Atelierul lui Bula (episodul 4)

Ok, am modernizat IAR-99 de se bat clientii pe el, acum sa ne ocupam de lucruri mai simple si mai ieftine.

 

Ca tot se vorbeste despre modernizarea armatei, cu programe peste programe, declaratii peste declaratii si viziuni peste viziuni, sa presupunem ca, la un anumit moment, vom avea posibilitatea de a achizitiona sisteme antitanc performante, astfel incat sa retragem din uz cele cca 200 de tunuri antitanc de 100mm, tractate.

                                           Tunuri AT de 100mm in pozitie de tragere

Cateva informatii:

Denumire: tun antitanc A407

Variante: M-75 (inchizator pana orizontala), M-77 (inchizator pana verticala), M-2002 (SCF tip TAT-100)

Date tehnice:

Parametru	Valoare	Observatii
Masa kg	3150
Lungime m	9.25 / 8.60	mars / lupta
Latime m	2.25 / 4.80	mars / lupta
Inaltime m	1.53
Echipaj	8
Elevatie	– 50 / + 370
Deriva	27030’+27030’
Cadenta lov/min	7-15
Viteza initiala m/s	900	exploziv
	1400	sageata
Bataie eficace m	1040	perforant
	1728	sageata
Bataie maxima m	21600*	exploziv
	4000	sageata
	3000	cumulativ
Viteza maxima km/h	60	sosea
	30	off-road

*20600m dupa alte surse

Proiectile utilizate: HE, HE-I, HE-T, AP-T, HEAT, APFSDS

 

                                                                            Schita tunului antitanc A-407

Parca m-ar durea sufletul sa le vad taiate. Chiar daca pe partea de AT putem zice ca nu mai sunt o solutie viabila pentru tancurile prietenilor nostri, in schimb, pe partea de artilerie de camp raman foarte interesante.

In primul rand, am in vedere distanta maxima de tragere, de 21.6 km (cu elevatie de 37 grade), peste bataia majoritatii obuzierelor de 105mm, 122mm si a celui de 152mm D-20 (M-1981), daca luam in discutie proiectilele clasice (fara RAP, BB etc).

Observatie: cred ca elevatia se limiteaza doar la 37 grade din cauza profilului foarte jos al tunului care, la o tragere cu elevatie mai mare, ar lovi pamantul cu inchizatorul. As dori o confirmare/infirmare de la cineva care a umblat cu ele.

In al doilea rand, am in vedere cadenta de tragere de pana la 15 lovituri pe minut, peste cea a obuzierelor de 105mm si 122mm, fara a mai vorbi de cadenta obuzierelor de 152/155mm.

In al treilea rand, lipsa fondurilor a dus la reducerea numarului de trageri astfel ca multe dintre cele cca 200 de piese ar mai avea o resursa mai mult decat acceptabila.

 

Pentru o imagine mai limpede, sa comparam performantele tunului A-407, ca piesa de artilerie de camp, cu alte piese tractate:

 

Incepem cu “grupa mica”:

Denumire, calibru, origine	Masa kg	Crew	Viteza tractat sosea/offroad km/h	Bataie max* km	Cadenta max lov/min	Munitie la tinta in primul minut-kg
A-407, 100mm, Romania	3150	8	60/30	21.6 (37o)**	15	234
C3, 105mm, Canada	2380	7		18	6	96-126
L119/M119, 105mm, UK/US	2130	5-7		13.7	8	128-168
GIAT LG1, 105mm, Franta	1520	5		17	12	192-252
Denel G7, 105mm, S.A.	3800	5		24	6	96-126
D-30(2A18) 122mm, URSS	3300	5-7	60/25	15.4	8	176-240
M-30(M1938) 122mm, URSS	2450	8	50/35	11.8	6	132-180

* munitie neghidata, fara RAP, BB etc;

** probabil 23-24km bataie la o elevatie de 45 grade;

 

Ce observam:

1. La bataia maxima, cu munitie clasica si elevatie de 45 grade, tunul ar depasi tot ce misca pe 105 si 122mm, fiind egal cu sud africanul Denel G7 105mm;
2. La cadenta de tragere, singurul care se apropie este GIAT LG1, cu 12 lovituri pe minut, in rest, A-407 depaseste de 2 ori cadenta de tragere a obuzierelor de 105 si 122mm;
3. La cantitatea de munitie “livrata” la tinta in primul minut de tragere, depaseste cam tot pe segmentul 105-122mm, fiind depasit foarte putin de GIAT LG1 si D-30, in functie de munitia folosita;

 

Sa comparam si cu piesele de la “grupa mare”:

