Romania Military

DSS: Organizarea legăturii cu rețeaua informativă (II)

Continuăm călătoria, aceste trei părți fiind o broșura sau un ghid cu titlul Organizarea legăturii cu rețeaua informativă. Are 32 de pagini, a fost publicată în 1976 de Serviciul Cultural, Presă și Editorial. Autorii lucrării sunt:
– colonel GHEORGHE DERSCANU
– colonel IOAN MOȚ
– lt. col. TRAIAN TĂULESCU
– lt. col. PETRE PAHIS
– lt. col. CONSTANTIN IORDACHE
– lt. col. SANDU AVESALON
– lt. col. ION ISTUDOR
– cpt. CRISTACHE NEGOIȚĂ

Cuprinsul broșurii și unde se regăsesc aceste secțiuni în cadrul celor trei părți:
I. CERINȚELE LEGĂTURII CU REȚEAUA INFORMATIVĂ (partea I)
1. Caracterul organizat al legăturii (partea I)
2. Asigurarea continuității în transmiterea și preluarea informațiilor (partea I)
3. Operativitatea legăturii (partea I)
4. Realizarea legăturii în condiții de deplină conspirativitate (partea I)
II. METODE ȘI MIJLOACE DE LEGĂTURĂ CU REȚEAUA INFORMATIVA (partea a II-a)
1. Întîlnirea directă a ofițerului cu persoanele din rețeaua informativă (partea a II-a)
2. Legătura prin rezidenți (partea a III-a)
3. Legătura prin alți informatori și colaboratori (partea a III-a)


II. METODE ȘI MIJLOACE DE LEGĂTURĂ CU REȚEAUA INFORMATIVĂ

 
1. Întîlnirea directă a ofițerului cu persoanele din rețeaua informativă.
Întîlnirea directă a ofițerului cu persoanele din rețeaua informativă este forma principală de legătură prin care se asigură primirea nemijlocită a informațiilor culese, completarea conținutului acestora cînd este necesar și desfășurarea unei munci calificate sub toate aspectele cu fiecare informator, colaborator sau rezident.

În funcție de conținutul și caracterul sarcinilor fixate, de importanța și urgența acestora, întîlnirile ofițerului cu fiecare informator, colaborator și rezident trebuie să fie realizate ori de cite ori este nevoie, dar nu mai puțin de o dată pe lună. Ofițerii sînt obligați să planifice întîlnirile în agenda personală, iar șefii nemijlociți au datoria să controleze și să urmărească pregătirea și efectuarea lor, în care sens trebuie să și participe la unele întîlniri cu persoane din rețea.

Din studiul materialului informativ și din discuțiile purtate cu informatorii, colaboratorii și rezidenții la întîlnirile de control, șefii profesionali trebuie să aprecieze contribuția ofițerilor în orientarea rețelei, precum și în instruirea acesteia asupra modului de folosire a sistemului de legătură, să cunoască părerile informatorilor, colaboratorilor și rezidenților despre sistemul de legătură folosit, să se convingă dacă în organizarea și realizarea legăturii subordonații respectă prevederile ordinelor în vigoare. Deficiențele constatate vor fi discutate și analizate fie pe loc, în cursul întîlninlor, fie ulterior, după întoarcerea la unitate, în ambele situații indicindu-i-se ofițerului respectiv măsuri concrete de remediere.

Întîlnirile se organizează în așa fel, încît persoanele din rețea să nu fie împiedicate să-și rezolve sarcinile de serviciu sau alte obligații pe care le au. Ziua, ora și locul de întîlnire se stabilesc de comun acord cu fiecare persoană din rețea, luîndu-se în considerare ocupația și programul ei de activitate profesională sau extraprofesională. Este necesar să se aibă în vedere că persoanele din rețea pot avea în afara programului de lucru sarcini obștești sau preocupări care le obligă adesea ca în anumite zile și ore să fie prezente în unele locuri, colectivități etc. De asemenea, trebuie să se țină seama de situația și viața lor familială, de timpul efectiv disponibil pe care-l au, de posibilitățile de deplasare la locul întîlnirii ș.a. Atît ofițerii, cît și persoanele din rețea trebuie să respecte cu strictețe zilele, orele și locurile fixate pentru întîlniri.

