După cum probabil ați remarcat, abordez foarte rar subiecte made in China. Recunosc însă că dezvoltarea accelerată a marinei chineze din ultimii ani ar merita, poate, mai multă atenție.
Una dintre cele mai cunoscute rachete de croazieră anti-navă este Exocet, produsă în prezent de MBDA. A devenit celebră în războiul din Falklands și a fost folosită cu succes și în perioada războiului dintre Iran și Irak. Se poate cu siguranță lăuda cu acea etichetă, iertată fie-mi romgleza: combat proven. O expresie folosită adeseori și la noi întru justificarea publică a achizițiilor militare.
O altă rachetă de croazieră anti-navă care se poate lăuda cu aceeași etichetă combat proven este Harpoon, astăzi un produs Boeing, în continuare una dintre cele mai populare rachete anti-navă din lumea occidentală. Practic, piața occidentală este împărțită între aceste două rachete și îndrăznesc să afirm că vor mai rămâne în serviciu o perioadă destul de lungă fiind modernizate constant.
Subiectul de astăzi este însă un produs made in China: C-802 (NATO: CSS-N-8 Saccade), versiunea pentru export a rachetei YJ-83. Racheta se află în serviciul Algeriei, Pakistanului, Iranului, Yemen, Myanmar, Bangladesh, Siriei, Tailandei, Coreei de Nord și, bineînțeles, Chinei.
Este în serviciu din 1989 și este produsă de China Haiying Electromechanical Technology Academy. Poate fi lansată din baterii de coastă, de pe nave sau din avioane.
C-802 Sursa: wikipedia
Surprinzător sau nu, C-802 este și ea la fel de combat proven precum Exocet sau Harpoon.
Caracteristici tehnice:
- Lungime: 6,392 m
- Diametru: 0,36 m
- Anvergura: 1,22 m cu aripile desfăcute, 0,72 m cu aripile pliate
- Masa totală: 715 kg
- Capul de luptă: 165 kg
- Raza de acțiune: 120 km (C-802) – 180 km (C-802A)
- Propulsie: motor turbojet TRI 60-2 (francez)
- Viteza: 0,9 Mach
- Altitudine: 5 – 7 m în regim de croazieră; 3 – 5 m în regim de atac în faza terminală
- Sistem de ghidare inerțial cu radar activ în faza terminală
În esență vorbim de o rachetă de croazieră clasică: subsonică, ghidare inerțială și radar activ în faza terminală și o altitudine de zbor foarte mică. Nu știm dacă beneficiază de sistem de comunicații pentru a primi actualizări în timpul zborului și nici dacă traiectoria poate fi organizată în prealabil cu puncte intermediare de trecere deoarece nu pare să fie dotată cu un sistem de poziționare globală.
Dar hai să vedem ce victime a făcut (sau nu):
- INS Hanit. Toate sursele publice indică C-802 ca fiind racheta care a lovit în data de 14 iulie 2006 corveta israeliană de clasă Saar 5 despre care am scris și noi mai pe larg aici. Două rachete C-802 furnizate se pare de Iran ar fi lansat atunci Hezbollah din zona coastei libaneze, una dintre ele lovind corveta israeliană. Explicația oficială pentru lipsa de reacție a corvetei israeliene a fost că aceștia nu credeau că Hezbollah deține astfel de rachete, majoritatea sistemelor de apărare (Barak 1, Phalanx, contramăsuri) fiind oprite. Nu știm ce s-a întâmplat cu cealaltă rachetă care nu a lovit ținta. Deși racheta a lovit în plin, corveta israeliană a controlat avariile reușind să ajungă prin forțe proprii acasă. Explicam în articolul precedent că Saar 5 au fost construite din punct de vedere al capacității de încasare după standarde americane.
- HSV Swift. Nava era utilizată de Emiratele Arabe Unite pentru transport în Yemen iar la 1 octombrie 2016 a fost atacată de rebelii houthi în zona strâmtorii Bab el Mandeb, sursele publice indicând tot C-802. Spre deosebire de INS Hanit, Swift nu ar fi fost capabilă să se apere, nefiind înarmată corespunzător. Avariile au fost semnificative.
- În urma atacului împotriva HSV Swift, US Navy a trimis în zonă distrugătoarele USS Mason, USS Nitze și nava de transport amfibiu USS Ponce. Atacurile împotriva navelor americane trimise în zona strâmtorii Bab el Mandeb au avut loc în 9, 12 și 15 octombrie 2016. Rebelii houthi au utilizat aceleași C-802 ca și în cazul lui HSV Swift. S-ar părea că au fost salve de câte două rachete C-802, USS Mason a ripostat lansând două Standard SM-2 și o ESSM. De asemenea, au fost utilizate și contramăsurile Nulka. Niciuna din navele americane nu au fost lovite. Ar fi fost o imensă lovitură de imagine.
- Konarak. O navă de suport iraniană, înarmată începând cu 2018 cu rachete anti-navă, a fost lovită accidental de o rachetă C-802/Noor în timpul unui exercițiu, anul acesta. Konarak avea 47 m lungime și un deplasament maxim de 650 tone. Racheta trasă de fregata Jamaran a spulberat realmente suprastructura înaltă de circa 6-7 m a lui Konarak. Deși nu s-a scufundat, este puțin probabil să mai fie reparată.
Cam atât, dar dacă mi-a scăpat vreun angajament vă invit să aduceți completări.
Ceea ce putem reține de la punctul 4 de mai sus este că rachetele de croazieră vin jos, foarte jos (4 – 5 m deasupra apei) și au o capacitate de discriminare a țintelor destul de redusă prin comparație cu o rachetă similară care folosește sisteme de ghidaj IIR (imaging infrared). Altfel, lovesc puternic, dar nu au forța unei torpile. Prin urmare, cu cât nava lovită este mai mare, mai solid construită și mai bine pregătită pentru combaterea avariilor, cu atât scad șansele ca o astfel de rachetă să o scufunde. Însă sunt șanse mari să o incapaciteze.
Personal, cred că, din punct de vedere al ghidării rachetei și identificării țintei, Naval Strike Missile și LARSM chiar sunt viitorul, cu un mare plus pentru LRASM despre care am mai scris aici.
Nicolae