Evenimentele din zilele acestea ne-au demonstrat, din nou, că Putin nu dă doi bani pe “marile puteri” europene cu care semnează acorduri sau se şterge la fund după cum ii dictează interesele de moment.
A profitat de acordul de la Minsk pentru a rezolva situaţia de la Debaltzevo. Exploatând faptul că ucrainenii stau pe loc, conform acordului de încetare a focului, separatiştii au adus oameni şi tehnică din alte sectoare ale frontului, copleşind apărarea trupelor ucrainene.
Culmea este că o mişcare similară s-a făcut cu ocazia primului acord de la Minsk, când ruşii au ocupat aeroportul din Donetsk, iar ucrainenii nu au invăţat nimic.
Toţi ne întrebăm unde va fi următoarea mişcare a lui Putin pentru că e clar că nu se va opri aici. Nu mă refer la operaţiuni de extindere a zonei controlate în Donbas. Acestea se vor produce oricum.
Întrebarea este: unde va putea muta în perioada următoare fără ca să fie nevoit să abandoneze masca fratelui mai mare care-i salvează pe bieţii rusi oprimaţi de ucraineni?
Aici nu vorbim despre acuzaţiile americanilor, polonezilor sau ale noastre ci despre imaginea internă a lui Putin şi despre oferirea unui pretext prietenilor săi din vest (Franţa, Germania, Grecia, Ungaria etc) de a spune că nu e o agresiune şi, pe cale de consecinţă, nu e nevoie de sancţiuni suplimentare.
Dacă ne uităm pe hartă, logic ar fi să încerce să lege zona Donbas de Crimeea şi, ulterior, să încerce să închidă accesul Ucrainei la Marea Neagră.
Problema este că, în zonele acestea, procentul de minoritari ruşi este mult mai scăzut decât în Donbas astfel că vor trebui să execute o invazie pe faţă ceea ce, momentan, nu le convine.
Cea mai bună zonă pentru a executa o invazie, sub pretextul salvării fraţilor rusofoni, rămâne Bugeacul.
Conform recensământului din 2001, populaţia regiunii este de 617.000 locuitori din care:
– ucraineni: 248.000 (40%);
– bulgari: 129.000 (21%);
– ruşi: 124.500 (20%);
– români: 78.300 (13%);
– găgăuzi: 24.700 (4%);
Pe scurt, cel puţin 45% din populaţie (cca 278.000 oameni) este rusă sau rusofilă.
Ca aşezare, aceştia ocupă o zonă compactă în partea de centru-vest a regiunii, cu continuitate teritorială în Autonomia Găgăuză din Republica Moldova, unde alţi cca. 142.000 de găgăuzi, bulgari şi ruşi (91% din populatie) aşteaptă ora exactă de la Moscova.
Alte comunităţi importante de ruşi şi bulgari se află în partea de nord a Bugeacului, la limita cu Rep. Moldova, foarte aproape de zona Tighinei.
În privinţa raioanelor şi porturilor de la Dunăre:
Reni – 49% români, 18% ucraineni, 31,5% ruşi+bulgari+găgăuzi;
Ismail – 53% ruşi şi bulgari, 38% ucraineni;
Chilia – 45% ucraineni, 38% ruşi+bulgari+găgăuzi, 16% români;
Vâlkovo (aparţine de Chilia) – 70% ruşi, 25% ucraineni;
Zonele compacte de locuire a ucrainenilor se află preponderent în estul şi sud-estul regiunii, în special zona Belgorod-Dnestrovsky (Cetatea Albă).
Harta etnică a Bugeacului (recensământ 2001)
O inflamare a bulgarilor, ruşilor şi găgăuzilor, în Bugeac şi, foarte probabil, în Autonomia Găgăuză, cu declararea unei republici a Bugeacului (sau alte variante), cu manifestaţii, referendumuri şi acţiuni de preluare prin forţă a structurilor administrative ar pune autoritatile în situaţia de a interveni cu forţe de poliţie a căror loialitate este nesigură (şi acolo sunt ruşi, bulgari, găgăuzi) ceea ce poate duce în orice direcţie.
Fie ii reprimă şi atrag reacţia Rusiei care se va grăbi “să-i salveze” pe rusofoni, fie forţele de ordine se descompun, separatiştii preiau arme şi muniţie de la poliţişti, iar situaţia escaladează, făcând necesară intervenţia armatei ucrainene, atrăgând din nou intervenţia “salvatoare” a Rusiei.
De aici mai departe este doar o aruncătură de băţ pentru “salvatorii” ruşi să facă joncţiunea cu separatiştii din Tighina şi Tiraspol, asta dacă nu cumva o realizează dinainte separatiştii locali.
În plus, în drumul lor spre Bugeac (pentru salvarea celor oropsiţi, of course) ruşii vor face şi un mic ocol până pe Insula Şerpilor.
Pentru ucraineni, marele dezavantaj al Bugeacului îl reprezintă izolarea lui, singurele legături fiind pe la gura Nistrului-Bugaz, cu pod de sosea şi CF, şi pe la Palanca, cu pod peste canal-Palanca şi pod peste Nistru – Mayaki. În ambele situaţii podurile pot fi “rezolvate” pentru a lăsa Bugeacul complet izolat.
Nu am informaţii despre efectivele trupelor ucrainene din Bugeac, ştiu că intenţionau să aducă o brigadă mecanizată la Cetatea Alba dar nu ştiu dacă au reuşit.
Mai mult, nu ştiu componenţa etnică a unităţilor militare de aici pentru a putea evalua posibila reacţie a acestora în cazul repetării scenariului Crimeea.
Ce e de făcut?
În primul rând, trebuie să-i convingem pe căpoşii de ucraineni că nu vor putea apăra Insula Şerpilor. Are o suprafaţă mică, e dreaptă ca-n palmă, fără resurse, fără apă.
Pe scurt, nu o poţi apăra decât dacă ai la dispoziţie o forţa navală solidă şi o acoperire aeriană pe măsura ceea ce nu e cazul Ucrainei … şi nici al României.
Cea mai bună soluţie ar fi sa concesioneze insula, împreună cu zona limitrofă de 12 mile marine, pentru 10-20 de ani, către Statele Unite care să o folosească drept bază logistică pentru operaţiunile umanitare din Ucraina şi/sau pentru operaţiunile companiilor petroliere americane din Marea Neagră sau pentru orice altceva doresc americanii, doar să fie marcată prezenţa americana (inclusiv militară) pe insulă.
Dacă nu vor face asta vor pierde insula şi ne vom trezi cu radare, staţii de ascultare şi rachete ruseşti chiar în faţa gurilor Dunării. Nu că n-ar avea destule în Crimeea dar, dacă se va ivi ocazia, vor profita rapid de ea apoi va începe contestarea liniei de demarcaţie a zonelor economice exclusive.
Să nu uităm că au luat Crimeea pentru gazele din Marea Neagră şi nu pentru Sevastopol (pe care-l aveau oricum).
În al doilea rând, programul de instruire a armatei ucrainene pe care vor americanii să-l deruleze, prin trimiterea paraşutiştilor, ar trebui să se desfăşoare în Bugeac şi nu în Lvov.
Cantonaţi la Cetatea Albă, Tatarbunar sau Chilia, sau în toate trei, exerciţii şi aplicaţii cu trageri de luptă în zona litoralului, eventual semnat un acord pentru stabilirea unei largi zone litorale drept poligon de tragere.
În modul acesta ucrainenii vor avea trupe suplimentare în Bugeac, la instrucţie, americanii vor avea şi ei trupe in teren, în baza acordului cu ucrainenii, iar ruşii, dacă se hotărăsc să debarce, vor trebui s-o facă prin poligon.
Dacă ruşii încearcă sa facă o mişcare şi ajung să ameninţe siguranţa trupelor americane acestea vor putea fi sprijinite rapid cu alte trupe, americane sau nu.
Dacă negociem sprijinul pentru Ucraina, cel putin concesionarea Insulei Şerpilor către americani trebuie sa fie o temă de discuţie deşi ar fi mai simplu să-i convingem pe americani să discute ei.
Eroul Bulă