În programul zilnic al informatorilor, colaboratorilor, rezidenților sau chiar al ofițerilor apar uneori situații neprevăzute, din cauza cărora nu se pot prezenta la vreo întîlnire fixată anterior și nu au nici posibilitatea de a se preveni reciproc despre acest lucru. Pentru ca după astfel de situații să nu se piardă legătura, este necesară fixarea prealabilă a unei întîlniri de rezervă, care constă în înțelegerea dintre cei doi de a se revedea, după un anumit interval de timp (una sau cîteva zile) de la întîlnirea nerealizată, de regulă, în același loc și la aceeași oră.

Tot pe bază de înțelegere prealabilă reciprocă se rezolvă și cazurile cînd fie că ofițerul dorește să transmită celui din legătură sarcini foarte importante, fie că informatorul, colaboratorul sau rezidentul are de comunicat informații ce nu suferă amînare, ori vrea să ceară vreo explicație suplimentară referitoare la misiunea pe care o are de îndeplinit. Pentru asemenea situații se perfectează modalități concrete de a se acționa, în funcție de fiecare caz în parte. De exemplu, uneori, conform înțelegerii prealabile, ofițerul sau persoana din rețea lasă un semn intr-un anumit loc frecventat curent de cel cu care vrea să ia legătura, ceea ce poate însemna că trebuie să se întîlnească în ziua, la ora și locul stabilite anterior; alteori, ofițerul și informatorul, trecînd unul pe lîngă altul și folosindu-se de un anume semnal a cărui semnificație a fost, de asemenea, stabilită anterior, își comunică necesitatea realizării unei întîlniri la data, ora și locul dinainte convenite etc. Tot pentru întîlniri urgente, neplanificate se poate recurge și la telefon, dar pentru folosirea acestui mijloc de comunicare persoanele din rețea trebuie instruite că nu este indicat să abuzeze de el, că orice convorbire telefonica pe această temă se impune să fie foarte scurtă și codificată, că sub nici un motiv nu au voie să utilizeze telefoane cuplate, în derivație sau conectate la centrale sau să vorbească de față cu alte persoane. O contribuție însemnată la folosirea cu discernâmint a telefonului o are exemplul personal al ofițerului, care, la rîndul lui, trebuie să respecte cu strictețe regulile conspirativității atunci cînd comunică telefonic cu persoanele din legătura sa.

În situațiile cînd din anumite motive s-a întrerupt legătura, pentru restabilirea ei ofițerul poate lua, de la caz la caz, diverse măsuri, cum sînt: contactarea personală a celui în cauză în condiții care să asigure conspirativitatea: chemarea acestuia la telefon, respectîndu-se regulile arătate mai sus; folosirea unor consemne etc.

Întîlnirile cu informatorii, colaboratorii și rezidenții se realizează, de regulă, în case de întîlniri sau în case conspirative. În cazuri excepționale, cu aprobarea șefilor ierarhici, se pot face întîlniri și în alte locuri (la domiciliul ori locul de muncă al informatorilor sau colaboratorilor, în autoturismul ofițerului ori al informatorului etc.), dar cu condiția luării tuturor măsurilor necesare pentru asigurarea unei depline conspirativități.

În casele de întîlniri se introduc persoane din rețeaua informativă a aceluiași ofițer, în numărul stabilit de ordinele în vigoare, astfel încît să se asigure o conspirativitate deplină a muncii de securitate.

a) Crearea caselor de întîlniri.
Casele de întîlniri sînt încăperile care se folosesc pentru realizarea legăturii în mod conspirat cu rețeaua informativă, precum și pentru rezolvarea altor sarcini operative.

