T-90MS „Tagil”
Toata lumea stie ca cel mai eficient mijloc anti-submarin este un alt submarin si extrapoland conceptul asupra campului de lupta terestru, putem sustine, fara teama de a gresi, ca cel mai bun mijloc AT este un alt tanc.
Desi in ultima vreme tot mai multi cred ca vremea tancului a apus, sau ca macar a inceput sa-i vina sfarsitul, supertehnologia care tinde sa doteze tancurile moderne, precum si blindajele din ce in ce mai performante plus sistemele defensive active, fac ca tancul sa revina in forta ca principalul mijloc AT modern, sau ca sa fim cat mai corecti, tunul. Dar in acelasi timp un vehicul pe senile greu, puternic blindat, cu o moblitate crescuta pe orice tip de teren, la fel de util si in aparare si in atac, este necesar pentru a putea sa trasporte tunul pe campul de lupta si sa ofere echipajului o protectie ridicata.
Adica un tanc!
Revenind acum la noile tehnologii defensive ale tancurilor moderne – in principal mijloace active de tip Arena sau Trophy – observam ca o grupare de tancuri, insotita de obisnuita infanterie de sprijin, ar fi destul de greu de lovit cu mijloace clasice ale infanteriei.
O rachete AT poate fi bruiata, daca este ghidata laser sau IR, iar in ultima instanta Trophy sau Arena o pot distruge in apropierea tancului. O lovitura de tip RPG ar putea avea exact aceeasi soarta, iar ideea nastrusnica cu lansarea mai multor rachete simultan asupra unui singur tanc inamic este macar …nastrusnica si foarte optimista, pentru ca regula in lupta anti-tanc este ca prima lovitura conteaza, ea trebuie sa scoata macar din lupta vehiculul, pentru ca altfel sansa unei a doua lovituri este pur teoretica, infanteria sau un alt tanc din grup atacand imediat grupa de tragatori inamici, mai ales ca toate tancurile din unitate impart informatia, iar riposta poate veni chiar in mod automat…
BDRM 2 cu sistem de lansare a rachetelor AT „Konkurs” in Armata Romana
Asadar prima lovitura sau Dumnezu sa-i ierte, ori in aceasta ordine de idei solutiile pentru distrugerea unui batalion de tancuri aflat in ofensiva ar fi folosirea de submunitie AT, lansabila cu ajutorul proiectilelor de artilerie de 155mm, trase de obuziere – o masura strict defensiva, sau o alta grupare de tancuri aflata in aparare, pentru ca deocamdata impotriva unui proiectil de tip sageata nu s-a inventat un sistem defensiv eficient de tip Arena.
Pe de alta parte un tanc poate suporta o suma de lovituri de varii calibre si sa ramana operational, pe cand un om cu un lansator are o singura sansa, un vanator de tanuri de tip TAB sau MLI sunt distruse de orice tanc dintr-o singura lovitura cu tunul, pe cand tancul s-ar putea sa nu fie scos din joc cu prima racheta… Pana la urma este un joc de cine cade primul sau mai corect spus de cine ramane in picioare la sfarsitul balului.
Astfel ca dezvoltarea de noi tehnologii defensiv- active face ca tancul sa revina pe campul de lupta ca principal mijloc anti-tanc modern, capabil sa treaca de apararea activa si sa angajeze clasic un tanc inamic. La fel de eficient ar fi si un distrugator de tancuri dotat cu tun calibrul 120, pe roti sau senile, doar ca acest tip de vehicul nu este foarte folositor in ofensiva si are oricum o serie de limitari destul de serioase.
Racheta AT nu si-a pierdut din valoare sa combative ci dimpotriva a devenit multirol, dar nu poate fi folosita ca singur mijloc de lupta impotriva blindatelor grele, nu poate sub nici o forma inlocui tancul in inventarul armatei si nu trebuie considerata arma AT “regina” pe campul modern de lupta, ci trebuie vazuta doar ceea ce este – o arma multi-task foarte capabil, usor de folosit si ieftina, dar nu atot-puternica.
Bineinteles ca se poate discuta daca o grupare majora de tancuri poate fi oprita decisiv fara tancuri, cu ajutorul aviatiei, vanatorilor de tancuri, fortificatilor, artileriei, etc.
Probabil ca in anumite conditii poate fi oprita, doar ca nu in orice conditii se poate face acest lucru, iar pe de alta parte un mix intre aviatie si infanterie poate sa coste foarte mult, la care se adauga si faptul ca prezumtivul agresor ar putea avea “ciudata” idee de a-si proteja avansul blindat cu propria sa aviatie, cu propria sa infanterie de sprijin si atunci daca gruparea mixta aflata in ofensiva nu are in fata o forta in aparare similara, pozitionata in adancime, sansa ca atacul sa fie oprit si forta inamicul sa fie distrusa este pur teoretica, atat timp cat un tanc modern este perfect capabil sa supravietuiasca atacului cu rachete AT.
Asadar in razboiul modern de astazi, la fel ca si in WW2, orice armata are nevoie de un mix echilibrat intre mijloacele de distrugere a unei forte de invazii bazata pe tancuri, pe model rusesc, nici unul dintre sistemele de arme neputand fi folosit singur, dar in opinia mea orice structura militara in cadrul fortelor terestre trebuie sa aiba in compunerea sa unitati de tancuri sprijinite de infanterie mobila si artilerie cu raza lunga de actiune.
Nici tancul nu poate infrunta inamicul de unul singur, nici infanteria nu poate face acest lucru si ambele categorii de forte au nevoie de artilerie moderna si mobila, pe cat posibil de o minima asigurare aeriana, macar la nivelul de sisteme antiaeriene, daca nu si de o aviatie capabila sa protejeze, fie si partial fortele de la sol.
Ideea este sa nu ne lasam pacaliti de recentele conflicte asimetrice, conflicte in care intradevar tancul nu si-a atins mai deloc potentialul sau maxim, insa conflictele “de buzunar” nu sunt o regula in istoria militara ci mai degraba o exceptie. Iar atunci cand un inamic sensibil egal ca tehnologie si forta militara se uita urat la tine si-si asmute asupra ta batalioanele de tancuri protejate si insotite asa cum trebuie este bine sa poti raspunde cu acceasi moneda…
GeorgeGMT