Contextul
“Între 1991 şi 2001 lumea a luat parte la una dintre cele mai controversate şi sângeroase serii de razboaie de la al Doilea Razboi Mondial şi până în prezent numite Razboaiele Iugoslave. Venite pe fondul unor drastice probleme economice, dar şi a unor indelungate conflicte etnice, acestea au lăsat în urmă mii de morti. Până în anul 1991 când începe seria de razboaie, cele sapte state Bosnia si Herţegovina, Croaţia, Macedonia, Muntenegru, Serbia si Slovenia erau regăsite sub denumirea de „Republica Socialistă Federală Iugoslavia”, denumire căpătată în anul 1963. Odata cu anii ’80 revoltele etnice naţionaliste au dus la dezbinarea federaţiei, tocmai prin încălcarea unor drepturi umane fundamentale. Însă cauzele prăbuşirii republicii socialiste merg mult mai departe. Iata o relatare succintă a evenimentelor din fosta Iugoslavie:
Începutul anilor 1980 aduce Iugoslaviei probleme financiare destul de mari, datoriile lor depasind peste 20 de miliarde de dolari. Banca Mondială şi FMI stabilesc însă acordarea unui nou împrumut numit ”Structural Adjustement Programs”. Efectul împrumutului a fost unul dezastruos, ce a dus la un haos nu doar pe plan economic, ci si pe plan politic. În 1989 priministrul iugoslav face o vizită în America unde se întâlneşte cu George Bush Sr. în speranţa acordarii unui nou ajutor financiar. Dorinţa de redresare economică nu a avut nici un efect, astfel că în 1990 s-a asistat la un colaps economic dominat de devalorizarea monedei, încetarea proiectelor şi programelor sociale şi creşterea preţurilor.
Cei doi factori etnici si economici au declanşat seria de razboaie iugoslave. Primele trei razboaie s-au desfasurat intre 1991 şi 1995 fiind cele care au dus la destramarea Republicii Socialiste Federaliste Iugoslavia. Acestea sunt urmate de o serie de încă trei razboaie derulate in zonele populate de albanezi.
Primul război, cunoscut sub numele de Razboiul de 10 zile din Slovenia a avut la bază intrarea trupelor iugoslave pe la graniţa Serbiei cu Italia, imediat dupa ce aceasta şi-a declarat independenta. Izbucnirea războiului a dus la eforturi diplomatice ale Comunității Europene pentru a pune capăt crizei. Trei miniștri de externe ai CE s-au întâlnit cu reprezentanți ai guvernelor din Iugoslavia și Slovenia la Zagreb, în noaptea de 28 spre 29 iunie, căzând de acord asupra unui plan pentru un armistițiu, care însă nu a fost pus in aplicare. Razboiul s-a încheiat pe data de 7 iulie 1991 odată cu acordul de la Brioni.
Al doilea război şi anume Razboiul Croat de Independentă, a constat in atacul primit de guvernului croat din partea sârbilor începând cu 1991, acesta terminându-se în 1995. Încetarea focului s-a înfaptuit în 1992, dar cu toate acestea, Croaţia a continuat operaţiunile militare până in 1995, participând la razboiul din Bosnia. În 1995 Croaţia inteprinde Operaţiunea Storm, cu scopul de a cuceri Krajina. Menirea intervenţiei în războiul din Bosnia a fost de asemenea consolidarea independenţei croate.Statele Unite a sprijinit operaţiunea, iar CIA a oferit informaţii militare croaţilor.
Razboiul bosniac, al treilea din prima triada, a debutat în 1992 şi a luat sfârşit în 1995. În anul 1992, forțele sârbe au desfășurat în regiunile ocupate acțiuni de eliminare a populației civile musulmane şi croate. Acțiunea de purificare etnică deși nu a avut loc doar în teritoriile ocupate de către sârbi, au fost practicata pe un teritoriu mult mai vast, pe scară largă și mediatizata intens astfel că a șocat opinia publică internațională, ingreunand orice revendicări politice ale sârbilor bosniaci.
