Dupa declararea intentiei de a adera la UE, vecinii nostri sarbi au constientizat ca vor trebui sa miste lucrurile in problema minoritatilor nationale, un caz special fiind cel al romanilor timoceni.
Estimati, in functie de surse, intre 250.000 si 600.000 locuitori, romanii timoceni din Serbia ocupa o zona, in NE Serbiei, delimitata de Morava (V), Dunare (N si NE) si granita cu Bulgaria (E). Constituie populatia majoritara in 161 localitati, cele mai multe apartinand judetelor Branicevo, Bor, Zajecar si Pomoravlje dar nu se bucura de niciun drept, spre deosebire de romanii din Voivodina, sunt ignorati in special la recensamintele oficiale, incercandu-se acreditarea ideii ca vlahii din Timoc ar fi altceva decat romanii.
Sub presiunea Inaltului Comisar OSCE pentru Minoritati Nationale, Knut Vollebaek dar si la insistentele tot mai mari ale Romaniei (de al carei sprijin Serbia are nevoie atat pentru a adera la UE cat si in problema Kosovo), autoritatile sarbe, dupa nenumarate declaratii, eschive, tergiversari si promisiuni neonorate, au decis, in aprilie 2013, lansarea unui program pilot, pentru introducerea studiului limbii romane, cu elemente de identitate culturala, in scoli din zona Timocului, pentru a sonda interesul romanilor de aici si, eventual, pentru introducerea acestei materii in programa scolara, incepand cu anul scolar 2013-2014.
Programul s-a derulat in 13 scoli din orasele Bor, Zajecar si Negotin, desi mai existasera solicitati pentru clase si la Kladovo. Chiar daca costurile deplasarii copiilor din localitatile invecinate la centrele scolare, au dus la abandonuri, programul s-a derulat pentru 600 copii iar autoritatile sarbesti trebuiau sa intocmeasca, pana la sfarsitul lunii mai, un raport care sa stabileasca interesul parintilor de a-si da copiii la cursurile de limba romana, in noul an scolar.
Atentie, nu vorbim despre clase cu predare in limba romana ci despre simple cursuri de limba romana, asa cum vorbim despre cele de limba engleza.
Dupa o prima ancheta la Bor si Zajecar, unde s-au primit solicitari pentru 1.700 copii, ancheta n-a mai continuat in alte localitati, autoritatile intrand intr-o stare de letargie, cu atat mai suspecta cu cat, in paralel, se deruleaza formalitatile pentru introducerea “limbii vlahe” si a nou inventatului “alfabet vlah” (caractere chirilice, cu ceva adaptari pentru limba romana) in programa anului scolar 2013-2014.
Cum, in Serbia, programa scolara se definitiveaza la 22 iunie pentru anul scolar urmator, exista mari sanse ca introducerea studiului limbii romane sa se amane pentru anul urmator sau pentru calendele grecesti.
Avand in vedere ca Comisia Europeana a decis inceperea negocierilor de aderare cu Serbia, cel tarziu pana la 01 ianuarie 2014, statul roman trebuie sa vina cu un plan foarte detaliat si etapizat de imbunatatire a drepturilor minoritatii romanesti din Serbia, plan care sa fie implementat pe durata negocierii capitolelor cu Serbia.
Obiectivul tinta este ca, la momentul aderarii Serbiei, comunitatea romaneasca din Serbia (toata, nu doar Voivodina) sa aiba drepturi similare cu cele pe care le au minoritatile nationale din Romania iar aceste drepturi sa fie implementate in viata reala, nu doar introduse in textele unor acorduri.
Asta va insemna o planificare foarte stricta a etapelor, pentru fiecare domeniu: scoli, serviciu religios, presa in limba romana, utilizarea limbii romane in administratie si justitie, reprezentare parlamentara, cu termene-limita de aplicare a fiecarei etape, sincronizate cu termenele de negociere a capitolelor de aderare, astfel ca OK-ul sau veto-ul Romaniei pentru deschiderea/inchiderea unui capitol de negocieri sa poata fi conditionate de indeplinirea planului de acordare de drepturi pentru romani. La fel, votul final pentru aderarea Serbiei va trebui sa fie conditionat de indeplinirea completa a acestui plan.
