Istoria Războiului Rece este plină de mistere, dar puține sunt la fel de intrigante precum Incidentul Vela. La aproape 50 de ani de la producerea sa, încă nu există un consens oficial asupra a ceea ce s-a întâmplat în noaptea de 22 septembrie 1979.
Un flash într-o zonă uitată a lumii
În dimineața zilei de 22 septembrie 1979, satelitul american Vela 6911 a detectat un semnal luminos neobișnuit într-o regiune izolată din sudul Oceanului Atlantic, între Africa de Sud și Antarctica.
Rolul constelației Vela era unul foarte specific: detectarea testelor nucleare clandestine. Iar ceea ce au observat atunci era exact semnătura luminoasă pe care o produce, în mod normal, o explozie nucleară atmosferică: celebrul „double flash”, două impulsuri succesive de lumină separate de o fracțiune de secundă.
Pentru specialiștii care au analizat datele inițiale, explicația părea relativ simplă: cineva tocmai efectuase un test nuclear secret.
Satelitul Vela 5A, similar cu Vela 5B (6911) care a detectat explozia neelucidată Sursa foto: wikipedia
De ce a fost atât de sensibil cazul?
Contextul politic al anului 1979 este esențial. Africa de Sud își dezvolta propriul program nuclear militar, iar Israelul era considerat deja de cei mai mulți analiști drept o putere nucleară neoficială.
În jurnalul său, președintele american Jimmy Carter nota chiar în ziua incidentului că există indicii privind o posibilă explozie nucleară asociată fie Africii de Sud, fie Israelului, fie unei cooperări între cele două state.
Dacă satelitul confirmase într-adevăr un test nuclear, implicațiile diplomatice erau uriașe pentru mai multe motive. O confirmare oficială ar fi indicat fie că Israelul, fie că Africa de Sud, fie că ambele state desfășurau activități nucleare militare clandestine, sfidând eforturile internaționale de neproliferare promovate chiar de Statele Unite. Pentru administrația Carter, situația era cu atât mai delicată cu cât Israelul era un aliat strategic important al Washingtonului, iar Africa de Sud se afla deja sub presiune internațională din cauza regimului apartheid. În plus, un astfel de incident risca să complice negocierile privind controlul armamentelor cu Uniunea Sovietică și să pună sub semnul întrebării credibilitatea politicii americane de combatere a proliferării nucleare.
Comisia care a spus ce „trebuie”
Pentru a clarifica situația, administrația Carter a constituit o comisie de experți condusă de profesorul Jack Ruina. Concluzia oficială a fost surprinzătoare: dovezile nu erau suficiente pentru a afirma că a avut loc o explozie nucleară. Comisia a sugerat că semnalul ar fi putut proveni dintr-o anomalie a satelitului, poate chiar din impactul unui mic meteorit asupra senzorilor.
Din acel moment, poziția oficială a guvernului american a devenit una prudentă: nu se poate demonstra cu certitudine că a fost un test nuclear.
Documentele desecretizate spun o poveste ceva mai complicată
Partea interesantă începe abia după desecretizarea treptată a unor documente guvernamentale americane.
Din arhivele CIA și ale National Security Archive reiese că numeroși analiști ai serviciilor de informații nu împărtășeau optimismul Comisiei Ruina. Unele evaluări interne estimau că probabilitatea ca satelitul să fi observat un test nuclear era de peste 90%.
Mai mult, cercetători din laboratoare americane implicate direct în monitorizarea testelor nucleare au continuat ani de zile să considere explicația nucleară drept cea mai plauzibilă.
Discrepanța majoră dintre concluzia oficială și evaluările interne ale numeroșilor experți ne amintește că, atunci când sunt în joc interese politice și strategice importante, certitudinile științifice pot deveni surprinzător de flexibile.
Alte indicii care nu dispar
De-a lungul timpului au apărut și alte elemente interesante:
- Un observator ionosferic de la Arecibo a înregistrat perturbări atmosferice compatibile, potrivit unor experți, cu efectele produse de explozii nucleare atmosferice.
- Au fost analizate și date hidroacustice colectate în oceane, iar unele studii au concluzionat că acestea indică existența unei explozii în regiunea respectivă.
- În plus, cercetătorii au discutat ani la rând despre urme radioactive detectate ulterior în Australia, deși interpretarea acestora rămâne controversată.
Niciuna dintre aceste dovezi nu este decisivă luată separat. Însă, atunci când sunt privite împreună, ele par să indice aceeași direcție.
Concluzie
Evident, în lipsa unei recunoașteri oficiale, nu putem decât să speculăm.
