Chiar, ce insemna pentru fiecare din noi? As incepe prin a spune ce nu insemna. Nu insemna un nationalism prost prin care doar pentru faptul ca sunt roman, sunt superior francezului, spre exemplu. In nici un caz nu inseamna ura fata de alte natii care convietuiesc pe aceste meleaguri nu de ieri, de azi ci de sute de ani. Nu inseamna victimizarea natiei noastre si nici supralicitarea ei. Nu inseamna doar niste simboluri ci valorile din spatele lor. Nu inseamna o ura prelucrata bine de tot de niste nimicuri ale vremurilor precum V.C. Tudor. Nu inseamna pleznirea unor coarde sensibile precum un ghertoi manelist si exploatarea acestora pentru un loc caldut undeva. Nu inseamna vorbe goale si instigari la fiefuri nationalisto-patriotarde.
Bun si atunci ce inseamna?
Inseamna, oricat de comunist suna, munca intr-un scop comun. Inseamna comunitate zidita in jurul unor valori comune. Sa ne gandim un pic la acest aspect pentru ca eu am grave probleme in a identifica valori comune. Inseamna o limba romana pe care ma straduiesc sa o vorbesc in mod corect, insemna o proprietate obligatorie a termenilor. Este si atasamentul fata de comunitatea in care am crescut si m-am format ca individ, atasament fata de valori, valori inclusive si niciodata exclusive. Este fara doar si poate fiecare cetatean roman care isi plateste onest taxele si impozitele, care se implica activ in societate si pe acolo pe unde trece lasa loc de buna ziua.
Daca este sa reduc aceste principii la persoane, pentru mine Romania inseamna Enescu si Rapsodia Romana, Enescu abandonat de propria sa tara pe meleaguri straine, caruia elevul sau Yehudi Menuhin ii cumpara mancare. Inseamna Caragiale, Molierul nostru exilat la Berlin si oglinda in care ne-a obligat sa ne uitam. Inseamna Blaga si Eliade, doi laureati ai premiului Nobel daca aveau norocul ca pe buletin sa scrie SUA sau UK. Inseamna Brancusi pe care l-am scuipat in fata de doua ori, o data ca “artist decadent” si a doua oara cand nu am fost in stare sa cumparam o creatie de-a sa, chiar daca era o creatie pentru o colectie privata. Inseamna Nicoale Iorga, savantul si nu omul politic. Nicolae Iorga cel omorat ca ultimul criminal de niste descreierati fundamentalisti imbracati in verde. Poate un alt laureat al premiului Nobel daca nu era roman.
Pentru mine Romania este Eminescu, nu poetul cu parul lins ci editorialistul, acerbul critic al clasei politice, perfectionistul educat la Viena si intors in Romania sa puna o piatra la temelia unei lumi care facea primii pasi spre modernitate. Inseamna acel Eminescu care s-a luptat cu cei care militau pentru inca 1000 de ani de Orient, in detrimentul romanilor care doreau sudarea Romaniei definitv si irevocabil de vest, un vest care l-a educat si desavarsit pe Mihai Eminescu ca geniul roman doctorand la Berlin in tematica filosofiei lui Kant si Hegel.
Romania ar trebui sa fie Corneliu Coposu si a sa Ruga cu maestrul Vali Sterian la chitara.
Inseamna Stefan Luchian si Grigorescu. Romania este Maria Tanase si Ciuleandra. Inseamna Arcul de Triumf si niciodata hidiosenia denumita “Casa Poporului”. Inseamna Bucuresti, Iasi, Cluj, Constanta, Timisoara, Alba Iulia, Blaj, Pitesti, Suceava, Craiova, Targul Jiu, fiecare cu specificul sau, ori mai bine spus inseamna Europa in miniatura cu Micul Paris, Mica Viena si Mica Roma.
Inseamna fiecare din acei studenti romani care vorbesc romaneste (corect!) la marile universitati ale lumii si inoveaza lumea, chiar departe de tara fiind. Sufletul lor este tot aici stand de 3 ore la coada pentru a putea vota.
Inseamna Ecaterina Teodoroiu, Radu Korne, Emanoil Ionescu, Printul C-tin “Bazu” Cantacuzino, Horia Macellariu, Gheroghe Avramescu, Leonard Mociulschi, Mihail Racovita, Nicolae Dascalescu, Nicolae Macici, Danila Pop, Alexandru Hanzu, memorialul durerii si multi altii ale caror nume le gasim pe placi comemorative ale inchisorilor comuniste, acei oameni care nu au fost de vanzare pentru nicio suma, pentru nicio functie, pentru nimic in lume si au ramas verticali chiar si incarcerati.
Pentru mine Romania este dl general-locotenent Dobran.
Pentru mine Romania este atat militarul roman, ala care ne-a integrat in NATO cu sangele sau, cel mai demn ambasador roman, cat si militarul roman care in prezent studiaza la West Point.
Inseamna revolutia romana, inseamna fiecare din acei oameni care au platit cu pretul vietii dreptul meu de a putea scrie, de a putea enerva si de a nu fi obligat sa scriu despre maretele realizari ale partidului.
Inseamna Regii Romaniei, o independenta de stat si o Unire. Inseamna Coroana de Otel, cel mai puternic simbol al Romaniei, despre care eu consider ca depaseste notiunea de regalitate si este intruchiparea Romaniei moderne, independente, mari si europene. Poate fi si mai mare.
Poate insemna si Simona Halep, o sportiva de origine machedoana, cetatean roman pentru care statul nu a ridicat nici degetul mic. La succesul care a incununat munca ei titanica, uneori chiar impotriva naturii umane, chiar impotriva fizicii, hop am chemat-o si noi, prin ai nostri reprezentati, pe stadion sa-i aducem un laudatio ca ulterior sa o jignim, tot prin ai nostri reprezentati, cand a indraznit sa ceara mai multi bani pentru sportul care a desavarsit-o.
Cum apelul meu nu va fi niciodata spre dezbinare ci spre unitate, Romania mea este formata si din Bölöni, Belodedici, Josef Kappl, Mani Neumann si Johnny “Mr Jazz” Raducanu, oameni care au facut ca imnul Romaniei sa se auda pe stadioanele lumii sau in sali de concerte din pian sau chitara bass.
Ar zice cineva, intr-un stil zeflemistic, asta-i un articol de sa fie bine sa nu fie rau. Dap, cam asa este dar a stat cineva sa se intrebe daca acel “sa fie bine” se intampla asa natural de la aliniera planetelor? Pai nu fratilor, este exact invers, este rau pana va fi bine si asta nu se va schimba. Binele nu vine de la sine ci trebuie muncit pentru el.
Solutii? Mergeti la vot si ganditi-va pe cine ar pune stampila unul din cei de mai sus.
Nici o scuza sa nu mergi la vot.
Ma semnez, al vostru Lt(rez)
PS.
Cel mai des ma intreb daca Romania in care eu cred exista sau este doar ceva creat in capul meu. Poate exista doar ghertoism, mici, bere, mizerie, hotie, o ura nenaturala intre oameni si intre generatii iar eu ma agat de epoci apuse si eventual niste varfuri si exceptii ale epocii noastre.