Daca nu stim cum sa facem asta putem sa-i intrebam pe reprezentantii minoritatii maghiare din Romania pentru ca ei au implementat un astfel de plan, pana la aderarea noastra la UE.
Aplicarea acestui program trebuie facuta la sange, fara amanari, fara “acum o lasam asa dar data viitoare promiti ca te tii de cuvant”.
Cu atat mai putin, nu trebui sa picam in reverii stupide, de genul “ sa vedeti ce misto o sa fie dupa aderarea Serbiei, romanii din Timoc vor fi plini de drepturi”, sau sa punem botul la promisiuni ale oficialilor europeni ca se va rezolva dupa intrarea Serbiei in UE.
Cazurile Bulgariei si Greciei ne arata ca nu ne putem baza pe asa ceva: bulgarii au facut, de ochii lumii, un liceu cu clase romanesti … la Sofia, in conditiile in care minoritatea romaneasca este concentrata in jurul Vidinului, iar cu grecii e mai simplu: ei ii considera pe aromani greci si nu le acorda niciun drept. In aceste doua cazuri nu mai avem niciun fel de parghie sa indreptam situatia.
Cum si noi, ca si bulgarii, grecii, sau sarbii, suntem tot din Balcani, stim pe de rost toate smecheriile, aburelile si gargariselile ce se pot face pentru evitarea implementarii drepturilor romanilor din Serbia asa ca nu vom avea nicio scuza (in afara de prostie si tradare) sa ratam aplicarea acestui program.
Experienta implementarii drepturilor minoritatii maghiare si cea a retrocedarii bisericilor greco-catolice ne vor fi de folos pentru a se incerca evitarea situatiilor conflictuale.
Am in vedere evitarea cazurilor cu copii mutati dintr-o scoala in alta pentru a se face scoli complet sarbesti sau complet romanesti. Scolile mixte sunt un castig si nu o problema.
In cazul bisericilor imi doresc sa se evite circul de la noi, cu preoti ortodocsi si greco-catolici inghiontinu-se, la gramada cu enoriasii, si incercand sa se scoata unii pe ceilalti din biserici. Aici accentul principal trebuie sa cada pe dreptul de a ridica biserici cu serviciu in limba romana, dintre vechile biserici si manastiri romanesti confiscate de sarbi urmand sa fie preluate cele in care Biserica Ortodoxa Sarba nu mai efectueaza serviciul religios (inchise, transformate in depozite etc).
In privinta invatamantului, desi ar fi ideal sa se ajunga la deschiderea de linii romanesti la universitatile din Serbia, minimum de obtinut ar trebui sa fie deschiderea de linii pentru pregatirea de profesori pentru scolile din Timoc. Odata cu semnarea acordului privind recunoasterea reciproca a diplomelor de studii, absolventii de liceu din Timoc vor putea urma universitati din Romania, in orice domeniu (cu burse sau cu taxa) iar Serbia se va reorienta singura, cand va vedea ca pierde studentii si banii din taxele de studiu.
Pe scurt, Serbia este intr-un moment in care are nevoie sa nu ne impotrivim aderarii la UE si are nevoie de sprijin pentru reglementarea relatiilor cu Kosovo. La fel, Biserica Ortodoxa Sarba are nevoie de sprijin in problema statutului bisericilor si manastirilor ramase in Kosovo.
Exista o fereastra de oportunitate pentru rezolvarea problemelor romanilor din Serbia dar aceasta fereastra se va inchide in momentul aderarii Serbiei la UE.
Daca ratam aceasta oportunitate inseamna ca suntem ori idioti ori tradatori.
Eroul Bula