A doua triadă a razboaielor cuprinde Razboiul din Kosovo desfăşurat între 22 aprilie 1996 şi 11 iunie 1999 ce a avut la baza incidentele militare dintre sârbi, iugoslavi şi armata de eliberare din Kosovo (o armată a albanezilor susţinută de NATO), dar si un conflict între republica federală Iugoslavia şi NATO ce a avut ca scop deplasarea în masă a populatiei din Kosovo. Au urmat încă două conflicte, primul în sudul Serbiei între 2000 si 2001 ce s-a desfăşurat în zona Bujanovac şi Medveda, între trupele iugoslave si o organizaţie albaneză ce avea ca principiu anexarea teritoriilor din sudul Serbiei până în Kosovo. Conflictul nu a fost unul usor de trecut cu vederea mai ales că în anul 2000 s-au înregistrat în jur de 294 de atacuri ce s-au soldat cu zeci de victime. Ultimul conflict, desfaşurat în 2001 si anume cel din Macedonia, a izbucnit între macedoneni si minoritatea albaneză, însă într-un timp realmente scurt, în urma unor negocieri politice şi prin implicarea NATO, atacurile armate au incetat”.(articolul este preluat de pe Historia.ro)
Dupa ce, la data de 17 februarie 1993, prin vocea presedintelui Iliescu, Romania a lansat oficial cererea de aderare la NATO, iar dupa o serie de participari romanesti la diferite parteneriate/programe/misiuni ulterioare cu NATO (inclusiv in spatiul ex-iugoslav), in Octombrie 1998, Parlamentul Romaniei aproba cererea NATO ca avioanele Aliantei sa poata utiliza spatiul aerian al tarii noastre pentru posibile operatiuni militare indreptate impotriva Iugoslaviei, specificandu-se ca doar in situatii exceptionale si de urgenta.
Amintirea…
In luna Octombrie 1997 s-a produs cu incorporarea mea la UM01918, in fapt o unitate de radiolocatie situata in imediata vecinatate de orasul Sannicolau Mare (jud. TIMIS). Unitatea mentionata se subordona UM01824 cu sediul pe aeroportul militar Giarmata (fosta Baza Aeriana 93).
In pofida faptului ca avand oarecum “ureche muzicala” am fost repartizat in cadrul unui pluton de transmisionisti, am invatat si perseverat inclusiv la planseta (unde trebuiau urmarite in anumite interval orare chiar si peste 20 de “tinte”). Pentru cei care stiu, sau isi mai amintesc cum erau plansetistii, informatiile preluate de la operatorii radarelor le erau dictate intr-un limbaj specific, codificat (de catre un Ilie Dobre), celor de la planseta, care trebuiau sa deseneze pas cu pas fiecare coordonata pe caroiaj (azimut, distanta, inaltime), urmarindu-se astfel traiectoria aeronavelor aflate in spatiul aerian national.
Intr-una din noptile lui Octombrie 1997, in plin conflict iugoslavo-kosovar, ofiterii si subofiterii aflati in punctul de comanda urmareau cu mare atentie tintele, deloc putine. La un moment dat, undeva in jurul orei 02.00 daca-mi amintesc bine, in spatiul aerian romanesc a aparut o aeronava neindentificata. Dupa ce, timp de cateva minute i-a fost urmarita traiectoria, aeronava…a disparut de pe radare pur si simplu. Nimeni nu stia ce aeronava este, cui apartinea, ce intentii avea. Cum aceeasi aeronava era urmarita si de alte unitati de radiolocatie (inclusiv Giarmata), acel obiect zburator neidentificat…a fost pierdut si de acestea. Telefoanele au inceput sa zbarnaie, cei de la Timisoara sunasera la noi sa vada daca si unitatea noastra a pierdut “din vedere” acea aeronava neidentificata. In aceeasi noapte, dupa un interval de timp, a reaparut pe radare acelasi/alt obiect neidentificat. Si da, asa cum probabil banuiti, a disparut iar! Pur si simplu. Si mai frustrant era faptul ca, fiecare aeronava aflata in spatiul aerian national sau vecin era monitorizata permanent de o intreaga retea de radare, raspandite in mai multe unitati de radiolocatie din zona Ardealului si nu numai.
