Context
În secolul al XV-lea Marea Neagră devine lac turcesc, toate centrele şi porturile importante intrând sub controlul otomanilor.
Pentru principatele româneşti, pierderea Chiliei şi a Cetăţii Albe are consecinţe economice şi militare deosebit de grave: se pierd surse importante de venituri la bugetul ţării dar şi accesul direct la Marea Neagră.
Începând cu secolul al XVI-lea, principatele româneşti intră într-un declin economic şi militar care se accentuează o dată cu trecerea anilor; influenţa şi amestecul otomanilor în politica lor internă creşte semnificativ.
Marea Neagră fiind „pacificată”, otomanii îşi îndreaptă atenţia către Marea Mediterană. Numeroase campanii au loc de-a lungul secolului al XVI-lea, cu câteva bătălii marcante, aşa cum au fost cea de la Preveza, din 27 septembrie 1538 sau cea de la Lepanto, din 7 octombrie 1571.
Asediul Feodosiei de către cazaci Sursa: wikipedia
Este apogeul puterii maritime a Imperiului Otoman: numeroase șantiere navale, echipaje instruite, comandanţi străluciţi şi cartografi excelenţi. Toate conduc la dominaţia otomană a Mării Mediterane (şi nu numai) din acest secol, căreia creştinii îi fac faţă cu foarte mare greutate.
Concomitent cu decăderea principatelor româneşti creşte puterea cazacilor zaporojeni din regiunea situată în zona fluviului Nipru, în aval de pragurile acestuia – Zaporojie şi care, în mare, cuprinde teritoriul aflat între Bug și Marea Azov, de la vest la est și între Peninsula Crimeea și vechiul teritoriu al Kievului de la sud la nord.
Dacă vreți să citiți mai multe despre cum arăta o bătălie navală în Marea Neagră a secolului al XVI-lea puteți lectura articolul de pe rnhs.info.
Nicolae