Romania Military

Două destine frânte nedrept… şi multă presă idioată

Anul trecut ne-am bucurat foarte tare afland despre cresterea spectaculoasa a numarului de romani care, trecand peste durerea pricinuita de pierderea celor dragi,  hotarau sa le doneze organele pentru a salva alti oameni aflati in suferinta. Se anuntase si reluarea transplanturilor de inima si totul parea sa mearga ca pe roate.

In toata aceasta miscare, operatiunea de preluare, transport si transplantare a organelor mergea ca unsa astfel ca nimeni nu se mai intreba cine sunt oamenii care, ziua si noaptea, zburau dintr-un capat in celalalt al tarii pentru a salva vietile altora, in ce conditii de siguranta zboara si cum sunt platiti.

A trebuit sa se intample o nenorocire ca sa aflam ca nu se zboara cu elicopterele sau Piper-ul SMURD-ului, astea cica sunt pentru salvarea de vieti, nu pentru alte lucruri (citez un ministru de interne cazut in cap) ci cu un BN2 vechi de 30-40 de ani, un fel de cotineata zburatoare de pe vremea lui Fred si Barney, ca nu sunt platiti ci fac asta voluntar, mai mult, isi iau CONCEDIU FARA PLATA pentru a participa la astfel de misiuni.

BN2 Islander (al nostru arata mai rau)

Pe scurt, avionul, cu doi piloti, patru medici si o studenta in ultimul an la medicina militara, pleaca de la Bucuresti spre Oradea si, deasupra Apusenilor, se produce fenomenul de givraj (gheata pe aripi), pilotul executa o manevra de coborare, pentru a forta degivrarea, il lasa un motor si incearca sa aterizeze intr-o zona muntoasa si impadurita. Singurele lucruri pe care le poate face sunt sa repereze o zona cu padure mai tanara si sa incerce o planare cat mai lina pe varfurile coroanelor pentru a reduce viteza avionului inainte de contactul cu solul. Evident, dupa ce viteza scade suficient, avionul cade ca bolovanul printre copaci. Toti supravietuiesc impactului initial, unii cu rani foarte grave, pilotul si studenta se vor stinge din cauza ranilor si frigului, ceilalti vor fi gasiti de localnici, dupa 6 ore, apoi membrii unui club off-road din Cluj ajung cu cativa paramedici la locul accidentului si incep evacuarea ranitilor. Pentru pilot si studenta a fost prea tarziu.

Un asemenea eveniment cu un impact emotional foarte mare la public (pieirea unui pilot foarte cunoscut si experimentat si a unei studente eminente) nu avea cum sa scape mass-mediei si politicienilor care s-au repezit, ca hienele, sa scoata rating si imagine publica dintr-o tragedie.

Am vazut fatuci excitate care prezentau BN2-ul fara sa stie cu care parte zboara inainte, care afirmau ca Iovan a ales sa se sacrifice pentru a salva pasagerii desi s-ar fi putut CATAPULTA !!!!

S-a dat vina pe STS si Romatsa ca au localizat gresit avionul, pe SMURD ca a umblat haotic,  ca au fost doi sefi ISU in zona, ca s-au incurcat salvatorii intre ei.

Cel putin studioul Antena 1 arata ca un salon al Spitalului 9, cu Vadim, eterna Mara, Monica Pop, un avocat “agitat”, Val Valcu si un fost politist care parea sa stie cum e cu localizarea telefoanelor mobile dar nu reusea sa vorbeasca pentru ca era acoperit de isteriile celorlalti care tipau unii la ceilalti si la cei cu care se intra in contact telefonic. In tot acest timp, in studioul A1 de la Cluj  stateau cei doi membri ai clubului off-road care participasera direct la operatiunile de salvare si aveau informatii interesante dar, la fel, nu aveau loc de circul din platoul de la  Bucuresti.

Televiziunea nationala nu s-a putut abtine sa nu se faca si ea de cacat si a organizat o editie speciala, moderata de Mihai Constantin, avandu-i ca invitati pe Adelin Petrisor si un pilot care zburase ultima oara avionul in decembrie 2013 si care avea informatii importante privind sistemele de zbor si de siguranta de pe avion si despre procedurile de urgenta ale Romatsa pentru astfel de cazuri. Erau toate sansele ca emisiunea sa fie interesanta doar ca Mihai Constantin s-a suit pe subiect ca gaina pe gramada (un vechi obicei) si a inceput sa zgarme in toate directiile, sa vorbeasca mai mult decat cei doi invitati la un loc, sa-i intrerupa cu intrebari fara rost la care nici nu astepta raspuns. Chiar cand pilotul explica despre procedurile Romatsa pentru situatii de acest gen, Mihai Constantin l-a intrerupt ca sa-l intrebe o banalitate pe membrul clubului off-road, aflat in studioul de la Cluj. In tot acest timp Adelin Petrisor se uita interzis, intrebandu-se probabil ce cauta acolo.

