Buletin naval. Din nou despre relevanța flotei fluviale

Un subiect care naște în permanență polemici pe acest site, astăzi vom vorbi din nou despre relevanța flotei fluviale în contextul unui conflict modern. Și nu este vorba despre noi ci despre vecinii noștri de sorginte slavă: ucrainenii, rușii și operațiunea militară specială a ultimilor.

Pe lângă ambarcațiunile comandate de ucraineni – Mark VI, americanii au tot trimis ambarcațiuni ușoare în Ucraina pentru a fi folosite în mediul fluvial și maritim costier. Astfel:

• 24 iunie 2022 – USNI News, SUA trimite 18 ambarcațiuni de patrulare în mediul fluvial – 2 (două) ambarcațiuni fluviale de 35 ft (10,66 m), 6 (șase) ambarcațiuni maritime de 40 ft (12,19 m) și 10 (zece) ambarcațiuni de patrulare pentru protecția forței de 34 ft (10.36 m). Șase dintre ele sunt produse de Metal Shark, un producător din Louisiana, US of A.
• 7 noiembrie 2022 – USNI News, SUA anunță că va suplimenta flota fluvială ucraineană cu încă 40 de ambarcațiuni fluviale blindate – „armored riverine boats” după cum li se spune în articol. Acum, nu vă gândiți că acest „armored” înseamnă că acest ambarcațiuni sunt puternic blindate, asemeni unui tanc. În realitate este vorba de protecție balistică împotriva armelor de calibru mic (7.62mm, 12.7mm, eventual 14.5mm, schije etc), protecție realizată din materiale compozite, ușoare, pentru a nu îngreuna prea mult ambarcațiunea.

Cele de la Metal Shark sunt construite din aluminiu, au protecție balistică împotriva armelor ușoare și arată cam ca în pozele de mai sus.

Ah, dar astea de mai sus pe care le dau americanii ucrainenilor seamănă cu asta de mai jos…

Deschid aici o scurtă paranteză despre „blindajul” de care beneficiază astfel de ambarcațiuni ușoare, folosite în operațiuni militare din zone fluviale și maritim costiere. Să luam de pildă CB-90 New Generation, ultima declinare a acestui model de succes și una din preferatele comentatorilor acestui site. Prezentată la DSEI 2021, aflăm că CB-90 NG este construită integral din aluminiu și beneficiază de protecție balistică mulțumită panourilor ușoare din fire de polietilenă și sticlei securizate. (original engleză: „The all-aluminum CB90 NG offers a high degree of CBRN and ballistic protection thanks to lightweight polyethylene lining and safety glass.”).

Polietilena folosită la protecția balistică a acestor ambarcațiuni este un polimer termoplastic cu o structură cristalină variabilă, în cazul nostru fiind cel mai probabil vorba de polietilena de masă moleculară ridicată (UHMW) care reprezintă o versiune extrem de densă a polietilenei cu o masă moleculară considerabil mai mare decât cea a HDPE (Polietilena de mare densitate). Firele de UHMW sunt de multe ori mai rezistente decât oțelul, motiv pentru care una dintre aplicațiile acestui tip de material plastic sunt vestele anti-glonț și echipamentele de înaltă performanță. Mai multe detalii despre polietilenă aici.

Întrebare retorică: de ce credeți că șalupa FNR-ului prezentată într-un articol anterior n-ar putea beneficia de o protecție similară a timoneriei, camerei motoarelor și a altor zone sensibile? Un exemplu puteți găsi dacă accesați acest link. Din câte știu eu, sunt destule companii românești din zona blindării vehiculelor de transport valori care ar putea face acest lucru.

Dar să revenim la prietenii noștri de la nord. Tot acest influx de nave fluviale care vor ajunge în dotarea ucrainenilor a atras atenția celor de la Topwar.ru care au publicat un articol pe subiect. Spicuind din articol, tradus cu Google Translate din rusă în engleză și după în română, așa că scuzați „calitatea” scăzută a traducerii:

Și m-am întrebat pur și simplu pentru că o astfel de decizie a fost luată de… Statele Unite. Părea puțin ciudat. Nici măcar nu am anunțat retragerea trupelor din Herson, iar americanii au anunțat livrarea de bărci blindate fluviale la Kiev. Mai mult, în cantitatea necesară și suficientă pentru desfășurarea ostilităților active pe Nipru.

40 de bărci, și nu unele dezafectate din flota Statelor Unite, dar care servesc efectiv în Forțele Armate Americane. Da, acestea nu sunt „tancuri amfibii” din al Doilea Război Mondial. Acestea sunt mai degrabă „shahid-mobiles” fluviale (n.a. nu mi-e foarte clar ce-au vrut să zică aici). Bărci rapide, ușoare, antiglonț, ușor înarmate. 12 metri lungime, viteza de 40 de noduri…

Și, probabil, vor fi dislocați în zona Ochakov. Faptul că acolo, la Ochakiv, se află baza sabotorilor subacvatici ucraineni, este probabil cunoscut de toată lumea. Și de acolo DRG-urile sunt trimise periodic pe teritoriul Kinburn Spit.

