ani asa ca ma indoiesc ca o vor face acum. Totusi ca preferinta personala ramane numarul doi dupa Rafale.

  2. Dacă este o traducere in două parţi nu este episodul numărul 2?

  3. Din cate imi aduc aminte, aici a aparut si un articol despre achizitia de NG de catre Elvetia iar pretul final pentru aceste avioane se apropia destul de mult de 100 de milioane (daca nu chiar depasea aceasta suma). Probabil se vorbeste despre un avion „chel” asemeni cu F16 pentru Israiel si care ulterior este „incarcat ” cu tot ce doreste clientul, in acest fel pretul dublanduse.
    Am sa caut si articolul despre achizia Elvetiei pt. mai multa siguranta.

    • In urmatorul articol ce apare in doua saptamani (e vorba de F-35), acelasi autor foloseste doua tipuri de costuri:
      1-weapons system flyaway cost;
      2-unit procurement cost (mult mai mare decat 1);

      …bineinteles nelipsind si mizilicul…”cost per flying hour”

      • Ca sa nu mai vorbesc si de costul monstrous de mentinere pe 30 ani pentru cele 65 F-35 ale preconizatei flotei canadiene…dar pana atunci, rabdare…
        🙂

  4. Pai 50 de milioane este probabil pretul la iesirea din fabrica, care la Rafale parca este de vreo 80 milioane Eurofighter cam la fel, la F-35 variaza intre 100 si 135 de milioane (A mai ieftin B cel mai scump) la F-22 era 180 de milioane parca. Pretul de achizitie include si sprijin logistic (munitie si piese de schimb) si mentenanta pentru vreo 20 de ani ceea ce tinde sa dubleze pretul astfel pretul la Gripen pentru Elvetia a ajuns la 100 milioane, la Rafale pentru India 160 milioane, parca, la F-22 ,parca, se calculase ca pretul total este de 380 milioane etc.

  5. In primul rand felicitari pentru munca depusa, stiu ce inseamna sa te pui sa gasesi toate aceste date si apoi sa le asamblezi cap la cap.
    In al doilea rand se pare ca noua generatie de rachete aer-aer cu raza scurta de actiune „stiu” sa doboare rachetele BVR lansate de avioane adverse sau SAM-uri.
    Nu mai merge ca sa stai undeva la limita NEZ si sa lansezi de acolo racheta BVR si sa fugi, o sa trebuiasca ca sa te asiguri ca adversarul si-a luat-o cu adevarat.
    Am citit si eu intr-un material despre Python 5 acelasi lucru ca ar fi capabila de doborarea tintelor de tip rachete BVR, acum sunt curios care este timpul de reactie al unui astfel de sistem.

    • Undeva pe ausairpower (care sunt obsedati cu Su-27 si derivatele sale) ziceau ca si obsesia lor principala (Su-27 si derivatele sale ) ar fi capabil de asa ceva, adica dobarat de rachete BVR cu rachete WVR. Vorbeau intr-un scenariu in care analizau Su-27 vs. F-22 (si iesea cam remiza din cauza asta) si Su-27 vs. F-35 ( si iesea cam urat pentru „genreatia a cincea light”)

    • N-am mai insistat cu adaugarea in plus de informatii la Gripen cum am facut la Typhoon (cu sistemul DASS) si nici nu o abordez F-16 pentru ca deja sunt pe blog articole pe cinste.

      In rest, blogul Defense Issues are , pe langa analizele aparatelor si alte articole adiacente costuri, armament, conditii economice/militare, istorie, propuneri, doctrine…e o sursa buna…

  6. Autrorul articolului ne spune ca „Gripen NG va fi semnificativ mai ieftin decat alte fightere din generatia “4,9 (??)”, precum Eurofighter Typhoon sau Dassault Rafale”.
    De asemenea „anumite surse (NB de ce nu sunt specificate ? ) situeaza costul per unitate sub 50 milioane USD”.

    Eu am gasit pentru Gripen NG alte valori. In [1] se spune, pe 27 Sept 2013, ca Parlamentul elevetian va aloca $3.4 miliarde pentru 22 de aparate.
    O simpla impartire ne da $154 milioane / avion
    Ce include aceasta suma ? Aflam din [2] ca va include „mission planning systems, initial spares and support, training, and certification”.

    [1] http://www.bloomberg.com/news/2013-09-27/swiss-parliament-backs-purchase-of-22-saab-gripen-fighter-jets.html
    [2] http://www.defenseindustrydaily.com/switzerland-replacing-its-f-5s-04624/

    • E o „greseala” partiala a mea, in textul original se spune:
      „Some sources place flyaway cost at less than 50 million USD…”

      Eu am tradus-o „costul pe unitate” dar era vorba de una „cheala”, spre deosebire de APUC pe care o dai tu exemplu.

