Grijă la sindromul pakistanez bajeți. Atâta v-am așteptat, şi amu să nu ne înțelegem? Eu sunt filoamerican convins, dar țin să vă zîc că aşa sentimente anti SUA n-au fost în România de când muma m-o făcut. Vedeți că rumânii țin la tradiții, credință etc., cum ar spune Lenin, popor anti revoluționar. 😉 😉 Grijă cu bâta ‘ceea pe lângă baltă, că suntem printre ultimii ce vă vrem şi de partea asta a Atlanticului. Cum voi aveți sensibilitățile voastre vis a vis de Texas, de exemplu, aşa şi noi cu Basarabia.
Îmi şi imaginez ambasadorul român în SUA pozând cu steagul confederat alaturi de câțiva membrii KuKluxKlan, NOT!
”Errare humanum est, sed perseverare diabolicum.”
Deși nimeni nu a văzut asta venind, Statele Unite țin neapărat să își dea singuri cu tesla în oaie.
După gafa, ulterior dreasă cu busuioc, a ambasadorului SUA din cealaltă capitală românească, iată că nici Hans Klemm, ambasadorul SUA la București, nu are simțul ridicolului, pozându-se alături de niște revizioniști cu steagul, așa zisului, ținut secuiesc…
Am crescut în spiritul occidental, am îndrăgit SUA și i-am privit mereu drept ”The good guys”, chiar și atunci când aspectul era cel puțin discutabil. Însă în altă ordine de idei, ultimele evenimente sunt un semnal de alarmă, cum spunea si WW, total nediplomatic.
Ce s-a întâmplat, oare chiar își permit americanii să piardă unul dintre cei doi piloni ce țin piept în prima linie rușilor? Cu siguranță nu! Dacă noi și polonezii ne sucim, America va fi trimisă peste ocean. Mulți își doresc asta cu ardoare, chiar și unii aliați.
Să fi câștigat ceva în Syria, se încearcă o apropiere a lor de Putin, după cum dorește unul dintre candidații la președenția SUA? Întrebări fără răspuns, momentan.
Vedem ce-o să vină, poate e doar un semnal de alarmă, poate chiar e vorba despre o gafă, iar excelența lui a căzut într-o cursă.
Totuși, ”dacă e trădare, adică dacă așa o cer interesele partidului, fie. Dar cel puţin s-o ştim şi noi!”
Omul alături de care a pozat excelența sa: aici.
Înainte de asta, am fost uimit de-a dreptul și de ridicolul din declarațiile ambasadorului SUA la Chișinău, James Petitt, ce are clar o percepție eronată a realităților istorice, culturale și sociale din spatiul românesc.
Excelența sa, a fost lipsit total de orice formă de rațiune şi discernământ politic.
A fost prima dată când am fost dezamăgit de politica SUA față de principalul aliat din zona această, pentru că să fim serioși, unde în lumea asta un ambasador vorbește de capul lui? Nu cred că poate fi vorba de o gafă, cel puțin nu în cazul de la Chișinău!
În fine, aproape au reușit să facă dintr-un filoamerican convins, un sceptic realist…
Ar trebui să stie că separatismul naşte separatism, iar trădarea vine cu consecințe impredictibile.
Nu cred că își doresc ca singurii parteneri serioși din zona aceasta a Europei, ce nu sunt pro ruşi, să se sucească. Cum nu cred că Texasul, Hawaiul, California, Alaska, sau New Mexico ar trebuii să se rupă de uniune. Nu, ei ştiu foarte bine că unirea face puterea. Îi rog să nu aplice altă politică vis a vis de Basarabia decât aceea pe care noi ca majoritate o dorim, şi să lase înțelegerile de tip Yalta, că le-a trecut timpul şi istoria a demonstrat că nu sunt de durată înțelegerile peste capul altor popoare…
Ce mi-a plăcut în urma întamplărilor astea două, a fost reacția opiniei publice românești, ce nu a tăcut mâlc, ci a pus presiune, ba chiar au organizat manifestări la ambasade. Cei din Acțiunea2012 au făcut o coletă de cărți de istorie, în timp ce majoritatea moderatorilor de talk show au avut emisuni pe aceste subiecte.
Să nu închei înainte de-a le transmite ceva și locuitorilor județelor românești din sud-estul Transilvaniei: FRAȚILOR, vă terorizează steagul Românesc? Vă ard ochii atunci când sfântul tricolor vântură pe sfântul pământ al țearii rumânești? Iredentismul vostru și disprețul ce-l purtați țării adoptive, nu o să vă aducă nimic, ci numai antipatie și dispreț din partea românilor. Momentan încă vă mai tolerăm derapajele, însă cu siguranță nu vă fac bine nici vouă. Noi vrem să conviețuim în pace și armonie împreună cu etnicii minoritari, pe care îi considerăm egali în drepturi ȘI obligații față de țară. Dealtfel, marea noastră majoritate chiar așa trăim. (Eu trăiesc în Ardeal de când mi-s pe pământ.)
Să vă amintesc, oare, că am luptat cândva împreună? Să vă amintesc de Mihai Vodă? Să vă spui io ce-ar însemna un stat în stat, ce ar fi sugrumat, atât teritorial cât și economic de fosta țară? Să vă spui io de taxe și impozite, de apartenența la structurile mondiale? De cât de singuri și săraci ați fi?
Nu, pentru că majoritatea știu lucrurile astea și își văd liniștiți de viață alături de români, slovaci, șvabi, țigani, sași samd, fără a promova o politica revizionistă, de separatism etnic.
Dar din cauza unor minți înfierbântate e stigmatizată o întreagă comunitate, cu oameni faini dealtfel.
Vă dați seama că faceți rău propriilor oameni?
În fine, poate că a venit vremea să răsară din fiecare un Iancu, vorba cântecului, şi să nu ne mai lăsăm soarta la voia întâmplării sau a altora.
Poate că a venit vremea ca fiecare să priceapă ca suntem capabili de-a conduce noi mersul lucrurilor, chiar şi înotând împotriva curentului.
Noi putem decide dacă ne unim cu Basarabia; dacă exploatăm Roşia Montană; dacă gazele de şist reprezintă o soluție fezabilă; dacă ne mulțumim cu resurse naturale exploatate pe o redevență de colonie; Dacă acceptăm să rămânem fără păduri, dacă ne plac modificările genetice; dacă le permitem să ne dilueze sănătatea, sau să o privatizeze. Dacă ne plac imigranții şi moscheile lor.
Dacă, dacă, dacă…
Ideea este că putem, şi trebuie, să fim stăpânii propriei noastre sorți. Nu mă gândesc la ieșit în stradă, sau alte acțiuni ce pot fi atât de uşor deturnate, în urma cărora am schimba doar păpușile, păpușarii rămânând aceeaşi( …).
Mă gândesc la conştiința civică, mă gândesc la eliminarea ignoranței, mă gândesc la curaj, mă gândesc la implicare și voluntariat, mă gândesc la informație, atât de accesibilă zilelor noastre. Mă gândesc că putem, și mai devreme sau târziu o să facem asta…
Până una alta, politica românească şi direcția țării e exact aia pe care noi o acceptăm.
Iar salvarea nu o să vina din exterior, salvarea stă în fiecare dintre noi.
,, Sau punem pumnul în pieptul furtunii sau pierim. ” – Avram Iancu
Mihai-Cristian