Denumire, calibru, origine	Masa kg	Crew	Viteza tractat sosea/offroad km/h	Bataie max* km	Cadenta max lov/min	Munitie la tinta in primul minut-kg
A-407, 100mm, Romania	3150	8	60/30	21.6 (37o)**	15	234
M-46(M82), 130mm, URSS	7700	8	50/?	27.5	8	264
D-20, 152mm, URSS	5700	8		17.4	5	220
Msta-b (2A65), 152mm, URSS	6800	6-11		24.7	8	352
Giatsint-b (2A36) 152mm, URSS	9760	8	?/30	28.4	6	276
M-777, 155mm, UK	4200	8	88/50	24	5	216
M-198, 155mm, US	7154	9		22.4	4	173
Haubitz FH-77, 155mm, Swden	11500	9-14	70/?	21	7	306
TRF-1, 155mm, Franta	10520	8		24	6	262
Soltam M-71, 155mm, Israel	9200	8		23.5	5	219
FH2000, 155mm, Singapore	13200	6		19	6	262
SLWH, Pegasus, 155mm,Singapore	5400	6-8		19	4	175

* munitie neghidata, fara RAP, BB etc;

** probabil 23-24km bataie la o elevatie de 45 grade;

 

Ce observam:

1. La bataia maxima, cu munitie clasica si elevatie de 45 grade, tunul ar fi egal sau ar depasi D-20 (Model 81 al nostru) si obuzierele de 155mm/L39. Cele care l-ar depasi ar fi tunul M-46 130mm (Model 82 la noi), tunurile-obuziere de 152mm Msta-b (Model 84 la noi) si Giatsint-b precum si obuzierele de 155mm/L52 (Trajan-Franta, 155GH52 APU-Finlanda, ATAGS155- India, Athos-Israel);
2. La cadenta de tragere, depaseste de 2-3 ori tot ce misca pe 130, 152 si 155mm;
3. La cantitatea de munitie “livrata” la tinta in primul minut de tragere, depaseste D-20, M-777, M-198, Soltam M-71, SLWH Pegasus, fiind depasit clar de Msta-b, Giatsint-b si FH-77 si cu foarte putin de M-46, TRF-1 si FH2000;

 

Nu contest avantajele unei trageri inalte (spre 65-70 grade elevatie) sau efectul la tinta al unei lovituri de 152/155mm fata de 100mm dar se vede clar ca o reutilizare a A-407 ar fi preferabila achizitionarii de obuziere de 105mm. In plus, aruncatoarele de 120mm pot rezolva foarte bine tragerile inalte, acoperind si o raza de lovire de pana la 15km, cu o cadenta de 10-12 lovituri pe minut.

Pe langa costurile de achizitie (zero cand ai tunurile in batatura) mai intervine faptul ca ai jdemii de militari si rezervisti care au tras cu el si nu trebuie sa-l invete dupa cum nu trebuie nici sa schimbi linia de productie pentru munitie.

 

Principalele probleme pentru A-407 raman mobilitatea (sau lipsa ei) si echipajul numeros (8 militari).

Pentru rezolvarea problemei mobilitatii ar fi cateva solutii: instalarea pe platforma de camion, adoptarea unei solutii tip M-777 Portee (camion cu platforma joasa), reluarea unei solutii tip M-1985/1989 (tun autopropulsat pe sasiu extins de MLI-84).

Pentru urcarea pe platforma de camion, trebuie facute modificari la tun pentru reducerea reculului, nu ai camp pentru tragere directa decat daca pui tunul cu teava spre inapoi, lungind mult ansamblul, iar protectia e zero (masina inalta, vizibila, neblindata).

Pentru un sistem gen M-777 Portee, nu avem in dotare camioane cu platforma joasa si, chiar daca am avea, capacitatea lor de trecere ar fi mult mai redusa comparativ cu DAC 6×6 / 4×4. In plus, daca dai nas in nas cu inamicul ai pus-o pentru ca trebuie sa dai tunul jos de pe camion (neblindat).

Pentru solutia cu sasiu MLI-84 …… nu avem suficiente sasiuri. Ar fi cele 48 sasiuri de la M-1989 (122mm) si Gvozdika aflate in conservare si care, teoretic, ar merge reinarmate cu tunul de 100mm dar se pune problema raportului dintre costurile de modificare si rezultatul final (elevatie maxima si cadenta de tragere). Ca o idee, sasiurile respective le-as folosi pentru dotarea cu MLI-uri a inca unui batalion de infanterie (parca mai aveam niste turele OWS-25R pe undeva).

 

Solutia cea mai simpla ar fi sa vedem ce mai avem prin curte, in cantitati mari si care nu mai este utilizabil in configuratia actuala.

Vorbesc despre nenumaratele T-55 care stau degeaba prin depozite (cica in conservare).

                                                                                Schita tancului T-55

Foarte simplificat: luam un T-55, ii dam jos turela, acoperim “gaura” si instalam tunul AT de 100mm, cat mai in fata si orientat sa traga spre inapoi.

