Îmi aduc și acum aminte cu câtă nerăbdare așteptam apariția următorului număr din Revista Modelism (eram prea mic pentru Știință și Tehnică). Vremurile erau întunecate la propriu în perioada respectivă, curentul era întrerupt frecvent seara pentru a limita consumul populației. Programele de la televizor deveniseră o odă de două ore închinată conducătorului iubit în timp ce noi învățam cu toții la lumânare, lampă sau opaiț deși prin Almanahuri ni se vorbea cu optimism de luminoșii ani 2000… Când nu vom mai fi fost copii.
Pe vremea aceea, deși făceam lucru manual la școală iar abilitățile tehnice păreau să fie încurajate, în realitate, modelismul era marcat de penuria materialelor necesare (poate doar la cluburile de modelism din marile orașe mai găseai una alta) practicării sale, mai ales în cazul modelelor radiocomandate. Astăzi poate părea ciudat, dar radioamatorii nu prea erau încurajați în vremurile alea, din contră.
În lipsa motoarelor electrice, nu mai vorbesc de cele termice, elasticul era folosit intensiv pentru propulsia aero/navomodelului construit de subsemnatul cu materialele pe care le găsea pe te miri unde.
De ce această introducere? Răspunsul este în clipul de mai jos. Mai multe detalii puteți citi și în articolul publicat pe Defense News.
Astăzi poți găsi aproape orice în „comerțul capitalism” însă acest sport, pentru că modelismul este și el un sport, mi se pare că nu mai prezintă la fel de mult interes pentru cei mici, cu excepția câtorva tocilari pasionați de roboți sau rachete. Dar poate că la fel era și pe „vremea mea” și pur și simplu nu-mi dau eu seama… Oricum e cam greu să găsești statistici din perioada aceea, cu excepția producției agricole anuale.