Romania Military

Adevarul din spatele adevarului…

Suhoi 30SM foarte scump de zburat!

Sa ne miram?! De multe ori auzim cum ca avioanele rusesti (tehnica sovietica/ruseasca in general) este semnificativ mai ieftina in exploatare decat cea occidentala. Ni se tot explica cum ca T 72 (T 55 in cazul nostru particular) este inca bunicel macar si din perspectiva costurilor de operare, cum ca MiG 21 (Lancer, tot in cazul nostru particular) este muuuult mai ieftin de zburat decat F 16 (MLU, tot in cazul nostru nefericit de particular ? ) si tot asa, desi se uita cateodata ca si capabilitatile astora mai noi sunt superioare, de mult ori net superioare, macar si prin prisma generatiilor diferite…

Suhoi 30SM al bielorusilor

MiG 29, nici nu mai are rost sa discutam, “uite domne cum polonezii zboara 29 si tin F 16 pe dreapta”, “uitand” sa ne informeze ca polacii zboara MiG-ul pentru ca acesta are inca resursa (si nu prea arunci un avion cu resursa, decat daca esti roman, caz documentat – IAR 93), iar pe de alta parte stocul de piese de schimb pentru F 16 nu a fost inca pus la punct, dar pentru 29 exista destule piese, plus ca au downgradat motoarele…

Ei bine, ca de obicei, cand discutam despre rusi, totul este o amestecatura (cockteil ca sa fim eleganti) de lucruri putin intelese, minciuna, dezinformare si, din nou, de cunoastere putina despre subiectul discutat.

Dar mai intai stirea, care de aceasta data ne parvine din Belarus, tara cea mai apropiata de Rusia din intreaga lume, practic o provincie ruseasca din cam toate punctele de vedere. Si asta de bunavoie…

Asadar, Minskul a comandat niscai Suhoi Su 30SM nou-noute din Rusia, rusii au inceput cu livrarile, dar au aparut probleme cand bielorusii au dat nas-n nas cu costurile de exploatare. Bielorusii astia erau obisnuiti cu costurile din epoca sovietica, cand fierataniile nici nu excelau in ceva dar macar aveau bunul simt sa coste putin, si la achizitie si la operare.

Mai un ciocan dupa ceafa, mai decolai cum puteai, radarul de bord “batea” 40 de kilometri, functionalitatea nu era mereu la 100% dar era acolo si, una peste alta, iti faceai treaba cu ele, pe bani putini, atat timp cat nu erai nevoit sa le si folosesti intr-un conflict real.

Asta ar fi prima greseala de perceptie a nativilor din Belarus, a doua ar fi ca inlocuiesc un aparat de vanatoare usor (MiG 29) cu unul greu (Suhoi 30SM) si mai apoi se mira de costuri, dar in acelasi timp nu putem sa nu le dam si lor dreptatea care li se cuvine.

F 16 C Block 50/52 polonez

In cifre, presa (Lenta.ru) zice ca un aparat multirol din clasa lui Suhoi 30SM (discutam despre avioane noi) ar trebui sa fie operat cam 35 de ani, iar costurile sa nu depaseasca  de 2 – 2,5 ori costul de achizitie pe perioada de exploatare. Ei spun ca asa ar sta lucrurile in cazul avioanelor NATO.

Necazul bielorusilor vine din faptul ca, in cazul Suhoi 30SM, costul de achizitie este de 50 milioane de dolari (aici totul este bine), dar costurile estimate de exploatare intre 180 si 225 milioane de dolari (in loc de 100-125 milioane de dolari cum se asteptau ei), adica o escadrila (12 avioane) ajunge sa coste intre 2,22 si 2,85 miliarde de dolari in cei 35 de ani de viata. Iar asta, evident, nu le prea place.

Un alt dezavantaj (aici nu-i chiar nimic nou) este dat de motorizarea Su 30SM care detine doua motoare  AL-31FP, care motoare datorita slabei lor fiabilitati, in 35 de ani, trebuie inlocuite mai des, cam sase motoare per avion (doua vin pe aparat + inca patru care vor trebui achizitionate in timp), plus consumul mai mare de combustibil. Alte costuri in plus, fata de aparatele vestice.

Zice Lenta.ru: “Soviet (Russian) aircraft engines are traditionally inferior to Western ones not only in fuel efficiency but also in between-repairs and operating life cycles.”

Si continua: “The Polish Air Force simultaneously operates the Soviet twin-engine fighter MiG-29 and the American single-engine F-16. It is assumed that the American fighter will fly off all 35 years with the same engine that was originally installed on it. Unfortunately, this does not work out with the MiG-29: eight engines will have to be replaced in the same period.”