In centrul de comanda al unitatii, plin dealtfel inclusiv de ofiteri, era un stres urias, vecin cu panica. Pe acelasi fond al situatiei create, telefoanele sunau incontinuu, o gramada de sefi de la Comandament cerand socoteala si explicatii pentru incidentele petrecute. Eu, ca simplu biban, am parasit unitatea dupa 3 luni (stagiul de pregatire) fara sa fi aflat ce s-a petrecut cu adevarat in acea noapte. Contextul era cu atat mai complicat cu cat la granitele noastre era un conflict atroce, ce nu parea sa se mai termine.
Am facut apoi, restul armatei, la doi pasi de orasul meu natal Hunedoara: la Batalionul de Radiolocatie de la Bacia. Dupa o detasare de o luna la cursul de gradati la unitatea de radiolocatie de pe Muntele Mare (jud. CJ), am revenit in Bacia, unde am facut garda, dar am fost numit si comandantul garzii.
Iar acum vine partea nestiuta de multi. Inainte ca Parlamentul Romaniei sa ratifice documentul prin care Romania isi dadea acceptul (la solicitarea NATO) ca avioanele Aliantei sa foloseasca spatiul nostru aerian pentru “operatiuni militare”, subiectul era intens dezbatut atat in presa, cat si in mediile diplomatice si militare. Ei bine, inversunatul Slobodan Milosevic, implicat la acea ora in reprimarea fortelor paramilitare albaneze din Kosovo (sprijinite de NATO), a amenintat tare si raspicat: daca Romania isi va da acceptul pentru folosirea spatiului sau aerian de catre NATO, Iugoslavia va rade Timisoara de pe fata Pamantului.
Politicul romanesc de la acea vreme, nu s-a aratat intimidat de amenintarile explicite ale liderului de la Belgrad si si-a mentinut linia adoptata. In paralel, departe de ochii civililor (pentru a nu crea panica in randul populatiei romanesti), marii dregatori ai tarii, prin inaltii responsabili ai armatei romane, au dispus trecerea la alarma a tuturor unitatilor operative din Transilvania.
Astfel, unitatile militare care pana in acea clipa isi desfasurau serviciul de garda folosind munitie de manevra, au trecut pe munitie de razboi. Asa a fost si la Bacia, unde eram comandantul garzii. Comandamentele tuturor unitatilor frematau zi si noapte de ofiteri, directive, ordine. Fiecare unitate operativa din Transilvania avea obligatia ca 24 de ore din 24, sa asigure permanenta prin comandantul unitatii si prin seful de Stat Major (prin rotatie). Ce nu se mai stie este si faptul ca mai multi soldati si tehnica militara din cadrul unor unitati din Transilvania au fost comasate pe granite de Vest a Romaniei.
Asadar, in ciuda faptului ca in aparenta, autoritatile romane responsabile cu securitatea tarii au ignorat amenintarile lui Milosevic (cel putin la nivel public), in realitate insa se luau masuri de mobilizare a armatei.
Bietii locuitori ai Timisoarei, nu au realizat ca le trecuse glontul pe la ureche. Ce s-ar fi intamplat daca dementul dictator ar fi lovit Timisoara? De ce se trecuse la starea de alarma si de ce au fost relocate unitati diverse pe granite? Cum am fi reactionat? Ce efecte ar fi avut o astfel de lovitura asupra Balcanilor care si-asa erau un butoi cu pulbere?! Doar D-zeu stie. Eu ma bucur ca nu a fost cazul sa aflam.
Ca o concluzie, faptele prezentate, au fost traite de subsemnatul, iar informatiile prezentate cu turnura lor ulterioara sau derularea lor, fie le-am constatat personal, fie se vorbea in cercurile militare din cadrul unitatilor prin care m-am perindat si le-am auzit involuntar.
Cornel soferu’ de tir
Surse:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/razboaiele-iugoslave-o-relatare-succinta