Este vorba de interdictia de export a petrolului brut din Statele Unite, interdictie veche de 40 de ani. Ei bine, datorita in principal descoperirii unor rezerve uriase – tehnologia extractiei prin fracturare hidraulica – Congresul s-a pus de acord si astfel companiile americane au liber la exportul de titei de anul viitor, asta dupa ce deja motorina din SUA invadase piata UE, mai ales datorita faptului ca in UE nu exista suficiente capacitatii de rafinare pentru combustibil diesel…
Republicanii au pledat de mult timp pentru eliminarea embargoului, în timp ce Partidul Democrat a insistat asupra menţinerii acestuia. Acum, potrivit lui Paul Ryan, purtătorul de cuvânt al Camerei Reprezentanților, conducerile celor două partide au reușit să ajungă la o soluție de compromis.
Luni, prețul petrolului Brent a scazut pentru prima dată din 2008 sub $ 37 pe baril. Si pretul petrolului Ural din Rusia a scazut, pentru prima data din decembrie 2008, la 34 $ pe baril.
Dolarul la Bursa de la Moscova a depasit 70 ruble, Euro a ajuns la 77 ruble.
Rusia este una dintre tarile exportatoare de petrol care sufera cel mai mult din cauza scaderii preturilor la hidrocarburi.
Asadar Rusia este probabil cea mai lovita, dintre marii producatori de titei, americanii ce-i mai castigati si odata cu ei si restul lumii consumatoare de energie/carburant/electricitate, pentru ca un pret mare bucura cateva tari cu regimuri dictatoriale si-i ingroapa pe restul, desi sunt si tari, precum Canada, Marea Britanie, Norvegia, etc, care si ele sufera, dar cum sunt state puternic industrializate si economia lor nu sta in petrol si gaze vor supravietui.
Fata de cresterea ofertei – adica se extrage si mai mult petrol desi pretul este in cadere libera – explicatiile sunt doua:
- Fiecare exportator face pe dracu-n patru sa-si creasca cota de piata (se aude chiar ca Iranul ar vinde deja titei cu un pret de 22$ barilul, catre India, numai sa vanda ceva)
- Al doilea motiv ar fi foamea! Da, foamea aia care-ti da crampe la burtica. Practic datorita pretului foarte mic per baril se incearca compensarea printr-o cantiatte cat mai mare vanduta. Adica pret vs volum!
Bineinteles ca ambele metode de “supravietuire” sunt de fapt sinucidere curata pe termen mediu si lung, pentru ca intr-un final pretul se va prabusi atat de jos inca extragerea de titei va intra pe pierdere pentru cam toti actori importanti! In acelasi timp investitiile in infrastructura petroliera s-au amanat si ele sine die…
Si aici, mai baieti, se intrevede de fapt planul “malefic” al americanilor si sauditilor.
Istoria ne spune cum ca in anii “80, pe la jumatatea lor, sauditii se injurau urat de tot cu ceilalti membrii din OPEC (lucrurile deocamdata erau linistite pe piata titeiului), pe motiv de cote. Adica cam toata lumea extragea si vindea mai mult decat cotele alocate de comun acord in cadrul OPEC. Practic ciuhabii se furau unii pe altii…
Intr-un final, si ca scurtam povestea, sauditii si-au bagat picioarele si – cu aprobare de la Washington – s-au hotarat sa-i invete minte pe hoti, deschizand la maximum capacitatea lor de extractie, intr-o actiune denumita neoficial “curatarea conductelor”. Toata tarasenia trebuie sa se soldeze cu o prabusire a pretului, invatarea minte a netrebnicilor si dupa cateva luni productia ar fi fost micsorata treptat iar pretul sa revina unde era inainte, doar ca…
La fel ca si astazi, celelalte tari exportatoare de titei au luat-o razna (nu s-au predat din prima) si in loc sa-si invete lectia, sa scada productia si sa revina spasite la cotele negociate, si-au crescut si mai mult productia, iar pretul s-a dus si mai jos, urmat de o noua crestere a productiei si de o si mai abrupta scadere de pret, pana cand multe tari exportatoare au intrat efectiv in incapacitate de plata.
Castigatori au fost sauditii, care si-au crescut cota de piata si americanii, care odata cu falimentarea tarilor exportatoare au putut intra si ei – cu companiilor lor petroliere – in acele tari. Practic companiile nationale, care pana atunci exploatasera petrol, erau falite si aveau nevoie de capital si tehnologie, iar yankeii au fost mai mult decat fericiti sa le ofere, in schimbul intrarii lor pe piata.