      Termeni de achizitii militare: https://dap.dau.mil/glossary/Pages/Default.aspx

      1-Flyaway Costs

      Costs related to the production of a usable end item of military hardware. Includes the cost of creating the basic unit (airframe, hull, chassis, etc.), an allowance for changes, propulsion equipment, electronics, armament, other installed Government-Furnished Equipment (GFE), and nonrecurring start-up production costs. Equates to Rollaway and Sailaway costs.

      2-Average Procurement Unit Cost (APUC)

      APUC is calculated by dividing total procurement cost by the number of articles to be procured. Total procurement cost includes flyaway, rollaway, sailaway cost (that is, recurring and nonrecurring costs associated with production of the item such as hardware/software, systems engineering (SE), engineering changes and warranties) plus the costs of procuring technical data (TD), training, support equipment, and initial spares.

      • „4,9” e o denumire generica in genul „4.xx” data de autor modelelor „top of the line” ale respectivei generatii: Typhoon, Rafale…
        Cat priveste sursele de costuri, acestea sunt precizate in alte articole Defense Issues cu privire la avioane de atac (dincolo de analizele generalizate pe care le-am tradus eu pana acum)

  7. Ceva interesant de acum 1 an de zile (8 octombrie 2012, Defence Issues):

    Military aircraft costs:

    F22 (costs are inflation-adjusted):

    1988 – 60 million USD per plane flyaway (est.)

    2005 – 258 million USD per plane

    2006 – 361 million USD per plane (177,6 million USD per plane flyaway cost)

    2008 – 177 – 216 million USD per plane flyaway cost

    2009 – 218 million USD flyaway (3. mjesec)

    2011 – 412 million USD per plane (250 million USD flyaway cost) more

    2012 – 425 million USD per plane

    150 million USD official flyaway cost

    678 million USD lifecycle cost

    61 000 USD per hour of flight operating cost

    F35:

    2001 – 84.2 million USD per plane

    2011 – 207.6 million USD per plane w.s. flyaway (304.15 million USD per plane with R&D)

    2012 – 197 million USD for F35A, 237,7 million USD for F35B, and 236,8 million USD for F35C

    (all weapons system flyaway)

    2013 – 176.5 million USD F-35A, 236,8 million USD F-35C

    2014 – 188.5 million USD F-35A, 277,9 million USD F-35C

    PAK FA

    2011 – 110 million USD per plane flyaway cost

    EFT (UK version):

    2006 – 143,8 million USD per plane program unit cost (118,6 million USD per plane w.s. flyaway), Tranche 2 (?) (102,8 and 141,9 million USD German version).

    2008 – 122 million USD per plane (68.9 million GBP, 77.7 million EUR) w.s. flyaway

    2009 – 90 million EUR per plane (141 million USD) (Tranche 3)

    2011 – 199 million USD per plane program unit cost (121,5 million USD per w.s. plane flyaway), Tranche 3

    18 000 USD per hour of flight operating cost

    Dassault Rafale

    Rafale C

    2008 – 82.3 million USD flyaway cost (68,8 million USD without VAT; VAT is 19,6%); 135.8 million USD unit program cost

    Rafale M

    2008 – 90.5 million USD flyaway cost (75,7 million USD without VAT); 145.7 million USD unit program cost

    16 500 USD per hour of flight operating cost

    F15 (flyaway)

    1998 – 30 million USD per plane (42,57 million USD per plane in 2012 dollars)

    2006 (F15K) – 100 million USD per plane

    2006 (F-15C) – 108,2 million USD per plane

    30 000 USD per hour of flight F-15C, 28 000 F-15E

    F16 (flyaway)

    1998 – 18.8 million USD per plane (26,3 million USD per plane in 2012 dollars)

    2009 – 60 million USD per plane

    2013 – 30 million USD F-16A, 70 million USD F-16C

    4 600 – 7 000 USD per hour of flight (7 000 USD per hour block 50)

    YF16

    16 million USD in 2012 dollars flyaway

    F18

    67 million USD in 2012 dollars flyaway

    11 000 – 24 000 USD per flight hour

    F-18G

    66,9 million USD in 2012 dollars flyaway

    A10 (flyaway)

    2009 – 15 million USD per plane

    3 000 USD per flight hour

    Gripen C

    2008 – 35 – 40 million USD per plane flyaway; 76 million USD program cost

    4 700 USD per fligh hour

    Gripen E

    2012 – 54 million USD per plane (est); 150 million USD with R&D costs (calculated from Swiss purchase*)
    •Switzerland is a development partner, and is buying 22 Gripen NG at cost of 3,1 billion Swiss franc

    MiG-21-93

    1993 – 18 million USD (?) (27 million USD in 2012 USD)

    B2 (in 2010 USD)

    1,07 billion USD flyaway cost (1,135 billion in 2012 USD)

    3,17 billion USD unit procurement cost (3,36 billion in 2012 USD)

    135 000 USD per flight hour in 2012

    B-52

    72 000 USD per flight hour in 20?

