Si prin “mare durere de dinti” intelegem ca lucrurile ar putea chiar sa ajunga in zona penala pentru ca prea multe lucruri nu se invart rotund in programul Hunter.
Ministerul apararii australian a ridicat ambele maini si a acceptat ca sunt unele neajunsuri si intrebari in cazul selectiei Type 26, in noiembrie institutia a recunoscut problemele anuntate de ANAO – Australian National Audit Office la inceputul lui 2023. Si ca sa scurtam poveste, intram direct in detalii:
- Confom proprilor evaluari ale ministerul apararii, fregata britanica Type 26 ar fi iesit pe locul trei in competitie, pe primul loc ar fi fost FREMM in varianta italiana (nu-s prosti americanii cand au ales-o), locul 2 – F 100 de la Navantia (a carei nava avea 75% din componente comune cu distrugatoarele din clasa Hobart) si abia pe locul trei Type 26;
- Nu exista o limita de timp, in cadrul contractului, pentru proiectarea navei;
- Clasificarea navei nu a fost corecta, la 10 mii de tone Hunter a fost clasificata fregata, cand este de facto distrugator;
- Raportul cost-eficienta a fost de asemenea manipulat, in cazul australienilor acest raport fiind de doua ori mai costisitor decat in cazul unui distrugator Aleigh Burke-class si al variantei britanice a Type 26;
- O serie intreaga de documente au disparut pur si simplu, nimeni nu-si explica cum.
Daca ne uitam la sumele estimate, cele noua fregate Hunter vor costa cel putin 45 de miliarde de dolari australieni, sau +29 de miliarde de dolaria americani, iar pretul final va creste cel mai probabil. Ca sa va face-ti o idee despre ce inseamna acesti bani, un distrugator american Arleigh Burke-class Flight III nou-nout cu plinul de munitie (rachete) si gata de lupta costa doua miliarde de dolari, o fregata F 100 de la Navantia cu 48 de celule de lansare Mk 41 pline cu rachete costa cam 1 miliard de dolari.
Asadar, australienii platesc pentru noua nave Hunter class 29 de miliarde de dolari americani, cand cu 18 miliarde ar cumpara noua distrugatoare Arleigh Burke-class Flight III, sau cu noua miliarde, fregate F 100, evident discutam de preturi care nu incuba constructia navelor in Australia.
Si nu poti sa nu te intrebi ce sisteme exceptionale vor fi la bordul Hunter class care fac ca o astfel de nava sa coste cel putin 3,2 miliarde de dolari americani, chiar daca luam in calcul pregatirea pentru constructie in Australia, cresterea de deplasament, reproiectare etc? Si daca costa atat de mult de ce nu au ales o alta varianta?
Totusi avem de-a face cu o nava care costa cu 1,2 miliarde de dolari americani mai mult decat un Arleigh Burke-class Flight III, dar care in acelasi timp nu va egala performantele si forta unui distrugator american Si atunci care-i smecheria?!
Polonezii se uita si ei ingrijorati la programul pentru constructia a trei fregate, acolo unde au ales proiectul britanic Arrowhead 140. Si lor le da cu virgula, pentru ca cele trei nave vor costa, conform ultimelor estimari, cam 3,7 miliarde de dolari americani pentru o nava complet dotata cu armament si munitie, gata de lupta, plus inca doua nave dar fara plinul de munitie si fara unele sisteme.
Si stau polonezii si numara ca de banii astia isi puteau cumpara un distrugator Arleigh Burke-class Flight III gata echipat de lupta si inca doua fara plinul de munitie, sau trei fregate F 100 complet dotate si gata de lupta.
Sigur ca putem comenta faptul ca ambele tari (Australia si Polonia) isi doresc ca respectivele nave sa fie construite la ele acasa, ca se dezvolta industria nationala, se castiga experienta etc, toate fiind argumente care stau in picioare pana cand compari preturile si atunci nu prea mai au cum sa stea. Este imposibil ca australienii sa fie atat de orbi si sa plateasca pe o fregata-distrugator cu 1,2 miliarde de dolari mai mult decat face un distrugator american ultra-modern si echipat complet, iar polonezii sa se aleaga cu o nava gata de lupta si doua platforme cand pentru aceeiasi bani ar putea avea trei F 100 (nave care s-au vandut foarte bine si cu care nu risti absolut nimic) perfect echipate.