Fosti ministri care nu s-au remarcat decat prin absenta, prostie sau gainarii au simtit nevoia sa iasa si sa acuze fara sa stie despre ce vorbesc.

Din tot vacarmul asta am incercat sa-mi dau seama care informatii sunt reale si ce s-a intamplat in realitate, in cursul operatiunilor de cautare.

O paranteza:

La ora la care scriu materialul a iesit Ponta cu raportul privind evenimentele.

Printre multe bla bla-uri am aflat ca au fost luate/propuse masuri impotriva a trei institutii: STS, Romatsa si MAI. Daca pentru primele doua se va solicita, dupa caz, inlocuirea lui Opris si a celor direct implicati precum si a directorului general si directorului de operatiuni Romatsa, la Ministerul de Interne nu a fost debarcat Stroie (autorul unor declaratii cretine) ci a fost gasit acarul Paun (secretarul de stat Opris care raspunde de situatiile de urgenta). Probabil stabilitatea coalitiei este mai importanta decat imaginea catastrofala a unui ministru incompetent si arogant.

 

Revenind la ce spuneam mai sus, sa incercam sa le luam pe rand:

 

STS:

S-a spus ca STS-ul a transmis coordonate gresite dar STS-ul vede ce “vad” si companiile de telefonie mobila. Celulele GSM nu se ocupa cu goniometrarea telefoanelor ci le pot localiza cu oarecare precizie, in functie de cate celule GSM primesc semnal de la telefon.

 

Asa cum arata si desenul, daca telefonul tau este receptionat de trei celule GSM locatia ta se afla la  intersectia celor trei suprafete. Asta este cazul fericit, intalnit in orase, unde celulele GSM sunt foarte dese, putand sa te localizeze cu precizie de cateva zeci de metri.

Daca semnalul telefonului este receptionat doar de doua celule suprafata unde te poti afla este de cateva ori mai mare.

Cazul cel mai nefericit este cand nu esti receptionat decat de o singura celula, cum s-a intamplat si cu avionul prabusit, caz in care te poti afla oriunde in jurul celulei GSM, in functie si de puterea de emisie a telefonului.

Cel mai probabil, cei de la STS, dupa ce au transmis coordonatele celulei GSM care a primit semnal de la telefon (probabil interpretate gresit de ceilalti drept locul unde a cazut avionul) au incercat sa mearga la ghici, in functie de o ruta aproximativa de zbor a avionului si de coordonatele celulei GSM (nu i-a sunat nimeni sa le dea macar coordonatele culoarului de zbor pentru a incerca o restrangere a suprafetei de cautare si, in general, nu i-a sunat nimeni).

 

ROMATSA

Imediat dupa disparitia avionului de pe radar a cerut avioanelor care treceau prin zona sa incerce localizarea avionului si a semnalului ELT (emis in caz de urgenta). Cel putin un avion a receptionat semnalul si ar fi dat niste coordonate care nu coincideau cu zona prabusirii, facandu-i pe salvatori sa piarda alt timp pretios.

 

ISU-SMURD

Este nedrept sa-i acuzi ca au bajbait. S-au dus sa caute unde au primit coordonatele.

Este nedrept sa-i acuzi ca au venit din mai multe judete si ca erau prezenti doi sefi ISU. Zona este la limita dintre Alba si Cluj si, pe o raza de maximum 32km, se gasesc limitele judetelor Bihor, Hunedoara si Arad. Nici macar nu se stia in ce judet a cazut avionul.

Este nedrept sa-i acuzi ca n-au ajuns mai repede la avion, dupa ce au aflat coordonatele reale. Ambulantele nu sunt MLI-uri; au urcat cat s-a putut apoi au plecat pe jos, fiind ajunsi din urma si preluati de cei de la off-road.

Mi se pare nedrept sa fie acuzat Raed Arafat pentru ca sistemul n-ar fi functionat in lipsa lui. Sistemul a functionat dar oamenii au cautat pe coordonatele pe care le-au primit.

Acum aflu ca seful IGSU a demisionat desi nu existau motive pentru asta. Ministrul de Interne tot tace.

 

Ministerul de interne

Celula de interventie pentru dezastre se afla in curtea lor. Cineva a interpretat gresit coordonatele celulei GSM (comunicate de STS) drept locul prabusirii avionului si a produs cautari inutile si intarzieri de ore, in conditiile in care aparatul se afla la vreo 15-20km.

In dotarea ministerului se afla o aparatura performanta pentru localizarea mobilelor dar, pentru ca este destinata localizarii infractorilor, nimanui nu i-a dat prin cap, sau le-a fost lene, s-o foloseasca pentru localizarea telefoanelor pasagerilor avionului (nu stiu cum functioneaza, cel mai probabil este conectata la satelitii de “comunicatii” europeni, altfel ar fi functionat precum reteaua GSM, adica nu ar fi gasit avionul).

 

Dupa  parerea mea, cauzele intarzierii operatiunilor de salvare au fost:

 

Nepregatirea avionului si lipsa instructajului pasagerilor pentru situatii de accident aerian.

 

Unde era pistolul de semnalizare care, in tarile civilizate, exista in orice tartareata de avion?

Utilizarea lui ar fi permis o localizare mai rapida, chiar si din intamplare, a avionului.

 

Care era dotarea avionului pentru situatii de accident aerian?

Kit-uri de prim ajutor pentru 10 persoane, pături, rezerve de apa. Vorbim de zboruri pe timp de iarna.

 

De ce nu au fost instruiti oamenii sa-si determine coordonatele GPS, in conditiile in care aveau telefoane performante, cu aplicatii GPS?

Nu vorbim despre calatori ocazionali ci despre echipe de transplant care faceau zboruri frecvente.

Probabil ca doctorul Zamfir se va intreba pana la sfarsitul zilelor daca pilotul si studenta ar fi supravietuit daca el ar fi stiut sa transmita coordonatele GPS. Asta ar fi total nedrept pentru ca a facut eforturi supraomenesti sa-i scoata din avion, sa le acorde primul ajutor, sa-i incalzeasca, s-o resusciteze pe studenta, sa contacteze autoritatile pentru a cere sprijin. Cel mai probabil nu stia ca are aplicatia pe telefon sau, daca o avea, nu o folosise niciodata. Contactat de cineva de la Salvamont, a incercat sa transmita coordonatele dar nu s-a descurcat asa ca le-a transmis doar ce vede (o partie de schi, cotul unui drum).

 

Nepregatirea structurilor de urgenta pentru situatii de accident in zone montane izolate

 

De ce nu exista planuri realiste pentru astfel de interventii in zone montane, izolate, fara drumuri practicabile?

Nu poti sa te bazezi doar pe ISU, sa vina de la zeci de km, cand zonele izolate sunt mult mai bine cunoscute de localnici si ei ar trebui sa plece primii in recunoastere, pana la sosirea ISU in zona.

 

De ce nu exista helicoptere apte sa zboare pe vreme rea?

Nu poti sa bagi carute de bani in helicoptere de salvare … pe care sa nu le poti ridica  de la sol pentru ca e ceata.

 

De ce nu s-a trecut la dotarea cu vehicule de salvare cu capacitati off-road, special pentru astfel de zone?

Exista ceva salvari 4×4 dar au capacitati limitate de trecere (putere motor, garda la sol etc). Daca nu apareau cei de la off-road probabil ca il pierdeau si pe copilot (cel putin).

Tocmai a fost prezentata la un targ GHE-O RESCUE, cu capacitati ridicate de trecere, dar nimeni nu si-a batut capul sa se intereseze de ea. Probabil ca producatorul nu ofera comision.

 

De ce nu s-a depus niciun proiect de finantare, pe fonduri europene pentru achizitia unor drone de cercetare performante destinate localizarii victimelor unor astfel de situatii?

O astfel de drona ar fi permis o localizare mult mai rapida a victimelor accidentului.

In tara, diverse firme sau chiar amatori se ocupa de construirea unor astfel de drone dar, la fel, nimeni nu-i baga in seama. Pe o colaborare cu Serbia s-au achizitionat drone pentru supravegherea frontierei asa ca exista un precedent dar cine trebuia sa ia decizii (probabil vreun politruc) a dormit in ghete.

 

Una peste alta, s-au pierdut doua vieti

 

Despre Adrian Iovan s-a tot vorbit in presa ultimilor ani: un pilot cu o experienta uriasa de zbor care a facut imposibilul ca sa-si salveze pasagerii si a reusit sa aterizeze cu avionul in plina padure si sa supravietuiasca toti impactului cu solul.

Despre cealalta victima, Aura Ion, stim ca era in ultimul an la medicina militara, ca era o studenta eminenta care-si dorise de mica sa devina medic. La varsta la care alte fete se ocupa cu cluburile si cu silicoanele, fata asta zbura prin toata tara, in conditii precare, alaturi de alti entuziasti, pentru a salva oameni.

Cand juri sa-ti aperi tara “chiar cu pretul vietii” esti convins ca asa vei face dar nu-ti imaginezi ca asta se va intampla foarte curand, izolat intr-o padure, ranit si inghetat, fara sperante ca va veni cineva dupa tine.

O fata frumoasa care s-a prapadit tocmai cand trebuia sa-si inceapa viata.

 

RESPECT !

 Eroul Bula

 

Exit mobile version