Aici, am mai adauga noi, exista o “chestie” pe care respectivul jurnalist o uita: motorul AL-31FP este unul cu tractiune vectoriala, iar in cazul acestor motoare costurile de exploatare cresc semnificativ fata de motoarele clasice, in timp ce durata de viata a motorului scade. Ai vrut vectoriala, atunci marci banul si nu te mai plangi ca-i scump, iar pe de alta parte cu ce tip de motorizare se asteptau localnicii sa vina Suhoiul? Cu motoare General Electric F110-GE-129?! In general avioanele rusesti vin la pachet cu o motorizare ruseasca, dupa cum bine au aflat si indienii…

Insa oamenii au dreptatea lor, dar in acelasi timp doar cei mai naivi dintre noi nu inteleg adevarul din spatele acestui adevar trist pentru bielorusi, pentru ca rusii au si ei motivele lor serioase pentru astfel de cresteri de costuri, desi unele dintre ele sunt tipic sovietice, adica doar cresteri de costuri fara ca si altceva sa mai creasca, de exemplu calitatea…

Realitatea este ca Rusia, in ultimii ani, a cam abandonat politica armatei de masa dotate cu tehnica de lupta de masa, doctrina care incuba pierderi mari in oameni si tehnica, pierderi tipice WW 2. Adica prefera acum sa demineze un camp de mine cu mijloace mecanizate si nu cu batalionul de infanterie…

Si-au dat si ivanii seama ca asa nu mai merge si incearca sa adopte o doctrina ceva mai occidentala, lucru foarte bun in sine, doar cei mai naivi (sa nu spunem altfel si sa jignim o parte importanta din populatie) nu isi corecteaza greselile, nu invata de la altii, nimic anapoda pana acum, doar ca sistemul asta vestic aduce cu sine costuri foarte mari (adevarat ca aduce si calitate) dar clientii rusilor nu sunt inca obisnuiti cu ele.

Daca ne uitam la T 72/T 90 si la T 14 Armata observam cum la modelele sovietice (si T 90 tot tanc sovietic este daca ne uitam mai ales la ergonomie, echipajul zici ca nu exista pur si simplu), fac tancul si inghesuie mai apoi si echipajul, la BTR 80 infanteria debarca si se imbarca pe doua usite laterale, extrem de greu de folosit in timpul luptei (militarii fiind expusi direct focului inamic, nefiind protejati de transportor) etc. Sovieticii nu dadeau prea multe ruble pe viata militarilor lor, dar astazi lucrurile se pare ca s-au schimbat, nu din umanism ci de nevoie, militarul de azi trebuie bine pregatit un timp indelungat, este mult mai greu de inlocuit, asadar nu-i rentabil sa-l trimiti in lupta intr-un T 72 sau BTR 82 si sa ramai fara el.

Astazi, T 14 Armata pare un tanc gandit in jurul echipajului, s-au luat masuri sporite pentru protejarea vietii militarilor, la noul TBT Bumerang avem in sfarsit motorul in fata si trapa de acces in spate, T 15 Armata arata a MLI adevarat, grea si cu un inalt nivel de protectie, adica putem observa cum noile masini de lupta sunt croite pe standard NATO, cu o aplecare serioasa pentru protejarea vietii echipajelor.

Dar o astfel de abordare necesita mult mai multi bani decat eram noi obinuiti pana acum, uitati-va la T 15 Armata vs BMP 3, sau la BTR 82 vs Bumerang, la nivelul de protectie al unui T 72 B3 / T 90 si la T 14 Armata etc.

Ajungem si la avioane unde si aici epoca aparatelor sovietice tinute in zapada a apus de mult, macar si pentru ca tehnologia folosita astazi (radare PESA/AESA, senzori tot mai performanti dar si mai sensibili) este si mai scumpa dar necesita si o abordare mai putin… sovietica, adica o mentenanta facuta mai responsabil.

Nu mai merge cu ciocanul, ai nevoie de laptop, rusii incercand si ei sa intre in randul lumii, iar eforturile sunt semnificative, banii alocati la fel…

Si ne mai intrebam cand vor intra in dotare T 14, T 15, Bumerang, Kurganets-25 etc? Pai vor intra atunci cand Moscova va avea bani sa-si schimbe vechile tancuri, transportoare si MLI-uri cu cele dezvoltate acum, pentru ca – cel mai probabil – si rusii au cam ramas pe doua randuri cand au vazut ce costuri de dezvoltare (si mai apoi de operare) sunt implicate. Ne putem si noi inchipui ca un T 72 B3 este mult mai ieftin de operat decat un T 14 Armata, nemaivorbind aici de achizitia in sine, nici ea foarte ieftina, iar de aici incolo incepem sa intelegem intarzierile mari in intrarea in dotare a noilor echipamente, mai ales ca armata rusa trebuie sa schimbe cam absolut tot.

Astfel ca, daca privim din aceasta perspectiva, putem observa ca bielorusii au si nu au dreptate, au dreptate cand sustin ca aceste noi costuri de operare sunt ingrijorator de mari (poate mai mari decat ale unor echipamente occidentale similare la o calitate inferioara), dar gresesc atunci cand se asteapta ca noile echipamente rusesti sa fie la fel de ieftine ca cele sovietice.

Una peste alta, mitul costurilor mici pentru tehnica ruseasca cred ca a murit si cu cat intelegem acest lucru mai repede cu atat mai bine, nu ca pe noi ne-ar interesa, slava Domnului, pentru ca nu ne mai intereseaza cu cat isi vand rusii troacele de prin 1990 incoace si bine facem.

GeorgeGMT

Exit mobile version