Cetatea Albă – pintenul lui Ştefan la Marea Neagră

unnamed (4)

Scurt Istoric

 

– ridicată pe urmele vechiului oraş-cetate grec Tyras.

– a aparţinut Imperiului Bizantin, purtând numele „Asprocastron” şi „Maurocastron”.

– a fost, apoi, ocupată de genovezi, punându-i-se numele de „Moncastro”.

– mai târziu, a fost ocupată de tătari.

– sfârşitul sec. al XIV- lea: cetatea aparţine Moldovei.

– 1440: Ştefan al II-lea termină zidul şi poarta celei de a doua incinte.

– 1454: se întregeşte construcţia şi se dotează cetatea cu tunuri.

– 1476: Ştefan cel Mare adaptează cetatea la tactica din vremea lui, bazată pe artilerie: se construieşte poarta cea mare.

– 1479: se termină construcţia celui de-al treilea zid de incintă,

– 1484, 4 august: turcii cuceresc cetatea; în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, lucrează la zidul incintei exterioare, construiesc o giamie şi un minaret.

– 1774: ocupată de ruşi, dar retrocedată turcilor prin pacea de la Kuciuc Kainargi.

– 1806: cucerită de ruşi.

– 1812: este părăsită şi începe să se deterioreze.

– 1880: se iau măsuri de conservare.

– 1928-1930: „Comisia monumentelor istorice” restaurează poarta mare, zidul celei de-a doua incinte şi turnul de pază al acesteia.

unnamed (2)

Descriere

 

Cetatea este aşezată pe un teren stâncos, lângă ţărmul abrupt al limanului Nistrului, dominând faţa lacului, de la o înălţime de aproximativ 30 de metri.

Nucleul cetăţii îl formează vechea citadelă, poate genoveză, de plan aproape pătrat (35 x 37 m), prevăzută la colţuri cu turnuri rotunde. Aceasta rămâne în extremitatea nordică a celei de a doua incinte, de formă vag trapezoidală, cu latura de nord-est formând baza mică.

Din pânza de ziduri din vremea lui Ştefan cel Mare s-a mai păstrat numai poarta cea mare. Aceasta este cu două etaje, cu două porţi, una exterioară şi alta interioară, cu câte două canaturi fiecare.

Avea pod mobil, peste şanţul ce înconjoară cetatea.

Clădirea porţii este astăzi cuprinsă în incinta din sec. al XVIII-lea.

unnamed (3)

Pisanii

 

„În anii de la Întruparea Domnului 6984 (1476) s-au sfârşit marea poartă, în zilele binecredinciosului Io Ştefan voievod şi în zilele panului Luca şi panului Herman.”

 

„În zilele binecredinciosului şi de Hristos iubitorului şi de Dumnezeu dăruitului şi de toată lauda vrednicului Ioan Ştefan voievod, domn a toată ţara Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a început şi a sfârşit acest zid, în timpul pârcălabilor Duma şi Hărman.”

 

Denumiri:

 

Albi Castri, Citta Alba, Belgorod, Alba Iulia, Akkerman, etc., toate însemnând în traducere “Cetatea Albă”. (în ucraineană Білгород-Дністровський / Bilhorod-Dnistrovschi), un oraş în raionul omonim din regiunea istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi (regiunea Odesa).

 

Cetatea Albă, perla pierdută a lui Ştefan cel Mare

 

Pe vremurile domnitorului moldav, cetatea de la Dunăre era considerată unul dintre bastioanele importante ale creştinătăţii şi una dintre cele mai importante fortăreţe ale Moldovei. Acum, la câteva sute de ani după, de stăpânirea lui Ştefan cel Mare nu-ţi mai vorbesc decât cel mult pietrele. Istoria s-a rescris la Cetatea Albă.

Drumul spre Basarabia de Sud reprezintă pentru călătorul român o adevărată aventură. Treci de vama românească pe la Giurgiulesti, treci de cea moldovenească şi după numai un kilomentru intri în vama ucraineană. Aici ai nevoie de răbdare, prea repede… nu scapi. Ai timp să te gândeşti că odată aici a fost România, a fost istorica regiune Bugeac. Şi că, pe vremuri, stăpânitori erau regii daci sau domnitorii români. De la Burebista la Ştefan cel Mare. Oare ce a mai rămas în urma lor? Amândoi au ridicat sau au consolidat o cetate de legendă. Cetatea Albă-Bilhorod-Dnistrovschi. Ai ceva de mers până la ea. Drumurile nu sunt într-o stare prea bună, începi chiar să le apreciezi pe cele din România.Dar odată ajuns, vei vedea că tot efortul a meritat. Silueta impunătoare a cetăţii care străjuieşte vărsarea Nistrului în Marea Neagră, prin limanul Nistrului, se zăreşte de departe. Pe măsură ce te apropii, te copleşeşte. Treci podul de piatră şi te întâmpină şanţurile de apărare. Ar putea înghiţi o armată. Zidurile groase de câţiva metri, înalte de alte câteva zeci îţi dau şi ele impresia de inexpugnabilitate. Şi, totuşi, de-a lungul timpului a fost cucerită. Ba de români, ba de turci. Acum au cucerit-o scribii unei istorii mutilate.

