Eroii Romaniei nu sunt mereu cei care schimba istoria, sau cei care marcheaza si modifica cursul evenimentelor. Unii dintre ei sunt pur si simplu oameni obisnuiti prinsi in valul unor evenimente extrordinare. Acestii eroi anonimi sunt esenta unui neam si taria lui in fata urgiilor!
Acesti oameni simpli apar din neant in fata luminii pentru o secunda si atunci…numele lor ramane pentru totdeauna in mintea si sufletul nostru! Ma gandesc cateodata cati astfel de oameni, cate mii de astfel de soldati romani, sunt eroii nostri, dar nimeni nu-i cunoaste. Nu le cunoastem nici macar numele, gradul sau faptele! Poate ca Romania de astazi nu ar mai fi fara unul sau altul din eroii peste care uitarea sau…altceva s-a asternut. Pe unii nu-i stie nimeni, pe altii ii stiu doar cativa…
Dar sunt si exceptii!
Capitan Aviator Alexandru Serbanescu “Alecu”
AS al aviatiei de vanatoare romane in Al Doilea Razboi Mondial, cel ce avea sa devina al doilea cel mai bun pilot de vanatoare al nostru, cu 47 de victorii confirmate si alte 8 probabile, a fost initial Vanator de Munte. Cu rezultate notabile in calitate de vanator prin muntii Brasovului, tanarul ofiter este atras in 1938 de alt fel de vanatoare.
31 octombrie 1940, Serbanescu primeste brevetul de pilot de vanatoare pe avionul IAR 80, si asa incepe cariera unuia din cei mai buni piloti din istoria Romaniei. Incepe razboiul patruland deasupra Dobrogei, insa in 1942 cere transferul pe Frontul de Est si incepe pregatirea in Grupul 7 Vanatoare pe ME Bf 109 E.
In septembrie 1942 Grupul 7 Vanatoare este transferat pe front in zona Stalingrad. Prima victorie a viitorului AS survine pe 17 septembrie. Pe 17 octombrie insa frontul este spart. Intr-o recunoastere aeriana Serbanescu observa tancuri sovietice in apropierea aeroportului propriu. Astfel in noapte urmatoare, din ordinul sau, cozile avioanelor sunt ridicate pe butoaie de benzina, pentru ca armamentul de bord sa poate fi folosit la orizontala, in cazul unui atac sovietic.
Dimineata pilotii care aveau avioane operationale au decolat, sub tirul inamic. Celebru ramane faptul ca in avioane au fost luati cate doi-trei mecanicii, in locul statilor radio. Cum au reusit sa decoleze cu un numar atat de mare de oameni la bord…Cu toate aceste conditi cumplite, aviatia romana continua lupta cu rusii!
Pe 10 martie, acum capitan, Alexandru Serbanescu trece pe Me 109 G4. Incepand din primavara lui 1944 americanii incep sa atace Ploiestiul cu formatiuni masive de bombardiere escortate de P-38( indianul cu doua pene) si P-51 Mustang. In acel moment aviatie romana si cea germana duc lupte crancene in incercarea de a proteja campurile petroliere. Pierderile americane sunt foarte mari, dar…nimeni nu renunta.
Atacurile americane sunt din ce in ce mai puternice, cu escorte din ce in ce mai mari. In fata Mustang-urilor romanii incep sa cada din ce in ce mai multi. La ultima misiune avioanele romanesti ridicate de la sol erau in numar de …12 bucati. Iar in fata lor erau sute de aeronave americane.
Alexandru Serbanescu “Alecu” este doborat de un blestemat de Mustang , in zona Brasovului, la Rusavat pe Valea Buzaului!
Nascut, ca militar, in munte, s-a intors pentru eternitate tot in munte…
De ce m-a impresionat cariera militara a acestui om?! Serbanescu a fost un simplu roman, care a iesit in evidenta prin faptul ca atunci cand alti fugeau sau se ascundeau el isi facea simplu, DATORIA.
Diferenta dintre el si alti a fost si va fi mereu DATORIA…Poti fi erou daca iti faci doar datoria?! Ca sa fii erou nu trebuie sa faci ceva deosebit?! Categoric sa-ti faci treaba, atunci cand totul cade, cand sti ca ai pierdut razboiul, cand multi se gandeau cum sa scape…cand lumea se prabusea si bolsevicii intrau in tara, este un act de eroism. Este poate supremul act de glorie al unui razboinic.
Desi sfarsitul era clar si previzibil dinspre Est, desi americanii aveau o suprematie pentru care inca nu s-a inventat un termen corect in limba romana, desi…
12 avioane romanesti se ridica in primavara lui “44, lupta cu sute de avioane americane si cad unul cate unul cu mansa in mana…Eroism?! Nebunie?! Probabil cate putin din amandoua, dar in esenta o mentalitate. Cum sa stai, cum sa nu lupti cand inamicul iti parjoleste Tara?! Cum sa nu iti aperi pamantul cand tu esti militar?! Ar fi putut Serbanescu sa se uite la avioanele americane cum trec pe deasupra lui si el sa nu faca nimic?! In mod sigur ar fi murit de rusine in fata propriei constiinte.
Stia “Alecu” ca nu se va mai intoarce?! Nu cred ca-i pasa prea mult, pur si simplu s-a ridicat, a luptat si a murit. Eroic?! Categoric da, spun eu, dar Alexandru Serbanescu probabil ca ar fi ras de o astfel de apreciere. Ar fi spus ca era pilot de vanatoare si datoria lui era sa LUPTE pana la moarte, daca este cazul. Si a fost…
Este inmormantat la Cimitirul Ghencea Militar, in Bucuresti pe Calea 13 Septembrie…Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe …Alecu !
“Pot sa cada toti vanatorii din insotire, dar sa nu se piarda nici un avion insotit”
“Nu inteleg ca un inamic, oricat de mare si puternic ar fi, sa intre in tara mea ca-n sat fara caini si s-o pustieasca(…) Nu se va putea spune ca in Romania nu a iesit nici un roman in fata americanilor, chiar daca pierdem batalia.”
Capitan Aviator Alexandru Serbanescu