Persoana care acceptă conștient să pună la dispoziția organelor de securitate, în mod secret, locuința sa ori încăperi de la locul de muncă, pentru nevoile operative ale activității de securitate, se numește gazdă a casei de întîlniri.

Casele de întîlniri se creează în raport strict cu necesitățile impuse de munca practică.

În acest scop, ofițerii trebuie să analizeze și să cunoască permanent măsura în care, pe de o parte, casele de întîlniri existente sînt suficiente pentru cuprinderea informatorilor, colaboratorilor și rezidenților din legătura lor, iar pe de altă parte dacă toate asigură conspirativitatea și ambianța necesare întâlnirilor. La rîndul lor, șefii nemijlociți au datoria de a se preocupa permanent de analizarea modului cum asigură subordonații legătura cu persoanele din rețea și, în raport cu numărul informatorilor, colaboratorilor și rezidenților, de a stabili necesarul real de case de întîlniri, luînd măsurile ce se impun pentru asigurarea lui.
În aprecierea necesității creării caselor de întîlniri se au în vedere perspectivele creșterii numărului de informatori, colaboratori și rezidenți din legătura ofițerilor, prin efectuarea de noi recrutări. De asemenea, trebuie să se mai țină seama și de împrejurările care nu mai fac posibilă, la un moment dat, folosirea unor case de întîlniri. De exemplu, o gazdă se poate muta într-o locuință unde nu mai sînt condiții corespunzătoare realizării întîlnirilor sau contractează o boală ce necesită să stea acasă o lungă perioadă de timp, împrejurări în care nu se mai pot face acolo întîlniri în mod conspirat. Tot pentru stabilirea necesarului de noi case de întîlniri se ține seama și de faptul că după o perioadă de folosire a unei case, perioadă care diferă de la caz la caz, se impune, din motive de conspirativitate, să se facă o pauză în utilizarea ei.
Pentru a se crea case de întîlniri se iau în studiu și verificare acele încăperi despre care există indicii că asigură condiții de conspirativitate deplină și ambianța necesară pentru întîlnirile cu informatorii, colaboratorii și rezidenții. În acest sens se acordă atenție modului în care este amplasată încăperea respectivă, căilor de acces, vecinilor din imediata apropiere, aspectului interior etc.

Nu se creează case de întîlniri în sediile organelor de partid, U.T.C., comitetelor executive ale consiliilor populare, justiției și procuraturii, sindicatelor și altor organizații de masă, în imobilele din imediata apropiere a reprezentanțelor străine și a domiciliilor funcționarilor acestora și nici în clădirile situate eventual în vecinătatea locuințelor vreunor elemente aflate în atenția organelor Ministerului de Interne.

Recrutarea gazdelor de case de întîlniri se face numai din rîndul persoanelor cinstite și necunoscute cu antecedente politice sau penale. Ca urmare, acceptarea colaborării sincere este fundamentată pe sentimentele lor patriotice, pe dorința pe care o au de a contribui la apărarea securității statului.

La luarea în studiu și verificare a unor persoane pentru a fi recrutate ca gazde ce urmează să pună la dispoziție încăperi din locuința proprie este necesar să se țină seama ca familiile acestora să nu fie compuse din prea mulți membri, să nu aibă copii mici sau rude bolnave, care stau permanent la domiciliu ș.a.

Ca și în cazul pregătirii recrutării informatorilor sau colaboratorilor, studiul și verificările ce se întreprind pentru crearea caselor de întîlniri au anumite scopuri bine determinate. [Nota autorilor: A se vedea lucrarea „Criterii privind recrutarea informalnrilnr și colaboratorilor pentru munca de securitate„, ediția 1976] Acestea sînt: cunoașterea temeinică a persoanelor care întrunesc cel mai bine condițiile ce trebuie să le îndeplinească o gazdă a casei de întîlniri; prevenirea creării unor case de întîlniri care să nu corespundă cerințelor; stabilirea, pentru fiecare candidat, a locului, timpului și modalităților de intrare în contact și de efectuare a recrutării.