unnamed

Amintirile cetăţii, după naţionalitate

 

Anatolie Popescu, unul dintre marii români ai locului, spune o poveste interesantă, dar dureroasă despre cetate. “La intrare era stema lui Ştefan cel Mare. Au scos-o spunând că o duc la Odessa s-o restaureze. Nici nu au scos-o bine şi au zis c-au pierdut-o. La fel cum vor să piardă ce este românesc aici. Ghizii cetăţii spun vizitatorilor istorii diferite. Despre ce-au făcut românii aici îţi vorbesc numai dacă le spui că eşti român, altfel nu suflă o vorbă. De parcă noi n-am fi trecut pe aici… Priviţi! La porţi sunt lemne de stejar de pe vremea lui Ştefan, datate istoric. Nu ţi se spune asta… nu se spune nimic!”

 

Cetatea atrage. Vin vizitatori. Înăuntru, pe zidurile late de apărare se caţără turiştii dornici de fotografii la înălţime. Fortul din mijlocul cetăţii stă nemişcat ca un centru de univers. Nu mai apără creştinătatea de păgâni, în schimb, Cetatea Albă se împute cu miresmele de friptane şi chiolhanuri. Istoria cetăţii se rezumă acum la petreceri, la grătare şi peturi de bere ciocnite pe iarba din interiorul fortificaţiei. Pe cât este de frumoasă cetatea, de impunătoare, pe atât de nefericită trebuie să fie ea. Cu stăpânii alungaţi din istorie, cu viaţa ciopârţită de interesele unor noi stăpâni.

 

“La intrare era stema lui Ştefan cel Mare. Au scos-o spunând că o duc la Odessa s-o restaureze. Nici nu au scos-o bine şi au zis c-au pierdut-o. La fel cum vor să piardă ce este românesc aici. Ghizii cetăţii spun vizitatorilor istorii diferite. Despre ce-au făcut românii aici îţi vorbesc numai dacă le spui că eşti român, altfel nu suflă o vorbă. De parcă noi n-am fi trecut pe aici… Priviţi! La porţi sunt lemne de stejar de pe vremea lui Ştefan, datate istoric. Nu ţi se spune asta… nu se spune nimic!”  – Anatolie Popescu

 

Costin Anghel

 

Nistrul – raul alb – si fortareata lui, cea mai veche cetate de frontiera a Moldovei

 

Se zice ca ar fi cea mai veche cetate de frontiera a Moldovei, situata la limanul Nistrului. In secolul VI d.H. in locurile descoperite de greci se afa colonia Tiras, mai binezis o cetate-polis greceasca si greco-romana suprapusa dupa uniicercetatori pe cetatea medievala succesiv bizantina, genovezaromaneasca, turceasca avind in aceste perioade numele respective deorigine. Grecii o numeau Levcopilis, dacii – Vidava, romanii – Alba Iulia, genovezii – Moncastro sau Maurocastro, turcii – Akkerman, rusii Belgorod. Noi i-am zis Cetatea Alba, nume si simbol al apararii libertatii si demnitatii neamului. Albul era sugerat de culoarea pietrei din care a fost ciplita din indaratnicia si truda unor mesteri anonimi dar si de numele “Riului alb”. Caci asa s-ar fi numit altadata riul Nistru pe malul caruia a fost ctitorita cetatea, in acest caz albul denotind probabil limpezimea si curatenea apelor fluviului. Marturiile de epoca, resturile de ziduri de piatra din diferite perioade ale anticitatii, inscriptiile grecesti si latine, resturile de arhitectura antica (coloane, placi de teracota pictate inspirat, ceramioca greceasca, romana, bizantina, mici obiecte de bronz, os si teracota), gasite in timpul sapaturilor arheologice din anul 1919 si intre anii 1927-1930 atesta pelerinajul savirsit prin aceste locuri de popoarele care purcedeau la drum de cele mai multe ori cu razboaie si ginduri de cucerire a noi si noi paminturi. Unele semintii au ratacit pe aici in scurtul lor popas, fiind in curind izgonite si puse pe de adversarii mult mai puternici si mai bine inarmati. Astfel romanii i-au pe geti de pe aceste meleaguri, intemeind Alba Iulia, unul din cele mai importante si mai frumoase orase din Dacia Traiana.

 

Cei care au inaltat in secolul XIII pe locul vechii colonii grecesti cetatea au fost genovezii si se numea, dupa cum am spus, Maurocastro sau Moncastro. Acest edificiu cu un zid de doi chilometri lungime, cu 26 de turnuri si trei porti era inconjurat de un sant de aparare foarte lat, cu o adincime de 25 de metri.

 

Dupa intemeierea stului independent al Moldovei, o reconstrueste in secolul al XIV-lea, a fost fortificata si largita Alexandru cel Bun in 1421, apoi Stefan II si Alexandru II intaresc si mai mult Cetatea Alba, care intre timp devenise si resedinta domneasca.

 

Stefan cel Mare, vrednicul si inimosul domn al Moldovei, o reconstruieste cu o deosebita osirdie, amplificind si perfectionind indeosebi sistemul de fortificatii. In 1476 e construita “poarta mare”, deasupra careia se inalta falnica stema a Moldovei si inscriptia ce glasuieste: “In anii de la intruparea domnului 6984 (1476) s-au sfirsit marea poarta in zilele binecinstitorului Io Stefan Voievod si in zilele panului Luca si a panului Herman”. Peste trei ani a fost inaltat si al treilea zid circular de aparare.

 

In anul 1484 Cetatea Alba cade sub stapinire turceasca, urmind sa ramina in tot cursul evului mediu ra ia cu denumirea Akkerman. Apoi a fost recucerita de ostenii moldoveni, ca mai tirziu sa treaca rind perind in miinile cazacilor, rusilor, din nou ale moldovenilor, turcilor etc., fiind martora a unor cumplite vremi, care au macinat sub picioarele veneticilor de tot soiul acest pamint si aceasta multpatimita, dar neingenuncheata Tara a Moldovei.

 

In etapa finala a fost inaltata curtea cea mare, prevazuta cu numeroase turnuri si bastioane.

unnamed (5)

Luata in ansamblu, Cetatea Alba constituie cea mai mare si mai bine intarita fortificatie defensiva din Moldova medievala, un vechi si simbolic monument de arhitectura, ce impresioneaza atit prin dimensiune si expresivitate, cit si in virtutea locului ales pentru zidire.

d

Dupa ani si ani de izbinzi si infringeri Cetatea Alba si-a pierdut stralucirea si importanta de pe vremuri si a ajuns punct vamal si adapost pentru serviciul de carantina, ca mai apoi sa devina straina noua, parasita si data uitarii, care a cotropit si sortit pierzaniei imparatii intregi. Zidurile ei neinvinse de trecerea vremii mai amintesc si astazi de niste stramosi vrednici si un trecut glorios, indemnindu-ne sa nu uitam cine am fost, ce-am ajuns sa fim si incotro tinem calea prin cenusa cotropitoare de suflete a unei istorii inca necunoscute pina in miezul adevarului curat. Istorie invesnicita in inimile noastre si in piatra acum vorbitoare.

 

Surse: Jurnalul.Ro, Literatura si Arta, Basarabia si Bucovina.ro

 

Istoric: Stefan cel Mare. Ro

 

 

23 de comentarii:

  1. „Treci de vama românească pe la Giurgiu”?Mai sa fie…!!!Ce sa caut in Bulgaria ca sa ajung in Bugeac?Giurgiulesti,Giurgiu,Ruse,Vama Veche,etc…?Cam lung traseul.

  2. BRAVO BAIETI, FRUMOASA IDEE!

  3. „Astfel romanii i-au pe geti de pe aceste meleaguri, intemeind Alba Iulia, unul din cele mai importante si mai frumoase orase din Dacia Traiana” – ce-are a face chestia cu prefectura? Romanii n-au calcat aici decat ca negustori si protectori prin tratate (foedus) cu locuitorii/colonii greci din Tyras (greci plus geti, sarmati, sciti sau cum vreti sa le mai spuneti, locuitori care se supusesera candva si lui Burebista si care faceau pe acea vreme parte din Regatul Pontului, vasal Romei). Alba Iulia e la 716 km distanta spre vest de Cetatea Alba. Un pic de scrupulozitate la editare, va rugam!

  4. In plus, cand Cetatea Alba era asediata de turci in 1484, elita comerciala din cetate (genovezi, armeni, etc) au predat-o turcilor, au deschis portile sperand sa-si salveze vietile si afacerile, desi parcalabii moldoveni aparau cu succes cetatea. Dezastrul a fost major, vezi articolele de mai jos:
    http://www.academia.edu/5296677/Statutul_politico-juridic_al_orasului_Cetatea_Alba_in_cadrul_Tarii_Moldovei_LEGAL_AND_POLITICAL_STATUS_OF_THE_CITY_OF_CETATEA_ALBA_AKKERMAN_IN_MOLDAVIA
    http://psihologie.bonumeur.ru/?p=58
    Va rog, daca tot prezentati o cetate-cheie a Moldovei lui Stefan cel Mare si in general a Romaniei, faceti-o cat mai documentat.

  5. E .. Perla. Mai bine zis techereau .. pusculita cu bani a lui Stefan. Cand turcii au luat Cetatea Alba si Chilia … nasol. Stefan a mai castigat batalii .. si- amrit armata insa a trebuit sa se inteleaga. Ca banu .. banu mult nu mai „intra” ..

    Stapanirea turcilor asupra porturilor de la MAre si de la Dunare iata adevarata cauza a ramaneri in urma aTarilor Romane (banii lipsa. Ca in porturi viata economica era activa si aici satele reralizau marile castiguri . Si cine avea bani avea si armata .. ma rog ca si azi)

    • salut Ghita,
      am un prieten care a terminat Istorie dar a preferat sa fie agent de vanzari si patron de taxiuri pentru ca ies mai multi bani din asta decat din istorie.
      Si-mi spune el ca istoricii in Romania chiar stiu istorie si au si prostul obicei sa vorbeasca si pe documente, numai ca nimeni nu-i asculta.
      Referitor la ramanerea in urma a Tarilor Romane, omul imi spune ca turcii au fost baieti de comitet si si-au respectat cuvantul si tratatele fata de Tarile Romane si ca perioada de inflorire economica a Tarilor Romane ramane ………(suspensie!) perioada fanariota!

      OK, prima mea reactie a fost vreo 10 minute de pastele ma-sii de istorie si ce pm ai invatat la istorie, ma?!

      Au trecut emotiile si pe urma l-am ascultat pe om.
      Turcii au zis, intrerupeti relatiile diplomatice pentru ca oricum nu va ajuta si noi vom cumpara absolut tot ce o sa produceti in plus.
      Si au facut asta cam pana in perioada revolutiei lui Tudor Vladimirescu cand Imperiul Otoman a cam ajuns la fundul sacului si a cam dat chix.

      Realitatea este ca in perioada fanariota nu prea auzim de rascoale si de vremuri grele (doar cele romantate din vremea noastra). Practic este o pata alba in istoria noastra oficiala si nu se spune ca boierii o duceau fantastic de bine.
      Cat de rau putea fi daca nu auzim de nici o rascoala, revolta sau lupta pentru independenta sau castigarea de drepturi? Ba dimpotriva apare migratia ardelenilor spre Moldova si Tara Romaneasca.
      De ce se tot aliau boierii cu turcii impotriva voievozilor care visau lupte antiotomane?
      Turcii cumparau tot si banul primeaza!!

      Facand paralela cu ziua de azi, sau terminat banii rusilor s-a dus in… , pardon (o sticla de vin la bord), dracului CAER-ul si Pactul de la Varsovia si visul omului nou.

      Si ramane totusi testamentul (apocrif sau il credem pe Grigore Ureche pe cuvant) lui Stefan cel Mare, aveti incredere in turci.

      Uitandu-ma la turci cum evolueaza, mai ca-mi vine sa ma leg cu economia de ei si in cat mai multe planuri de cercetare pentru ca nu mai avem cu ce.

      Ce naiba era rau in perioada fanariota?
      Haraciul? era acelasi
      tributul sangelui (copii dati pentru a dveni ieniceri)? NU, romanii chiar au platit turci sa accepte sa se dea romani si turcii chira vroiau asta.
      musulmanizarea fortata? Povesti! Turcii nu au construit moschei la nord de Dunare in Tara Romaneasca si Moldova dar au construit in Ungaria, si Banat.

      Ce era rau? Era plata si comisionul pe care fanariotul trebuia sa le plateasca pentru numirea sa. Spolia tot ce misca!
      Cine erau fanariotii? Greci si inca de religie ortodoxa.

      Rahat pe bat cu istoria asta! Oricum, o dai, tot iesim de fraieri!

      • Interesant, in ce perioada a terminat istoria? Poate asa se explica faptul ca se incearca sa li se prezinte perioada fanariota in felul asta. Sa le induca ideea ca e bine, ca e normal, chiar profitabil etc.

        • Eu as privi putin mai sceptic aceste presupuneri. Ar fi bine sa citim mai mult din literatura acelei vreme care abia se nastea la noi. Sa ne amintim de „fumarit”, de „Ciocoii vechi si noi”(cat de actuala, parca s-a intamplat ieri), Au fost vremuri cumplite, cam ca si acum, atunci se plateau pungi de galbeni la Poarta si fiecare si-i recupera cum putea, acum se platesc bani in campanii electorale si ii recupereaza cum pot. Probabil asta este si scopul acestor „tendinte”, sa ne obisnuiasca cu fanariotii moderni. Erau intradevar cativa boieri care o duceau bine, mereu au fost, in special tradatorii dar tara nu inseamna cativa boieri care-i numeri pe degete. Revolte si conspiratii au fost o gramada. Va mai amintiti de Voda Caragea? In aceasta acceptiune cred ca a fot un iluminat!. Singurul avantaj al perioadei fanariote decurge din mutarea intereselor marilor imperii catre centru unde Napoleon le cam dadea de lucru si astfel s-a creat o oarecare stabilitate.. La fel si aparitia unui nou imperiu in zona , cel rus si razboiul ruso-turc cand s-au pricopsit rusii cu partea estica a Moldovei care avea sa incheie acea perioada de „liniste”. Comentariul sincer mi se pare a unui „istoric de moda noua” care a fost invatat ca aici nu a existat nimic, ca noi nu am reprezentat si nu vom reprezenta nimic si ca ceea ce se intampla acum este tot ce poate tara si poporul roman. Nu se sustine cu argumente si mai ales cu „documentele” invocate mai sus. Si un copil de clasa a 8-a care a avut curiozitatea sa invete mai mult despre istoria romanilor decat mizeria de manual alternativ ce a avut-o in fata la orele de istorie poate face cateva conexiuni si demonta cu usurinta aceste afirmatii.

  6. NU-I ABANDONAȚI PE ROMÂNII DIN BUGEAC :
    https://www.youtube.com/watch?v=a35K4t7seIY

    http://www.infoprut.ro/2014/sua-solicita-rusiei-retragerea-armatei-de-pe-teritoriul-rep-moldova.html

    Senatul SUA a adoptat o rezoluție cu privire la consolidarea relațiilor cu Republica Moldova și la susținerea integrității teritoriale a acestui stat.

    Rezoluția SR 500 a fost introdusă de către senatorul democrat Jeanne Shaheen, în colaborare cu senatorii Marco Rubio, Robert Menendez, Christopher Murphy, Richard Durbin, precum și cu senatorul republican John McCain și președintele Comisiei Helsinki, senatorul democrat Ben Cardin, care au vizitat Republica Moldova în perioada aprilie-iulie. O rezoluție similară a fost aprobată anterior și în Comitetul pentru Afaceri Externe al Camerei Reprezentanților SUA, inițiatorul acesteia fiind congresmanul Joseph Pitts, co-președintele Grupului politic de sprijin al RM din Congresul SUA.

    Astfel, în contextul noilor provocări regionale, Senatul SUA vine cu o serie de recomandări în direcția Federației Ruse, de a se abține de la presiuni economice impuse Republicii Moldova, de a înceta susținerea mișcărilor separatiste pe teritoriul Republicii Moldova și de a-și îndeplini angajamentele asumate anterior privind retragerea forțelor militare și munițiilor sale de pe teritoriul recunoscut pe plan internațional al Republicii Moldova.

  7. La 26 iulie 1941, a fost eliberat oraşul Cetatea Albă, a dat prilejul Marelui Cartier General român să anunţe întreaga ţară: ,,Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la răsărit s-a terminat. Din Carpaţi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune”.

    Imagini surprinse in timpul uneia dintre vizitele efectuate de Ion Antonescu, in Basarabia, in anul 1941.
    https://www.facebook.com/296245990399214/photos/a.520297437994067.123781.296245990399214/821002034590271/?type=1&fref=nf

  8. O masă festivă în cinstea eliberării Basarabiei. – Iulie 1941 *** Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941: „Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la Răsărit s-a terminat. Din Carpaţi şi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune. Lupta pentru asigurarea dezvoltării noastre, pentru salvarea credinţei, pentru ordine şi pentru civilizaţie, continuă. Trupele germano-române au înaintat adânc dincolo de Nistru”.

    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=711697548896606&set=a.152402308159469.38045.100001691012215&type=1&theater

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *