Materialul furnizat de aleșii neamului este bogat și furnizat continuu. Mă enervasem ieri pe viziunea economică. Nici nu mi-a trecut bine și azi a venit a doua.
Personajul este un consilier de Buzău, ajuns ministru al finanțelor. Nu am auzit de nici o performanță notabilă a sa în afară de faptul că e acolit al El Lidero Maximo Ciolacu, de pe aceeași moșie. Evident, afirmația de mai jos este făcută în siajul cugetării liderului suprem și ar trebui privită ca fiind doar atitudinea de profund dispreț a aparatului de partide și de stat față de cetățean.
În primul rând avem cugetarea liderului suprem al PSD care merită menționată, ea fiind în categoria Robespierre. Este relevantă pentru a înțelege sistemul de valori (sursa aici).
Îmi pare rău, cred că m-am exprimat eu greșit (n.r. despre plafonarea prețurilor la produsele de bază). De obicei, cei de la partid fac o agendă, scriu anumite idei și eu le iau nedigerate. Plafonare înseamnă și compensare. In primul rand trebuie sa avem discutii cu retelele de supermarketuri si cu producatorii. Eu, statul, despagubesc producatorul cu suma pe care nu o incaseaza prin plafonare.
E o criză mondială. Daca credem ca doar industria romaneasca trebuie sa traga ponoasele acestei crize, daca nu intelegem ca trebuie o abordare unitara, intervenim prin cadrul legislativ si am terminat. Nu impune nimeni un pret producatorilor, e o aberatie.
Solutia trebuie pregatita, daca e nevoie sa se intervina la alimentele de baza: paine, carne, faina, ulei etc. Noi avem vreo 70% consum de carne de pui. Nu vorbim de rationalizare, cartele, Ceausescu. Vorbim de o limitare.
Pentru a înțelege exact cum stă treaba cu economia și inițiativa, consăteanul de Buzău al liderului suprem, ministrul de finanțe Adrian Câciu explică feisbucului:
(n.r. 100% din ce câștigă bugetarii se plătește) nu din ce produc (n.r. privații). Din taxele asupra a ceea ce produc. Taxe care se regasesc in prețuri si se recupereaza prin preturi. Preturi care sunt platite si de privati si de bugetari. Totul se recupereaza, totul este in cerc, problema este ca dezechilibrul este la cum sunt platiti angajatii in privat pentru ca noi avem doar 10% antreprenori si restul babuini antreprenori.
Evident, individul e doar un cetățean bădăran de categoria I, care se remarcă prin disprețul suveran față de cei care chiar muncesc. CV-ul dânsului arată că are o experiență vastă în mediul privat – între 1993–1998 reprezentant vânzări (Sale Adviser) la SC DIMA PRIMA SRL și apoi administrator la SC INTERMAD IMPEX SRL între 1998–2001. Atât. Un bugetar de lux teoretician de seamă al mediului de afaceri și nimic mai mult.
Evident, ne-a lăsat pe noi să ne batem capul cu întrebarea ‘care sunt cei 10%’? Ipoteza subsemnatului este că cei 10% sunt băieții de mătase care fac ‘afaceri’ cu statul. Voi, restul, care nu vă calificați sunteți doar niște babuini.
Mă rog, omul e atât de calificat încât eu nu l-aș face nici muncitor necalificat la firmă. Dar hei, dacă vrei să ajungi ministru contează competența pe care o arăți pe moșia baronului.™
PS: Cu părere de rău, comentariile sunt tot dezactivate.