Cea mai răspândită ipoteză este cea a unui test comun israeliano-sud-african, desfășurat într-o zonă extrem de izolată pentru a evita supravegherea internațională. Până astăzi însă, nici Israelul și nici Africa de Sud nu au recunoscut vreodată realizarea unui astfel de test. În plus, o parte a documentelor rămân încă inaccesibile sau puternic redactate chiar și aproape 50 de ani mai târziu.
Jurnalul lui Jimmy Carter, analizele CIA și cercetările ulterioare converg către aceeași concluzie: este probabil ca satelitul Vela să fi detectat un test nuclear secret efectuat într-un moment de maximă sensibilitate geopolitică.
Surse:
Space.com – The Vela Incident: Did an American satellite detect a secret nuclear test in 1979?
https://www.space.com/space-exploration/satellites/the-vela-incident-did-an-american-satellite-detect-a-secret-nuclear-test-in-1979
National Security Archive (2019) – The Vela Flash: Forty Years Ago
https://nsarchive.gwu.edu/briefing-book/nuclear-vault/2019-09-22/vela-flash-forty-years-ago
National Security Archive (2006) – The Vela Incident: Nuclear Test or Meteorite?
https://www2.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB190/index.htm
CIA Reading Room – U.S. Knew in Advance of Mystery Blast
https://www.cia.gov/readingroom/document/cia-rdp90-00965r000100120101-9
Christopher M. Wright & Lars-Erik De Geer, The 22 September 1979 Vela Incident: The Detected Double-Flash
https://scienceandglobalsecurity.org/archive/sgs25wright.pdf
Christopher M. Wright, Lars-Erik De Geer & R. Paul Smith, The 22 September 1979 Vela Incident, Part II: Radionuclide and Hydroacoustic Evidence for a Nuclear Explosion
https://scienceandglobalsecurity.org/archive/sgs25wright.pdf
Jimmy Carter Presidential Diary (prin National Security Archive)
Foreign Relations of the United States (FRUS), documente privind evaluările administrației Carter asupra Incidentului Vela.
Tinand cont ca Africa de Sud a renuntat la arsenalul nuclear chiar inainte de alegerile din 1994, care au terminat apartheidul… (1989-1991, semnand NPT-ul in 1991: 6 ogive, o a 7-ea era partial construita)… e ca o confirmare a incidentului Vela.
Fum fara foc nu iese.
Ce-ar fi fost ca actuala conducere din SA sa aiba acces la arme nucleare? E ca si cum ai da briciul la maimuta… :)))
Nu stiam de acest incident.Mutumesc pentru articol.
a no brainer
Da, stiam de acest experiment. Israelul producea deja arme nucleare si asa inteleg din ce am citit, armele trebuie examinate prin teste nucleare, atmosferice sau subterane (a se vedea cite experimente au facut India si Pakistanul sau Corea de Nord, inainte de anii 2000, inainte ca armele lor sa devina operationale).
Stim ca Israelul producea la Dimona arme nucleare inca de pe vremea cind Rafi Eitan era seful LAKAM-ului si i-a plimbat pe congresmenii americani prin jurul reactorului aratindu-le nimic iar americanii au declarat apoi careactorul este unul civil si pasnic. Arta inselaciunii e bine stapinita de fii lui Israel.
Vanunu a fost primul care a publicat poze din interiorul reactorului si din procesul de fabricare a armelor nucleare, motiv pentru care a fost haituit pe jumate de glob apoi incarcerat zeci de ani in temnite.
In acea perioada Africa de Sud derula un program de cercetari nucleare militare iar Israelul a gasit un partener izolat si discret care servea de minune cu interesele Israelului.
Cred ca experimentul a avut loc dar a fost musamalizat pentru ca era vorba „de un prieten si aliat”, asta o spun multi din comunitatea mondiala.
Intreb autorul sau pe ceilalti forumist: mai exista teste nucleare efectuate de Israel? Eu unul nu prea am gasit. Iar intrebarea mare se pune cum a dezvoltat Israelul un asa arsenal fara sa efectueze experimente? In tara lor mica nu era posibil.
Se mai stie ca submarinele germane primite de Israel din Germania, pe gratis, 2 sau 3 bucati, au fost puternic modificate dupa primire, in Israel, pentru a acomoda si alte „bunatati”, iar apoi au pornit intr-un voiaj spre vestul Mediteranei, iar dupa ce au trecut de Gibraltar, au virat spre sud ocolind Africa pe la Capul Bunei Sperante si indreptindu-se spre largul Oceanului Indian. Second strike capability. Barbosii din Teheran stiu bine cei asteapta in caz ca ii maninca rau, undeva in dos. In caz de urgenta, India poate ajuta discret intun-ul din porturile sale.
Multumim de articol.
Daca puteti sa scrieti si un articol despre software-ul Promis, pe viitor.