100 de ani! Mult, putin, doar Dumnezeu stie, cert este ca acum 100 de ani (abia acum 100 de ani) romanii au reusit sa-si adune laolalta mare parte din teritorile care compuneau Dacia lui Decebal…
Nu este o exagerare, din 106 – cand am pierdut razboiul cu Imperiul Roman – teritoriile noastre nu au mai fost sub acelasi sceptru si a trebuit sa trecem prin chinurile facerii numai putin de 1812 ani. Cele cateva luni cat a durat Unirea celor 3 Tari Romanesti infaptuita de Mihai Viteazul la 1600, au fost un interval prea scurt pentru ca actul inscris pe o hartie sa se traduca si in efecte palpabile in teritoriu. A ramas insa in constiinta noastra…
1812 ani de durere, chinuri cumplite, milioane de morti, cu toate astea ne-am pastrat limba, obiceiurile si, in mare parte, si Tara, asa cum am primit-o de la Dumnezeu.
Marile imperii au crescut langa noi – si pe teritoriul nostru – multi ne-au vrut moartea prin deznationalizare, dar tot asa cum au aparut, tot asa s-au naruit. Unele s-au prabusit chiar de doua ori, altele au disparut de tot in negura istoriei. Nu le mai amintim, n-avem motive.
Noi, romanii, am ramas aici si acum 100 de ani ne-am refacut Tara, desi daca ne uitam la harta Vechiului Regat si la conditiile politice din august 1916 (cand Regatul Romaniei a intrat in Primul Razboi Mondial) nimeni nu putea anticipa rezultatul final, nici cel mai optimist roman nu-si putea inchipui cum va arata Regatul Romaniei peste doar doi ani si cateva luni.
Am luptat cu germanii, austriecii, bulgarii, turcii, ungurii si bolsevicii, am pierdut sute de mii de oameni, slabiciunile structurale ale societatii romanesti ne-au atarnat pietre de moara de gat dar, intr-un fel sau altul, am castigat razboiul, iar rezultatul final este si astazi, la 100 de ani de atunci, cu totul si cu totul uimitor si neverosimil.
Cineva acolo sus ne iubeste si nu a permis sa disparem din istorie ca neam, limba si Tara, iar in 1918, pe 1 Decembrie, cei 1812 ani de pribegie s-au incheiat: ne-am strans (aproape) toti la un loc, cu aceeasi limba, sub acelasi nume, sub acelasi sceptru si am format Romania Mare.
Nu putem sa nu ne gandim astazi si la romanii de langa Romania, Bucovina de Nord, Basarabia si altii. Si ei sunt tot de-ai nostri si poate candva, intr-un viitor mai bun, vom sarbatori 1 Decembrie si mai intregi decat o facem astazi.
Ce va fi de acum incolo depinde doar de noi.
La Multi Ani, Romania! La Multi Ani, tuturor romanilor oriunde v-ati afla, oriunde v-a dus viata si unde v-ati gasit caminul!