Acest cerc vicios a avut insa consecinte dramatice pe termen lung, pentru ca pretul nu a mai crescut la nivelul de dinainte al crizei, pierderile au fost atat de mari incat au fost practic imposibil de recuperat (pentru membrii OPEC) si astfel o mica ciondaneala s-a transformat intr-o veritabila “furtuna perfecta” ale carei rezultate le vedem si astazi.
Revenind in zilele noastre situatie este si nu este (in acelasi timp) similara. Este pentru ca toti membrii OPEC – si in general toti producatorii de titei – extrag mai mult incercand sa acopere scaderea pretului, doar ca cum in spatele acestei scaderi sta un monstru incomensurabil de mare: titeiul american, care va curge in valuri imense pe piata din 2016, astfel ca o revenire a pretului este doar speculativa si tine aproape de SF.
Rusia. Ei bine in anii “80 URSS-ul a incasat-o cel mai rau din cauza razboiului inten din OPEC, sovieticii investisera multe zeci de miliarde in economia (infrastructura) titeiului si s-au trezit faliti peste noapte, neputand sa extraga si sa vanda la un pret foarte mic. URSSul a cazut, spun unii analisti economici, si datorita acestei pierderi enorme, pierdere pe care Rusia a reusit s-o acopere partial doar in ultimii ani si nici acum nu a trecut de tot de socul din anii “80, industria petroliera rusa fiind ramasa bine in urma celei occidentale tocmai datorita pierderilor de atunci.
Sauditii si americanii
Ei bine astia doi sunt castigatorii si ai crizei din “80 si a actualei crize a pretului per baril. Sauditii pot sustine un pret scazut din doua motive: primul – au cel mai mic pret de extractie per baril in lume, undeva la 3-4$ (altii ajung si la 30$ per baril si chiar mai mult), al doilea atu este dat de faptul ca sauditii au SUA in spate si pot imprumuta efectiv sute de miliarde de dolari daca au nevoie, o linie de credit pe care nici o alta tara din lume nu o are deschisa pe piata bancara din State.
Americanii castiga si ei, pe de o parte au petrol sa-si puna in cap, pot exporta, mai au si tehnologia cea mai avansata, asadar nu au concurenta si pot lasa pretul jos pentru o perioada (cat sa-si sleiasca concurenta) si mai apoi – mana-n mana cu amicii sauditi isi vor scoate ei parleala.
In linii mari nimeni nu poate face fata acestui duo teribil de pe piata petrolului: Arabia Saudita – Statele Unite, unii au cel mai bun si ieftin petrol iar ceilalti au bani, tehnologie si foarte mult petrol.
Rusia, ca si data trecuta, este prinsa la mijloc iar daca pretul nu va urca (cel mai probabil va continua sa scada) va avea mari probleme financiare, poate chiar si politice (de vazut prabusirea URSS).
In 2014 peste 40% din hrana consumata in Rusia se importa, in acelasi an bugetul Rusiei s-a bazat in proportie de 50% pe incasarile din gaze si petrol. In 2013 2/3 din exporturile Rusiei au fost reprezentate de petrol si gaze. In aceste conditii populatia rusa a suferit o saracire accentuate (vezi AICI), nemai-intalnita de la mijlocul anilor “90, in timp ce inflatia a explodat si cresterea economica oficiala s-a transformat in scadere economica.
PS Si cum un rau nu vine niciodata singur, peste scandalul din OPEC, peste titeiul american, sta sa vina si Iranul, care odata scapat formal de sub sanctiuni isi va recapata cota din cadrul OPEC punand si mai multa presiune pe tarile respective, iar productia va creste din nou catre un maxim imposibil de prezis.
PSS In acelasi timp analisti americanii ai pietei sustin posibilitatea ca anul viitor in vara (cand consumul este cel mai redus) pretul petrolului Brent sa ajunga chiar la 20$/baril…
PSSS Si astfel o actiune a americanilor de a-i pune la punct pe rusi – pe o piata aflata deja in exces de oferta – a pornit bolovanul scadrii pretului si acum nimeni nu-l mai opreste. Cat va rezista Rusia?! Dar tarile arabe exportatoare?!
GeorgeGMT