Amplasarea lui in fata, cu tragere spre inapoi, este necesara pentru a-i putea creste elevatia maxima la cel putin 45 grade, profitand de inclinatia glacisului.

Elevatie marita inseamna raza maxima de lovire crescuta (probabil un 23-24km).

                                                            Schita simplificata cu A-407 pe sasiu de T-55

Pentru ca, evident, se pune intrebarea: de ce sa dai jos tun de 100mm ca sa pui tun de 100mm, raspunsul e limpede:

1. cadenta maxima de tragere: 15 lovituri/minut la tunul A-407, fata de 7 lovituri/minut la tunul original;
2. raza maxima de lovire: 23-24 km la A-407 (la 45 grade), fata de 14.9 km la tunul original;
3. masa: maximum 3 tone A-407 (cu tot cu ranforsari) fata de minimum 9 tone (cu munitie) la turela originala, cu rezultat asupra cresterii mobilitatii;

 

 In functie de banii disponibili si de durata preconizata de utilizare a unui asemenea ansamblu, vad posibile trei variante de echipare:

 

I. Prima varianta, cea mai simpla si mai ieftina, ar insemna:

 

1. eliminat trenul de rulare si falcelele tunului A-407;

2. scoasa turela si inchis plafonul camerei de lupta a tancului;

3. amplasat afetul tunului A-407 in partea din fata a cutiei blindate a tancului, cu orientare spre inapoi;

4. inlocuit scutul tunului A-407 cu unul mai scund, mai inclinat si ceva mai gros (eliminate decupajele pentru roti);

5. ranforsat plafonul cutiei blindate pentru a suporta reculul;

6. eliminata trapa de acces a conductorului si realizarea a 4 trape de acces in plafonul camerei de lupta. Trapele comandantului si conductorului vor fi rotunde iar cele pentru servanti vor fi dreptunghiulare, similare celor folosite la SAUR;

7. realizarea unor suporti rabatabili pentru accesul servantilor la manevrarea tunului;

8. amenajarea interiorului cutiei blindate pentru a lua inca 5 persoane, in afara de conductor;

                Amplasarea aproximativa a tunului si trapelor din plafon – varianta I

(D=driver, C=commander, P=passenger)

 

9. recuperate si instalate pe sasiu statia radio, senzorii de iluminare, lansatoarele de contramasuri, sistemul antiincendiu etc;

10. pentru aprovizionarea cu munitie ar putea fi folosite TAB-71 / TAB-77 / TABC-79, modificate in varianta ABAL (si astea sunt multe si cu intentie de retragere din uz);

11. in transportorul de munitie vor sta conductorul si inca 1 servant care va opera mitraliera 7.62/12.7 mm de pe acoperis;

12. in total, am prevazut un numar de 6 locuri pentru servantii tunului pentru ca nu-mi dau seama de cati va fi nevoie;

 

In afara de modificarile mentionate mai sus, evident, toate masinile vor trece prin operatiuni de revitalizare iar TAB-urile 71 (daca vor fi folosite) vor fi trecute pe Diesel pentru simplificarea logisticii.

 

Rezultatul primei variante ar fi:

– un tun autopropulsat cu o viteza de 58-60km/h pe sosea si cca 30km/h offroad (cca 6 tone mai usor decat T-55), protectie antibalistica superioara tunurilor autopropulsate din clasa lui (in timpul marsului), capacitate de trecere mai buna decat T-55 (masa mai mica, centru de masa coborat), capacitate de snorkeling egala cu a T-55, usor de operat de un echipaj de rezervisti care au tras cu A-407 sau au condus T-55;

– un vehicul de aprovizionare amfibiu, cu capacitate de trecere si protectie superioare camioanelor;

– probabil, echipajul ar consta din 5 servanti plus conductorul la care se adauga conductorul vehiculului de aprovizionare;

 Observatie: In lipsa banilor  pentru revitalizari si remotorizari la transportoarele de munitii, la aprovizionare merg la fel de bine camioane, camionete etc, mai ales daca piesele se vor afla in dotarea Garzii Nationale, Armatei Teritoriale sau altor structuri de rezerva ale armatei.

Costul unei asemenea transformari, nu cred ca ar depasi 350.000 – 400.000 $ / piesa.