De asemenea, măsurile de studiere și verificare ce se iau pentru crearea caselor de întîlniri se realizează în condiții de strictă conspirativitate și trebuie să asigure cunoașterea multilaterală a candidaților la recrutare și a încăperilor pe care aceștia le-ar putea pune la dispoziția organelor de securitate.

Dacă crearea unei case de întîlniri necesită recrutarea în calitate de gazde a mai multor persoane care locuiesc sau folosesc încăperile respective, studiul și verificările se extind asupra tuturor acestor persoane.

În Legătură cu persoanele studiate este necesar să se stabilească programul lor zilnic de activitate, dacă folosesc femei de serviciu care vin periodic – și în lipsa lor – pentru diverse treburi la domiciliu, dacă în timpul cît lipsesc de acasă lasă locuința în grija unor vecini, rude sau părinți, dacă au animale în casă ș.a.

În timpul studiului și al verificărilor ce se fac în vederea creării unor case de întîlniri este necesar să se stabilească, de asemenea, dacă locuințele respective corespund scopului preconizat. Pentru aceasta, în mod legendat, încăperile trebuie văzute, studiațe și analizate și apoi se hotărăște asupra utilității lor.

Pentru studierea și verificarea candidaților la recrutare ca gazde case de întîlniri și a încăperilor pe care le dețin, se recurge, în funcție de necesități, la utilizarea tuturor mijloacelor și metodelor muncii de securitate.

După terminarea studiului și verificărilor necesare, dacă se consideră că persoana și încăperile de care aceasta dispune sînt corespunzătoare scopului urmărit, se întocmește raportul cu propuneri de recrutare.

Conținutul acestui document este similar cu cel ce se întocmește în cazul recrutărilor de informatori sau colaboratori, dar trebuie să mai cuprindă și date care atestă că încăperea este corespunzătoare pentru întîlniri, precum și legenda preconizată pentru conspirarea folosirii încăperii de către organele de securitate.

Raportul se înaintează spre aprobare șefilor competenți, împreună cu materialele de studiu, care includ și schița încăperii ce urmează a fi folosită.

După obținerea aprobării se trece la efectuarea recrutării persoanei în cauză, respectîndu-se condițiile de loc și de timp ca și în cazul recrutării informatorilor și colaboratorilor.

Prin discuțiile ce se poartă, a căror problematică diferă de la caz la caz, trebuie să se ajungă la momentul cînd i se solicită candidatului să sprijine organele de securitate în rezolvarea unor probleme, fără a i se indica concret ce anume. În cazul că acesta consimte, i se va spune în ce constă sprijinul ce i se cere, respectiv să pună, temporar, în anumite zile și ore, la dispoziția organelor de securitate încăperile de care dispune, pentru rezolvarea unor sarcini de serviciu. Nu i se va spune concret ce persoane vor fi introduse în încăperile respective și nici că este vorba de întîlniri cu rețeaua informativă.

În cadrul discuțiilor pentru recrutare se stabilește modul de folosire a încăperilor puse la dispoziția organelor de securitate. De asemenea, se dau asigurări candidatului că se va manifesta toată grija pentru păstrarea curățeniei, încuierea încăperilor și conspirarea folosirii acestora de organele de securitate.

Persoanelor care consimt să colaboreze în calitate de gazde case de întîlniri li se iau angajamente scrise și sînt instruite asupra necesității păstrării secretului colaborării lor cu organele de securitate. Un rol important în acest sens îl are elaborarea în comun a legendelor de folosire a caselor de întîlniri, care să justifice, pentru orice eventualitate, prezența altor persoane ce vor intra în locuințele respective.

După recrutare, gazdele caselor de întîlniri pun la dispoziția ofițerilor un rînd de chei dintre cele care le prisosesc sau chiar originalele, pentru a se confecționa dubluri.
În cazul cînd pentru crearea unei case de întîlniri se impune a se cere asentimentul mai multor persoane (soț și soție, de exemplu), discuțiile cu acestea pentru recrutare se vor purta fie separat, fie împreună. Dacă discuțiile se poartă separat, se precizează faptul că persoana cu care s-a vorbit anterior și-a exprimat acordul de a pune temporar la dispoziția organelor de securitate încăperea de care dispune. Totodată, persoana care și-a dat prima acordul va fi folosită, dacă se impune, pentru determinarea celeilalte să accepte colaborarea cu organele de securitate în calitate de gazdă a casei de întîlniri.

După efectuarea recrutării gazdei casei de întîlniri, ofițerul raportează modul cum a decurs aceasta și propune înregistrarea ei în evidențele de securitate.

Șeful îndrituit prin ordinul ministrului de interne analizează modul cum a decurs recrutarea și, dacă apreciază că viitoarea gazdă, precum și încăperile puse la dispoziție de aceasta sînt realmente utile muncii și îndeplinesc toate condițiile pentru a se realiza întîlniri cu membrii rețelei informative în conformitate cu cerințele, aprobă propunerea respectivă.
 

b) Folosirea caselor de întîlniri. Educarea și verificarea gazdelor caselor de întîlniri.
O casă de întîlniri se folosește de către un singur ofițer, care se întîlnește în ea cu numărul de informatori, colaboratori sau rezidenți din legătura sa prevăzut de ordinele în vigoare. Folosirea în mod corespunzător a caselor de întîlniri presupune legendarea utilizării lor și instruirea în acest sens a gazdelor respective, stabilirea informatorilor, colaboratorilor sau rezidenților care vor fi introduși în case și planificarea riguroasă a întîlnirilor cu ei, instruirea acestora asupra venirii la întîlniri și a modului cum să justifice [Nota autorilor: De la caz la caz, persoanele din rețea pot fi instruite să pretexteze prezența lor în cartierul sau imobilul unde se află casa de întîlniri prin intenția de a vizita vreun prieten sau cunoscut, de a rezolva anumite probleme personale, de serviciu sau obștești, de a merge la un club, într-un parc sau alt loc de agrement situat în preajmă etc.], cînd se impune, față de diferite cunoștințe întîlnite întîmplător, prezența lor în locurile respective, verificarea permanentă a conspirativității caselor, educarea gazdelor ețc.

Pentru stabilirea unor legende eficace, în măsură să conspire temeinic față de vecini și alte persoane prezența temporară și periodică a ofițerilor și a celor cu care se întîlnesc în casele de întîlniri trebuie să fie consultate gazdele respective și să se țină seama de împrejurările naturale existente în fiecare caz în parte. Totodată, este indicat ca la elaborarea legendelor să se aibă în vedere și asigurarea stabilității acestora, condiție de care depinde în bună măsură utilizarea indelungată a caselor de întâlniri pentru a căror acoperire sînt folosite. ,. .

Gazdele caselor de întîlniri și vecinii din imobil nu trebuie să cunoască identitatea informatorilor, locurile de muncă și domiciliile lor și, pe cit este posibil, nici aspectul fizic al acestora.

Pentru corecta folosire a unei case de întîlniri, ofițerul va ține legătura permanent cu gazda, cu care stabilește pe parcurs, în raport cu nevoile muncii, programul de utilizare a încăperilor puse la dispoziția organelor de securitate. Cînd din anumite motive (sosirea unor rude, cineva din familie este bolnav, se face curățenie generală etc.) casa de întîlniri nu poate fi folosită conform programului de utilizare a ei, gazda, potrivit instructajului ce i s-a făcut, îl va încunoștința pe ofițer în legătură cu situațiile ivite. În acest sens folosește, de la caz la caz, cu multă atenție, telefonul, îl contactează personal pe ofițer în condiții de loc și de timp care asigură conspirativitatea, utilizează anumite semne ce pot fi observate de ofițer înainte de a intra în locuința ei etc. Despre faptul că întîlnirea nu se mai poate ține la locul convenit anterior, ofițerul trebuie să-l încunoștințeze, la rîndul său, pe informatorul, colaboratorul sau rezidentul cu care trebuie să se întîlnească. În astfel de situații, fie că îi dă telefon celui din legătura și-i fixează un alt loc de întîlnire sau amînă data acesteia, fie că îl așteaptă pe stradă în timp ce se îndreaptă spre casa de întîlniri, îl contactează și îl duce într-un loc care asigură conspirativitatea necesară.

În casele de întîlniri se introduc numai informatori, colaboratori și rezidenți temeinic verificați, asupra cărora există certitudinea că nu sînt desconspirați și garanția că sînt pe deplin loiali în relațiile cu organele de securitate.

Pentru asigurarea conspirativității nu este indicat să se organizeze întîlniri cu același informator, colaborator sau rezident numai în anumite zile și ore, deoarece acest lucru ar putea atrage atenția vecinilor gazdei asupra lui.

În timpul folosirii caselor de întîlniri, ofițerii de securitate trebuie să desfășoare o susținută activitate de educare și instruire a gazdelor acestora, în principal în scopul apropierii lor în continuare de organele de securitate, al dezvoltării sentimentelor patriotice și a spiritului de răspundere pentru îndeplinirea, în condițiile unei stricte conspirativități, a sarcinilor încredințate. Pe lîngă problemele specifice legate de sprijinul acordat prin punerea la dispoziție a unor încăperi, la instruieea gazdelor se va avea în vedere necesitatea ca acestea, atunci cînd intră în posesia unor date ce interesează securitatea statului, să le aducă de îndată la cunoștința ofițerilor care le au în legătură.

Educarea gazdelor caselor de întîlniri se realizează prin discuțiile purtate cu ele în legătură cu modul cum își îndeplinesc sarcinile ce le au pe linie de securitate, prin dezbaterea unor subiecte politico-ideologice, culturale și personale și prin stimularea lor materială. Un mare rol în procesul de educare a gazdelor îl are exemplul personal al ofițerilor. Principialitatea în raporturile cu gazdele, tactul în discuțiile cu acestea și respectul ce li-l acordă, rigurozitatea cu care aplică regulile de conspirare a caselor de întîlniri și grija deosebită pentru integritatea bunurilor din încăperile ce-i sînt puse la dispoziție sînt atribute indispensabile unui ofițer de securitate.

Una din obligațiile principale ale ofițerilor de securitate este aceea de a verifica permanent casele de întîlniri, pentru a stabili dacă nu au fost desconspirate, dacă legendele create pentru conspirare mai sînt valabile și dacă nu au survenit alte schimbări ce ar putea împiedica folosirea lor în continuare.

În acest scop se folosesc, după necesități, toate mijloacele muncii de securitate, rolul principal avîndu-l însă rețeaua informativă și investigațiile. În cadrul verificărilor trebuie să se acorde atenție și discuțiilor cu gazdele respective, care pot fi întrebate, de exemplu, dacă anumite persoane s-au interesat despre cei ce vin la casele de întîlniri, cine sînt acestea, ce răspunsuri le-au dat și cum au reacționat cei în cauză, dacă au intervenit în viața și activitatea gazdelor probleme care impietează asupra folosirii în continuare a caselor de întîlniri, ce părere au despre modul cum se desfășoară colaborarea cu organele de securitate și altele.

În cazul cînd din verificările făcute rezultă indicii că o casă de întîlniri ar fi desconspiratâ, trebuie întreruptă folosirea ei. Totodată, se iau măsuri pentru a se stabili dacă s-a produs cu adevărat desconspirarea, față de cine anume, cînd, din ce cauze și dacă nu cumva acest lucru s-a răsfrînt negativ asupra conspirativității persoanelor din rețea introduse în casa de întîlniri respectivă.

În situația în care informațiile nu se confirmă, se reia folosirea casei așa cum se proceda și anterior. Dacă însă informațiile confirmă desconspirarea acesteia, ea va fi imediat abandonată.

Întîlnirea care are loc într-o casă de întîlniri decurge în esență în felul următor: de la caz la caz, ofițerul ia legătura cu gazda, pentru a se informa dacă n-au intervenit greutăți în folosirea casei în ziua și la ora stabilite. Cu cîtva timp înainte de ora fixată, ofițerul vine la locul respectiv, verifică dacă încăperea este liberă, intră în camera, se convinge că sînt conditii optime pentru desfășurarea întîlnirii și pune, dacă așa a convenit cu informatorul, colaboratorul sau rezidentul, semnul stabilit, în raport cu configurația și amplasamentul imobilului care să confirme acestuia că poate intra. Acolo unde nu sînt condiții de folosire a unor semne, în funcție de împrejurări, ofițerul îl va întimpina pe informator (colaborator sau rezident) pe stradă și, printr-un semn discret, îl va încunoștința dacă poate sau nu să intre în casă. Dacă este posibil, ofițerul poate urmări pe fereastră venirea persoanei din rețea, pentru a constata dacă aceasta se comportă degajat și dacă se verifică, conform instructajului, înainte de a intra în casa de întîlniri. Atunci cînd așezarea casei nu-i oferă o asemenea posibilitate, ofițerul îl va observa în mod conspirat pe cel pe care îl așteaptă, în timp ce se îndreaptă către locul întîlnirii. În cazul în care constată că informatorul, colaboratorul sau rezidentul nu se comportă corespunzător, putînd fi astfel suspicionat de către cei din jur, ofițerul îi va aduce la cunoștință, cu tact, cele constatate și îi va reaminti instruirea făcută anterior în acest sens.

După terminarea discuțiilor și stabilirea datei, orei și locului viitoarei întîlniri, informatorul, colaboratorul sau rezidentul pleacă. Ofițerul va rămîne pentru a observa, dacă este posibil, cum se comportă persoana din rețea la ieșirea din casă, precum și în scopul de a aranja ceea ce eventual s-a deranjat și a aerisi încăperea. Apoi va părăsi și el casa de întîlniri, după ce se va convinge că a lăsat totul în ordine în urma sa și că a încuiat ușa de la intrare.
 

c) Crearea și folosirea caselor conspirative.
Casele conspirative sînt încăperi (garsoniere, apartamente, vile etc.) care, pe baza unor legende corespunzătoare, sînt utilizate în exclusivitate de organele de securitate, pentru legătura cu rețeaua informativă, rezolvarea altor sarcini operative, precum și pentru situații deosebite. Ele se creează, de regulă, în spațiile locative repartizate organelor de securitate din fondul centralizat al statului.

Casele conspirative pot fi legendate ca birouri ale anumitor instituții sau întreprinderi, locuințe ale unor salariați (în realitate ofițeri de securitate conspirați sau angajați civili ai Ministerului de Interne), case de odihnă etc. Pentru întărirea legendelor, casele conspirative trebuie dotate cu mobilier adecvat acoperirii sub care funcționează, iar programul lor de activitate să corespundă, pe cît posibil, „destinației” ce li s-a dat.

În ceea ce privește utilizarea caselor conspirative și verificarea lor, acestea comportă, ca și în cazul caselor de întîlniri, o activitate organizată, care, în esență, este asemănătoare.
 
 

Iulian

Notă: Există o evaluare înglobată în acest articol, te rog vizitează acest articol pentru a-l evalua.

Surse:
CNSAS (site, pagina Facebook)

Exit mobile version