Pana la urma atat australienii cu Hunter-class cat si polonezii cu Arrowhead 140 au cumparat niste nave pe hartie, in cazul australienilor nici macar o fregata Type 26 nu se afla pe luciul apei, nemaivorbind de faptul ca Hunter-class este altceva decat Type 26 britanica, iar in cazul polonezilor Arrowhead 140 sau Type 31 nu exista…
Sigur ca se poate argumenta in orice sens al discutiei si principalul argument ar fi ca Australia si-a dorit o nava pe specificatiile sale, ceva nemaivazut si nemaiauzit, dar cam ce specificatii asa de extraordinare ar putea avea australienii inca sa sara cu pretul spre jumatate dintr-un portavion nuclear (in jurul a 8 miliarde de dolari)? Au inventat australienii calatoriile pe mare intr-o forma necunoscuta restului lumii? Are Australia asa o strategie navala de nimeni altcineva n-o intelege? Greu de spus, deocamdata US Navy si Royal Navy dau clasa australienilor cam la orice capitol, mai ales la acela in care cele doua marine militare isi dezvolta programele de dotare si atunci te apuci tu sa ai nu stiu ce cerinte?
Mai ales in contextul in care marina australiana va fi integrata organic in US Navy, alaturi de care se pregateste sa lupte intr-un eventual conflict, astfel incat cele doua marine trebuie sa fie extrem de compatibile, de la tehnologia folosita si pana la pregatirea echipajelor.
Hunter-class va fi o nava dedicata luptei anti-submarin cu capabilitati solide si in lupta anti-nava sau cea anti-aeriana si atunci ce anume face ca pretul sa explodeze la un asemenea nivel?
Intrebari similare li se pot pune si polonezilor cu Type 31 al lor, cand au avut oferte solide, cu nave cunoscute, aflate deja in dotarea altor marine militare: F 100, F 110, FREMM si MEKO 300.
Si polonezii, la fel ca australienii, au ales o nava cu un anumit deplasament in varianta britanica – 5700 to, ca mai apoi sa-l creasca la 7000 tone, cu toate durerile de cap si cresterile de costuri aferente. De ce?!
Daca tu ca marina militara te orientezi dupa Royal Navy (si este o idee buna) atunci cumpara ce cumpara si britanicii si cu asta basta, pentru ca deocamdata cel putin programul Type 26 merge bine pentru Londra, fara depasiri de costuri, in timp ce pentru Australia scandalurile nu se mai sfarsesc si se discuta deja despre reducerea comenzii la doar 6 nave anti-submarin, iar restul de trei ar trebui dedicate luptei impotriva tintelor de suprafata – avioane si nave inamice.
Exista si voci care cotesta intreaga filosofie a programului, pentru ca trebuie amintit, Hunter class vor fi nave dedicate razboiului anti-submarin si anumiti analisti sustin ca astfel fregatele vor fi in inferioritate in lupta anti-nava si anti-aeriana fata de nave omoloage ca deplasament din alte marine posibil inamice.
De asemenea, numarul de nave programat sa intre in dotare este considerat insuficient:
- In prezent 11 nave: trei distrugatoare din clasa Hobart si opt fregate ANZAC;
- In viitor, 3X Hobart si 9xHunter;
- Necesarul este insa undeva spre 20 de nave.
Spre comparatie, in 1995, Marina Regala Australiana detinea 368 de celule de lansare pentru rachete la bordul navelor sale, in 2020 acest numar s-a redus cu 40%, la 208 celule de lansare si abia prin 2045 se preconizeaza sa se revina la situatia din 1995, iar in jurul anului 2050 sa se ajunga la 432 de celule de lansare.
Ori este foarte greu sa te concentrezi pe un program atat de complex daca tu inca te mai gandesti la ce ti-ai dori sa ai si poate tocmai de aceea se discuta despre navele de lupta de “Nivel 2”, adica despre corvete. Dar deocamdata nu exista un program de dotare cu nave de 2500-3500 de tone.
GeorgeGMT