    JF17

    2012 – 20 – 30 million USD flyaway

    Su-35

    2012 – 45 – 65 million USD flyaway

    AV-8B Harrier II

    1996 – 24 – 30 million USD flyaway (34,28 – 44,11 million in 2012 USD)

    18 900 USD per hour of flight

    Harrier II Plus

    1997 – 29,75 – 34,5 million USD flyaway (42,33 – 49,09 million in 2012 USD)

    • Citez:

      „Gripen E

      2012 – 54 million USD per plane (est); 150 million USD with R&D costs (calculated from Swiss purchase*)
      •Switzerland is a development partner, and is buying 22 Gripen NG at cost of 3,1 billion Swiss franc”

  8. Acum nu stiu cum sa spun dar stealth-ul este foarte important pana nu o sa iasa acele radare capabile sa le detecteze in sa spunem 80% din cazuri si situatii operationale.
    Am citit un articol care claseaza F 35 la generatia 4.75 si Typhoon la generatia 4.5 alaturi de Su 35BM; Rafale; si Gripen E/F – si daca acel articol a aparut in Eurofighter world tind sa ii dau dreptae.
    Acum sa nu fim asa rai si sa ne jucam cu clasamentele chair asa usor.

  9. @RazvanMihaeanu
    Pentru F-35A afirmi, de exemplu, ca in 2014 costul este de $188.5 millioane USD. Sumele astea sunt pe blogurile sau forumurile celor cunoscuti ca „anti-F-35”. Se baga totul la gramada, ce sa ne mai incurcam cu fly-away costs. Nu sunt anti Gripen, dar nu pot sa nu remarc nuantele 🙂
    Deci, in momentul de fata la F-35 putem vorbi doar de fly-away costs, pentru ca sumele provenind din R&D se vor adauga in momentul in care vom cunoaste numarul total de comenzi sigure.
    In baza contractului semnat pe 27 Septembrie 2013 intre LM si DOD, fly-away costs sunt (motorul nu este inclus):

    ■The F-35A conventional takeoff and landing (CTOL) model cost $103 million per jet in LRIP-6 and $98 million per jet in LRIP 7.

    ■The F-35B jump-jet variant cost $109 million per jet in LRIP-6 and $104 million per jet in LRIP-7.

    ■The F-35C carrier variant cost $120 million per jet in LRIP-6 and $116 million per jet in LRIP-7.

    https://www.f35.com/news/detail/lrip-6-7-contract-agreements

  10. Gheorghe Adrian Ionut

    Imi doresc ca Romania sa achizitioneze multirol F-15E Strike Eagle,dar cred ca e o dorinta de nerealizat din cauza costurilor foarte mari de operare.Jas 39 grippen c/d e solutia perfecta pentru romania in acest moment un avion nou ce nu necesita costuri mari de operare.De mentionat e faptul ca grippen-ul este un multirol de dimensiuni mici(un plus intr-o confruntare cu su-30,su-35,F18,F-15E Strike Eagle are sanse mari de a castiga confruntarea prin prisma demensiunilor si manevrabilitate usoara dupa spusele multor specialisti).Vechitura F16 nu ii face fata intr-o confruntare directa(PAREREA MEA).

  11. Mitrofan Viorel

    Parerea unui novice subinginer nave pensionar, documentat din pasiune de stiinta si tehnica, inclusiv de aviatie. Obisnuiesc sa vad si tratez aceasta lume la nivel de principii fundamentale intai, avionul fiind in esenta o platforma lansatoare de vectori distructivi sau cu incarcaturi distructive. Cand vad acele preturi de avioane ‘chele’ sau dotate, cam echivaleaza cu pretul unor nave nu prea mari. In opinia mea cred ca se pune prioritar accentul pe modul atingerii scopului decat pe scopul in sine, al nostru fiind apararea. Sunt convins ca aceasta aparare este posibila si prin alte mijloace nu doar mai ieftine din toate punctele de vedere dar nici nu ar fi puse in pericol vietile unor oameni. Este vorba despre un nou concept banal de simplu de realizat, mentinut, aplicat, fara costuri pentru avioane, mentenanta, instruire piloti si sacrificiul unora din pacate chiar pe timp de pace. Nu vreau sa le dau idei unora ce raspandesc teroarea dar nu sunt prosti si ar intelege imediat despre ce este vorba chiar dupa o descriere sumara a noului concept, abia asteptand sa-l aplice cu minime cheltuieli si succes pe avioanele oricat de scumpe ale celor ce-i vaneaza. De aceea ma opresc aici. Presupunand ca as fi trezit oarecum interesul unor specialisti si patrioti pe deasupra, pot fi contactat prin contul de facebook cu acelasi nume.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *