Adevarata forta a Rusiei nu stat in furnizarea de gaze, ci in capacitatea de a opri furnizarea acestora: adica in santaj!
Am citit articolul publicat ieri de prietenul nostru Jus Valahicum, iar astazi incerc sa gasesc un raspuns la intrebarea pusa de colegul nostru.
Din cele prezentate foarte bine in articol, despre programele de inarmare ale Rusiei, observam ca majoritatea programelor de top rusesti nu au ajuns la maturitate (avioane de generatia 5, submarine cu AIP, Armata, Bulava) si intrebarea logica este: de ce se grabesc rusii sa inceapa circul acum cand acele programe nu au atins maturitatea necesara introducerii masive in dotare a echipamentelor respective?
Dintr-un motiv foarte simplu: gaze.
Discutam foarte mult despre dependenta de cca 30% a Europei de gazele rusesti dar uitam ca Rusia este dependenta in proportie de 70% de clientii europeni pentru aceleasi gaze. Declansarea explorarilor si exploatarilor de gaze de sist in Europa o poate lipsi de aceasta piata, pe care deocamdata acum o domina politic prin intermediul exporturilor de energie.
Rusia a investit masiv in propaganda ecologista impotriva gazelor de sist (cum pe vremuri facea impotriva energiei nucleare) si a obtinut blocarea explorarilor in cateva tari (Franta, Germania, Bulgaria) dar daca vor demara extractiile in UK, Polonia si Romania si nu se vor produce acele incidente grave despre care vorbesc ecologistii, atunci si alte tari, reticente acum, vor ajunge la concluzia ca e bine sa inceapa si ele.
Actiunile Rusiei impotriva Ucrainei se produc, ca din intamplare, dupa doua evenimente majore:
-primul se refera la incheierea de catre Ucraina a unor acorduri de explorare-exploatare a gazelor de sist, cu mari companii americane;
-al doilea se refera la demararea in forta, tot de Ucraina dar si de Romania, a explorarilor in zonele din Marea Neagra, dupa delimitarea zonelor economice exclusive la Haga, cu rezultate bune anuntate de Romania, probabil si de Ucraina (n-ar fi exclus ca rusii sa stie, inca de pe timpul URSS, ca zona Crimeei este bogata in gaze si ca acestea nu trebuie sa ajunga sa fie exploatate de Ucraina).
Daca se pun pe picioare exploatarile de gaze de sist si cele din Marea Neagra, Rusia isi poate lua adio de la piata europeana si de la influenta politica asupra UE.
Sigur, poate incheia (sau a incheiat) contracte ca sa redirectioneze exportul catre China, dar lucrurile nu sunt asa simple pentru ca este foarte riscant sa-ti pui 70% din oua intr-un singur cos, in special unul chinezesc.
China, ca si Rusia, nu este o economie de piata, in ciuda perdelelor de fum, ci este o economie dirijata de stat, chiar daca investitorii sunt, multi dintre ei, privati.
In primul rand China nu este dependenta de gazele rusesti pentru ca-si procura si acum gazele din alte surse (mai ales GNL) si o poate face din nou, daca se supara pe rusi, lasandu-i cu conducta in brate.
In al doilea rand, daca Rusia exporta gaze in China, raman cantitati disponibile de gaze in zona Golfului (cele importate anterior de China) si pe care tarile arabe vor avea tot interesul sa le exporte altundeva, de ex. in Europa;
In al treilea rand, China are rezerve uriase de gaze de sist, nu are inca tehnologia de extractie, dar, asa cum ii stim, o vor pune la punct, o vor cumpara sau o vor fura in maximum 5-8 ani iar Rusia va pierde si aceasta piata.
Este drept ca Rusia mai exporta si petrol dar, daca ne uitam ce se intampla in Statele Unite unde marii transportatori auto au inceput sa studieze si sa-si adapteze flotele de camioane pentru a functiona cu GNL, nu este greu sa ne imaginam ce se va intampla in Europa, in conditii similare.
Chiar si la pretul actual al gazelor este rentabil sa-ti treci masina pe gaz. Cat de rentabil va fi cand pretul gazelor va scadea la jumatate (cel putin)? Foarte rentabil. Vor trece transportatorii rutieri pe gaz? Evident ca vor trece. Va scadea piata petrolului? Evident ca va scadea. Dar pretul petrolului? Si el.
Germania, agentul aproape secret al Rusiei in UE: „Vreun post la Gazprom si pentru mine?!” pare sa intrebe Merkel…
Cred ca Rusia a adoptat singura solutie valabila pentru ei, in incercarea de a intarzia cat mai mult pierderea pietei europene de gaze. Este foarte riscant ce incearca sa faca pentru ca, dincolo de cativa slugoi europeni (viitori functionari Gazprom?) care bazaie ca nu sunt alternative, s-ar putea sa produca exact reactia inversa celei asteptate si anume accelerarea explorarilor de gaze de sist, demararea importurilor de gaze lichefiate din USA, reluarea unor proiecte oarecum abandonate de europeni (Nabuco, AGRI).
Daca rusii pierd piata gazelor din UE si ia amploare productia de gaze de sist, cu o scadere masiva a costului gazelor (in USA a scazut de trei ori), economia Rusiei nu numai ca nu va mai putea sustine programele militare dar se va sufoca sub greutatea propriei administratii.
Daca nu ia masuri acum, in 10 ani Rusia va deveni un actor local, asta in cazul in care nu se va dezintegra.
Faptul ca Romania, atat ca pozitie geografica cat si ca implicare in programele de extractie a gazelor de la Marea Neagra si gazelor de sist, constituie, pentru Rusia, o parte a amenintarii de a pierde piata europeana, ma face sa cred ca incidentele cu Ucraina nu vor fi singurele ci, cumva, Rusia va incerca sa ne atraga si pe noi in conflict pentru a pune in pericol programele noastre energetice.
Tine foarte mult de inteligenta si forta noastra sa ne continuam programele energetice si, in acelasi timp, sa ne realizam interesele in Republica Moldova si la gurile Dunarii.
Eroul Bula