 

II. A doua varianta ar presupune:

 

1. schimbarea directiei de deplasare, cu motorul in fata, si a pozitiei conductorului;

2. introducerea unei lame actionate hidraulic pentru autoingropare in teren;

3. trecerea la un motor de 650-700CP, de 15-16 litri, pentru plus de viteza si autonomie si economiede carburanti (evident, schimbata si transmisia);

4. trecerea la actionarea electrica/hidraulica (cu backup manual) a inaltatorului si derivei tunului, pentru a fi actionat direct din sasiu de catre comandantul piesei;

5. modernizarea suspensiei pentru a suporta viteze de 70-75km/h pe sosea si 40-45km/h offroad;

6. modernizarea sistemelor optoelectronice pentru comandantul piesei, pentru a-i permite tragerea in ochire directa;

7. sistem de pozitionare, calculator balistic;

8. generator electric de bord;

9. modificarea transportorului de munitie, daca va fi 8X8, cu motor in fata (320-360CP) si propulsoare externe detasabile pentru deplasare pe apa, in vederea deschiderii cutiei blindate spre inapoi (varianta asta de modificare am propus-o si pentru dotarea ISU:

http://www.rumaniamilitary.ro/reconversie-tab-71 ) In cazul TABC-79, modificarea ar consta in instalarea unui motor mai puternic (250-285CP), descarcarea munitiei continuand sa se faca prin lateral (stanga-dreapta).

       Pozitionarea aproximativa a echipajului pe timpul deplasarii, in varianta II

(D=driver, C=commander, P=passenger)

 

Rezultatul celei de-a doua variante ar fi:

– un tun autopropulsat cu o viteza de cca 70-72km/h pe sosea si 30-35km/h offroad, cu autonomie marita, cu viteza de reactie crescuta (actionare electrica/hidraulica pentru tun, computer balistic), cu capacitate de ingropare in teren;

– transportor de munitie cu motorizare mai puternica si cu deschiderea cutiei blindate spre inapoi;

– echipaj redus la 4 servanti plus conductor plus conductorul masinii de aprovizionare cu munitie;

Costul transformarii s-ar putea cifra la 1– 1.2 milioane $ / piesa.

 

 

III. A treia varianta, premium 😉 , ar presupune:

 

1. motor de 850CP, similar celui folosit de Achzarit MkII, sau 860CP folosit de TR-85M1;

2. inaltat plafonul cutiei blindate pentru a face loc motorului si pentru un confort mai bun al echipajului;

3. introducerea unui motor secundar, de cca 200CP, care sa alimenteze cu energie sistemele, sa asigure deplasarea silentioasa a masinii in zone critice si sa asigure intoarcerea in loc, pentru schimbarea directiei de tragere, fara a porni motorul principal. Motorul va fi integrat cu sistemul de dirijare a tirului, pentru a se putea urmari automat tintele, in tragere directa;

4. decuparea glacisului, inlocuirea lui cu un blindaj vertical si instalarea tunului A-407 la margine, pentru pastrarea unei elevatii de minimum 45 grade. Spatiul suplimentar obtinut va fi folosit pentru stocarea a cca 20 lovituri de 100mm. Modulele de stocare vor fi detasabile, putand fi inlocuite cu compartimente de transport echipament / mine antitanc / rachete AT(AA) / minidrone terestre sau pentru imbarcarea a inca 2 pasageri si iesiri de urgenta pentru echipaj si desant ;

                               Stocarea loviturilor de 100mm in sasiu

5. instalarea unui autoloader, cu o capacitate de 18-20 proiectile, care sa asigure o cadenta de tragere de 15-20 lovituri pe minut.

                         Schita simplificata cu A-407, cu autoloader,  pe sasiu de T-55

In desen am pus un autoloader tip Bandkanon, redus la scara. Sistemul asigura o cadenta de 15 lovituri / 45 secunde pentru calibrul 155mm (echivalent 20 lov/min) si nu vad de ce n-ar asigura 20 lovituri /minut si pentru calibrul 100 (evident, adaptat ca dimensiuni pentru noul calibru).

Daca varianta asta nu merge, merita incercat un autoloader de tip Strv-103, cu o cadenta de 15 lovituri /minut. Alta varianta ar fi un autoloader tip M-1128, modificat, fara selector de munitie, similar Bandkanon, pentru pastrarea cadentei de cel putin 15-20 lovituri/minut.

                                                                 M-1128, 105mm

6. pozitionarea echipajului va fi: conductorul in stanga, tragatorul la tun in centru, comandantul in dreapta. In spatele lor va ramane loc liber pentru 3 pasageri (cercetasi / operator minidrona / tragator aruncator 60mm etc);

       Pozitionarea aproximativa a echipajului pe timpul deplasarii, in varianta III

(D=driver, C=commander, G=gunner, P=passenger)

7. in dreptul trapelor pasagerilor vor fi prevazute doua pozitii pe care sa poata fi montate, in lateral, (in functie de bani si de specificul misiunii), mitraliere 7.62 / 12.7 / AGL 40 actionate manual sau teleoperabile cu aceleasi arme si cu laser designator (revin mai tarziu la ele).

8. sistem de racire a gazelor de esapament, telemetru laser;

9. amenajarea postului comandantului pentru a putea prelua atat functia de ochire-tragere cat si pe cea de conducere a vehiculului pentru ca, in caz extrem, vehiculul sa poata opera cu 2 sau numai cu 1 membru al echipajului;

10. modul actionare de la distanta (prin cablu, cca 150m, eventual si radio);

11. renuntarea la scutul tunului si instalarea in locul lui, in dreapta, a unei mitraliere coaxiale 7.62mm (pe modelul PKT – MLI-84M) iar in stanga a suportilor pentru containere cu rachete AT, in caz ca acestea (in cazul LAHAT) nu merg incarcate in autoloader.

12. in privinta transportoarelor de munitie, as incerca o solutie pornind de la un sasiu senilat (poate tip MLI84/BMP1), cu propulsoare externe detasabile, motorizare spre 450CP, cu pontoane pentru cresterea flotabilitatii. Daca la variantele anterioare transportoarele de munitii ramaneau amfibii carand o cantitate mai redusa de munitii, transportorul va trebui sa pluteasca ducand 5-6 clipuri a cate 20 proiectile de 100mm, adica spre 3.5 tone.

                         Schita aproximativa a transportorului de munitie in varianta III

Nota: desenul porneste de la un BMP1 in timp ce transportorul de munitie ar putea porni de la un sasiu de MLI-84 (sasiu mai lung cu 60cm, garda la sol 0.40m fata de 0.375). In orice varianta, rezervoarele amplasate central, in spate, vor trebui mutate in lateral (stanga-dreapta) pentru a face loc “rafturilor” cu munitie si a creste si rezerva de carburant.

13. pentru o rapida realimentare a tunului, transportorul va fi prevazut cu un brat de macara, telescopic, cu o capacitate de 1.5-2 tone, care sa preia clipul din interior si sa-l instaleze in autoloaderul tunului autopropulsat. In interiorul transportorului, clipurile cu munitie vor fi asezate pe “rafturi” mobile, actionate electric/hidraulic, cu backup manual.

                     Pozitia autoloaderului Bandkanon pentru alimentare cu munitie

De reamintit ca la Bandkanon reincarcarea clipurilor cu cele 14 lovituri in autoloader dureaza 2 minute (si vorbim de 14 x 155mm).

 

Rezultatul celei de-a treia variante s-ar prezenta cam asa:

 

– tun autopropulsat cu urmatorii parametri:

 

Parametru	Valoare	Observatii
Masa totala  (to)	33
Lungime (m)	9.2
Latime (m)	3.37
Inaltime (m)	3
Garda la sol (m)	0.425
Echipaj	3	operabil si cu 1 membru
Motor principal (hp)	850
Motor secundar (hp)	200
Power to weight (hp/to)	25.75	doar cu motorul principal
Vit.max-sosea (km/h)	75
Vit.max-offroad (km/h)	45
Raza de actiune (km)	650	rezervoare interne suplimentare
Armament principal	100mm	Tun A-407
Elevatie (grade)	-5 + 45
Deriva  (grade)	27+27
Cadenta (lov/min)	20	autoloader (20 lovituri)
Raza max -HE (km)	23-24
Raza max -HEAT (km)	3
Raxa max – AP (km)	4
Raza max -APFSDS (km)	2
Rezerva munitie	40	20 in autoloader + 20 in sasiu
Armament secundar	PKT-7.62	coaxiala
Rachete AT	Lahat/Barier	in autoloader sau atasate
Armament optional	7.62/AGL40	pe sasiu

 

– transportor de munitie amfibiu, cu capacitate marita de transport;

 

Costul tunului autopropulsat in varianta III s-ar cifra la 2 – 2.2 milioane $ / piesa.

Costul transportorului (trebuie produs in intregime) s-ar cifra la cca 800.000 $.

Observatie: pana la realizarea transportorului dedicat, alimentarea cu munitie se poate face de catre camionul de aprovizionare folosit de sistemele LAROM sau de catre orice platforma de transport dotata cu brat de macara cu capacitate mai mare de 600kgf.

 

Sa incercam sa comparam tunul autopropulsat cu alte sisteme similare, pe platforme senilate:

 

Denumire, calibru, origine	m       to	crew	p to w ratio     hp/to	viteza sosea/ offroad   km/h	raza act.     km	bataie max*     km	cadenta max     lov/min	rez.       lov.	munitie la tinta primul minut   kg
A407/T55 100mm, Romania	33	3	25.75	75/45	650	23-24	20	40	312
CV90105*** 105mm BAE	25	3	26.8	70/	600	10	8	30	127
OFB SPG 105mm India	16	5	18.8	65/35	500	19	6	42	95
2S1Gvozdika122mm URSS	16	4	18.75	60/30	500	15.3	5	40	70-110
Arjun Catapult 130mm India	44.5	7	31.5	72/40	450	27.5	8	30	264
2S3Akatsiya 152mm URSS	28	4-6	18.9	63/45	500	18.5	4	46	175
2S5Giatsint-s 152mm URSS	28.2	5	18.4	62/25	500	28	6	30	263
2S19Msta-s 152mm URSS	42	5	20	60/?	500	24.7	8	50	350
M109A7 Paladin 155mm/L39 USA	35.4	4	16.9	61/	322	22	4	39	175
AS90 155mm/L39 UK	45	5	14.7	55/25	370	24.7	6	48	263
GCTAMX30 AUF1 155mm/L39 Franta	43.5	4	15.6	60/	500	23.5	6	42	263
Palmaria 155mm/L39 Italia	46.6	5	16.1	60/	400	24.7	6	30	263
SSPH Primus 155mm/L39	28.3	4	19.4	50/	350	20	6	22	263
M109A6 Paladin 155mm/L39 USA	30.5	4	14.4	64/	345	24	8	39	350
AHS Krab 155mm/L52 Polonia	52	5	16.3	60/30	650	30	6	40	263
Type-99 155mm/L52 Japonia	40	4	15	50/	300	30	6	?	263
K9-Thunder 155mm/L52 South Korea	47	5	21.6	67/	480	30	6	48	263
T-155 Firtina 155mm/L52 Turcia	47	5	17.85	66/	480	30	6	48	263
Bhim 155mm/L52 SA-India	54	4	25.9	60/45	450	30	8	50	350
AGM L52 155mm Germania	27**	2	18.5	60/30	450	30	8	30	350
Rascal 155/L39-52 Israel	20	4	17.5	50/	350	24-30	9	36	394
Sholef*** 155/L52 Israel	45	4	26.7	60/	500	30	9	75	394
PLZ-05 155mm/L52 China	35	5	14.9	55/	550	30	8-10	30	350-438
GCTAMX30 AUF2 155mm/L52 Franta	43.5	4	15.6	60/	500	30	10	42	438
PzH2000 155mm/L52 Germania	55.8	5	17.67	67/45	420	30	10	60	438
M110 203mm USA	28.3	13	14.3	55/	523	25	1.5	2	110
2S7M Malka 203mm, URSS	46.5	14	18.5	51/	500	37.5	2.5	8	220

* munitie neghidata, fara RAP, BB etc;

** sasiu M-270 intarit;

*** prototip;

 

Ca sa nu se inteleaga gresit, mai spun o data ca bataia maxima se refera la munitie clasica, neghidata, fara RAP, BB etc.

 

Ce vedem:

 

1. La distanta maxima de tragere A407/T55 este egal sau depaseste tot ce e pe 105, 122 si 152mm, fiind depasit doar de Arjun Catapult 130mm si de Giatsint-s 152mm. La fel, este egal sau depaseste tot ce e pe 155mm/L39 fiind depasit doar de obuzierele 155mm/L52;

2. La cantitatea de munitie livrata la tinta in primul minut de tragere, este depasit cu putin de Msta-s, M109A6 Paladin, Bhim, AGM L52 si este depasit la o distanta mai mare de obuzierele de 155mm cu cadente de tragere de 9-10 lovituri pe minut (PzH2000, GCT AMX30 AUF2, PLZ05, Rascal, Sholef). In rest, depaseste tot, de la 105 la 203mm.

3. A407/T55 poate snorkeli pana la 4-5m adancime in timp ce piesele din tabel pot trece vaduri de maximum 1.5m adancime (nu e in tabel ca n-a incaput dar am urmarit datele).

4. Nu se vede din tabel dar va dati seama ca echipajul unui A407/T55 este mult mai bine protejat decat sistemele enumerate, in primul rand prin blindajul de tanc si, in al doilea rand, prin dispunerea munitiei afara din cutia blindata si in spatele ei, usile de alimentare ale autoloaderului actionand ca blow-out pannels si canalizand in sus forta eventualei explozii. Singurele care s-ar apropia de protectia lui ar fi Bhim (doar conductorul sta in sasiu, protejat) si AGM L52 (varianta pe sasiu de tanc).

Comparatia cu obuzierele 155mm/L39 ar trebui sa ne puna pe ganduri daca trebuie luate astfel de scule, pe care un A-407/T55 le-ar egala / depasi ca raza de lovire si le-ar depasi complet ca si cantitate de munitie livrata la tinta, fara a mai spune ca le-ar depasi ca viteza, raza de actiune, protectie, capacitate de trecere. Toate astea la un cost de 2-2.2 milioane $/piesa, fata de 5-7milioane $ un obuzier 155mm/L39 SH.