Întrebarea cum vor fi folosite aceste bărci este cu adevărat interesantă. Tocmai în sensul că, mi se pare, bărci americane vor fi folosite doar în versiunea pe care o folosește Statele Unite. Ucrainenii nu vor inventa ceva nou.

Ideea principală a Pentagonului cu privire la utilizarea bărcilor blindate este o formulă simplă. Inteligență plus comunicații, plus control. Mai simplu spus, bărcile fluviale ca unitate de luptă nu sunt destinate operațiunilor de luptă directă. Aceasta este ceea ce a cauzat armele slabe. Dar, uneori, bărcile pot lovi unitățile de trecere sau inamice de pe coastă.

Astăzi vorbim mai ales despre estuarele Nipru și Bug și despre gura Niprului în ansamblu. Dar, după părerea mea, Forțele Armate ale Ucrainei nu vor folosi toate bărcile de acolo. Există și rezervoare. De ce să nu folosiți aceste bărci, de exemplu, pentru următoarea aterizare la centrala nucleară Zaporojie? Sau să arunce mine marine în amonte în fața unui baraj?

În plus, viteza mare a bărcilor face posibilă transferarea rapidă a DRG de-a lungul coastei mării. Aproape orice golf sau estuar al Mării Negre poate deveni o zonă de lucru pentru DRG-urile ucrainene. Și aceasta este o tensiune suplimentară pentru forțele de apărare de coastă. O oportunitate suplimentară de a trage unități din linia de contact.

Dacă râul este navigabil, suficient de larg și curgător, atunci crearea unei flotile fluviale într-un astfel de sector al frontului este destul de logică! Experiența Războiului Patriotic și experiența utilizării ambarcațiunilor blindate de mare viteză în conflictele locale moderne au arătat eficiența ridicată a unor astfel de unități. Utilizarea bărcilor americane oferă un oarecare avantaj APU. Tacem deocamdata.

Deci forțele noastre armate au măcar ceva care poate neutraliza bărcile blindate americane la gura Niprului? Există cel puțin ceva care va ajuta la menținerea controlului asupra Kinburn Spit și asupra Peninsulei Kinburn în ansamblu. Pentru a răspunde la această întrebare, a trebuit să cer opiniile experților Marinei.

Iată opinia căpitanului de rangul 1 al rezervei Serghei Ișcenko, pe care a exprimat-o într-un interviu cu ziarul Vzglyad:

„În plus, este oportun să ne gândim la transferul bărcilor blindate ale flotilei Caspice la Nipru. Au fost transportate de mai multe ori în Marea Azov în perioadele de agravare a relațiilor cu Kiev. Avem nevoie de ele să îndeplinească exact aceleași sarcini pe care doresc să le implementeze Forțele Armate ale Ucrainei cu ajutorul bărcilor blindate americane.”

Soluție complet fezabilă. Nu cred că situația din Marea Caspică este mai alarmantă decât în ​​zona estuarului Niprului. Într-adevăr, traseul de la Marea Caspică la Marea Azov a fost „studiat” temeinic de aceste bărci. Transferul, dacă, desigur, nu este implicată coordonarea birocratică, va dura mult mai puțin decât livrarea de bărci pentru Forțele Armate ale Ucrainei.

Mai mult, căpitanul Ișcenko i-a ajutat foarte mult pe designerii și inginerii noștri în „dezvoltarea” bărcilor blindate fluviale. Pur și simplu a reamintit că avem astfel de bărci. În ce măsură îndeplinesc noile cerințe, nu știu. Aici decizia este la latitudinea experților. Sarcina lor este să modernizeze bărcile.

„Deși aceeași barcă „Buyan” din clasa „râu-mare” a fost creată inițial pentru râuri și are un motor pentru deplasarea în ape puțin adânci. Prin urmare, tot ceea ce avem, este de dorit să aruncăm mai aproape de Kinbur Spit. E mai bine decât nimic.”

Căpitanul rus vorbește despre surata mai puțin celebră a Buyan M cea veșnic lansatoare de Kalibr. Un articol detaliat despre Buyan M puteți citi pe rnhs.info accesând acest link. Buyan sunt mai mici și în loc de Kalibr beneficiază de serviciile unei instalații de proiectile reactive Grad de 122mm.

Nu neapărat cea mai potrivită datorită profilului înalt dar probabil singura soluție a rușilor în zona costieră și fluvială alături de Raptor.