 

Este drept ca pentru calibrul 155mm exista munitii cu bataie extinsa (BB, RAP, ERFB, VLAP, Vulcano etc, ghidate si neghidate) dar aceste munitii pot fi realizate si pentru calibrul 100mm, fie de producatorii nostri fie in cooperare cu producatori straini cu care avem deja colaborari pe munitii.

Prima munitie care-mi vine in minte este lovitura BB, tehnologie pe care am primit-o de la chinezi (am produs lovituri de 130mm BB, obtinand o crestere a razei de lovire de la 27.5 la 33km). Similar, pentru lovitura de 100mm s-ar putea obtine o crestere a razei de lovire de la 23-24km la 27-28km.

Pe RAP nu m-as prea baga pentru ca uzeaza prematur teava tunului dar nu o exclud complet.

In mod special, m-ar interesa adaptarea loviturii ghidate Vulcano 76mm pentru lovitura de 100mm.

La calibrul 76mm asigura cresterea razei de lovire de la 20 la 40km si va dati seama pana unde ar zbura cu incarcatura de azvarlire aferenta loviturii de 100mm (probabil dincolo de 55km). Marea modificare ar consta in schimbarea sabotilor detasabili. Bine, si ceva la soft plus multe teste 🙂

O alta munitie foarte interesanta ar fi KSTAM-I / IMI Excalibur 105mm, adaptata pentru calibrul 100mm. Despre IMI Excalibur 105mm gasiti detalii aici: http://www.rumaniamilitary.ro/munitii-inteligente-pentru-tancuri .

Pentru tancuri, elevatia mica a tunului (15-18 grade) obliga proiectilul Excalibur 105mm la o manevra violenta, de tip pop-up, prin care pierde energie cinetica si-si reduce raza de lovire la maximum 5km, ceea ce i-a facut pe koreeni sa renunte la KSTAM-I.

In cazul A407/T55, elevatia de 45 grade ar permite lansarea loviturii pe o traiectorie inalta, conservandu-i energia cinetica si asigurandu-i o raza de lovire marita. In plus, lovitura cantareste doar 8-9 kg fata de 15.6 kg proiectilul clasic de 100mm ceea ce poate duce la o raza de lovire de 23-24 km, fara mare efort. Apoi sistemul de ghidaj IIR-MMW asigura localizarea si lovirea tintei de sus in jos cu o incarcatura de lupta tandem HEAT. Fiind munitie de tip “trage si uita” nu ai nevoie de pifani care sa-ti marcheze tintele ci doar de un cercetas, sa-ti dea pozitia tintelor fara sa se expuna, sau de o drona.

Munitia ar fi perfecta pentru misiuni antitanc, sa stai in spatele unui deal si sa “stropesti” adversarul cu Excalibur 105mm, fara sa te expui. Cu doua masini lasi pe jos un batalion de tancuri.

Un alt tip de munitie ar fi proiectilul-cargo, cu submunitii, M85. Noi producem doar pentru calibrul 152mm dar tehnologia ar trebui sa poata fi aplicata si pentru calibrul 100mm. Israelienii produc proiectile-cargo de 105mm, cu 15 submunitii M85, si probabil tot atatea ar incapea si in proiectilul de 100mm. In 30 de secunde acoperi zona-tinta cu 150 submunitii apoi iti schimbi pozitia si le mai dai 150 bucati. La distanta maxima de tragere proiectilele zboara cca 75-80 secunde pana la tinta asa ca ai timp s-o stergi inainte de a te ajunge loviturile oponentului.

M-85 strapunge 100-120mm de blindaj asa ca ar gauri cam tot ce prinde. In privinta ultimelor modele de tanc nu stiu daca le perforeaza acoperisul turelei dar, daca pica pe magazia de munitie la T-14 sau pe motor la T-14/T-15, sunt sigur ca le face buba.

                                                      Lovituri cargo cu submunitii M85

Alte tipuri de munitii ar fi cele cu incarcatura termobarica, munitiile tip air-burst, poate un AHEAD (desi nimeni nu produce AHEAD la asemenea calibru).

La fel, incercand sa folosim ce avem pe raft, se poate testa lovitura subcalibru cu proiectil 76mm, cu sabot detasabil, pentru a se face o balanta intre sporul de raza de lovire si cantitatea de munitie livrata la tinta pe minut.

 

In privinta misiunilor:

– misiuni de contrabaterie, executate cu sprijinul unui radar de artilerie si/sau dronelor, cu timp de reactie scazut si munitie cu bataie extinsa (Vulcano, BB etc);

– trageri antiblindate, la distanta, cu munitii tip Excalibur 105 si cargo cu M-85;

– trageri asupra infanteriei si vehiculelor usor blindate/ neblindate, cu munitii HE, air-burst  si cargo cu submunitii M-85;

– protectie impotriva elicopterelor care zboara la joasa altitudine, cu Lahat, lovituri air-burst sau AHEAD;

– protectie impotriva dronelor, cu air-burst sau AHEAD;

Un calculator balistic performant ar face minuni atat pentru distribuirea loviturilor asupra tintelor terestre, in functie de pozitia si configuratia acestora (coloane in mars, pozitii de infanterie / artilerie, unitati oprite pentru aprovizionare/reparatii/realimentare, puncte de trecere a raurilor cu/fara pod etc), cat si pentru urmarirea si lovirea tintelor aeriene care zboara cu viteza redusa, la altitudine mica.

 

Pentru ca autoloaderul nu permite selectarea munitiei, se poate merge pe incarcare mixta, in functie de specificul misiunii.

De exemplu, incarcat cu Excalibur 105 si lovituri-cargo cu M85 cand trebuie sa lovesti o grupare mecanizata (tancuri si IFV-uri/transportoare) sau cargo M85 si air-burst pentru o coloana de transportoare si camioane. Cand exista pericol crescut de aparitie a elicopterelor/dronelor, o masina din pluton poate fi incarcata cu air-burst sau AHEAD si va face protectia celorlalte masini, impreuna cu manpadurile si LAHAT. Se pot face N combinatii.

 

Misiunea pe care nu si-o doreste niciun artilerist, si anume lupta directa cu tancurile, trebuie luata serios in considerare cand stii ce vecini ai. 

Sistemul nu este mai protejat decat un T-55 original asa ca sansa lui este sa distruga tancurile adverse prin lovituri indirecte, cu Excalibur 105, LAHAT (tragere NLOS) si lovituri-cargo cu M85.

In privinta LAHAT, ar fi de studiat daca se pot instala pe rachete senzori laser cu frecvente diferite astfel incat sa ai in fata 2-3 pifani cu laser pointere, cu frecvente diferite, dandu-ti posibilitatea de a trage simultan asupra mai multor tinte fara ca rachetele sa-si incurce traiectoriile intre ele.

                                                   Frecvente pentru emisiile LASER

(de sus in jos: 660, 635, 532, 520, 445, 405 nm)

In cazul in care se ajunge la trageri directe e bine sa-l ai ingropat in teren astfel incat sa nu fie expus decat tunul. Fata de tunul original A-407, inalt de 1.53m si lat de 2.25m, tunul instalat pe T-55 ar oferi o tinta inalta de cca 1.30m si lata de cca 1.50m, adica o suprafata de aproape doua ori mai mica (sasiul fiind ingropat). In plus, daca-l camuflezi si reusesti sa nu te vada pana pe la 1000m, ai o sansa buna de tot sa-i pisezi cu lovituri APFSDS, la o cadenta de 20 lovituri pe minut, mai ales daca-i prinzi din flanc. Mai mult, folosind modulul de operare de la distanta, stai adapostit la 150m, cu tunarul, si actionati sistemele masinii, unul tragand cu tunul, cu APFSDS, celalalt tragand cu rachetele de pe masina.

Ideal ar fi sa nu fii singur cu plutonul, sa ai colegi mai in spate care sa faca trageri indirecte, eventual si sprijinul unor aruncatoare de mine de 120mm cu munitii Strix, sa ai mine antitanc si IED/EFP-uri amplasate si pifani cu rachete AT dar, per total, n-as spune ca vei fi o victima sigura. Daca mai dispui si de un Iron Fist care sa-ti permita sa supravietuiesti la 1-2 lovituri ale tancurilor adverse deja incepi sa ai sanse bunicele de supravietuire 🙂 .

 

Concluzionand, modificarile propuse, pe langa cresterea mobilitatii, ar schimba rolul tunului, pe primul plan trecand functia de artilerie de camp.

Functia antitanc trece in plan secund dar, in special la varianta III, se intareste prin utilizarea unor munitii cu raza de lovire si capacitate de distrugere mai mari, prin cresterea cadentei de tragere, prin posibilitatea de angajare simultana a mai multor tinte si printr-o protectie mai buna a servantilor (mai putini si adapostiti in sasiul de tanc).

 

Nu-mi imaginez ca Ministerul Apararii sau Romarm-ul se vor pocni cu palma peste frunte si apoi vor fugi sa faca proiectul (orice varianta ) dar ar trebui privit macar ca un exercitiu de valorificare inteligenta si cu costuri putine a unor capacitati pe care tindem sa nu le mai bagam in seama.

 

PS Pentru ca este articolul cu numarul 100, saptamana viitoare voi fi plecat in Caraibe, intr-o minivacanta oferita de conducerea redactiei, cu sprijinul Marii Oculte si al Conspiratiei Iudeo-Masonice. La intoarcere am de gand sa lansez o noua serie de articole dar inca nu va dezvalui tema.

PPS Evident, partea cu vacanta a fost o gluma 😉

 

Eroul Bula