Al treilea razboi din Glof
Desi destul de vechi, schimbul de replici intre Teheran si restul lumii( SUA, Israel, parti din UE) pare ca trec acum intr-o noua faza. Aceasta resetare, mai agresiva decat eram noi obisnuiti pana acum, a parcurs deja cateva etape poate prea rapid pentru linistea noastra. Astfel amenintarile fatise ale Israelului au fost secondate de raportul Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, raport care a adus noi argumente in favoarea tezei ca Iranul are in vedere si chiar in dezvoltare programe nucleare cu scop militar.
Desi Teheranul neaga cu vehementa aceste informatii, se pare ca s-a saturat sa dea doar din gura si s-a hotarat sa dea un avertisment tipic pentru ei: au atacat o ambasada! Ambasada Britanica a fost atacata cu pietre si sticle incendiare, perimetrul a fost incalcat intr-o posibila reeditare a crizei ostaticilor de la ambasada americana din anii “80. Protestele au fost vehemente, asa cum de altfel era si normal, lucru care nu i-a deranjat prea tare pe iranieni.
Ba mai mult China si Rusia ameninta cu focul iadului in cazul in care americanii sau evreii s-ar hotara pana la urma…Cu toate astea cheia unui posibil conflict in Iran nu cred ca este in Iran ci, poate mai mult in Siria! Cele doua state arabe au un parteneriat militar strategic si sunt de facto singurul si cel mai bun prieten unul pentru altul, dar…ca in orice afacere in Orientul apropiat mai exista si o terta parte. Hezbollah, acesta armata siita fara o tara aparenta, puternic sustinuta si de Iran si de Siria.
Daca Occidentul nu este tot atat de dornic sa intervina in Siria, pe cat a fost in Libia, o alta putere regionala, Turcia, isi face si ea calcule pentru o eventuala pozitionare cat mai buna la impartirea bogatiilor si influentei in zona. Pentru ca de fapt miza in Iran trebuie cautata in istoria primelor exploatari de petrol, in infiintarea Anglo-Persian Oil Company (APOC), sau numele de fata al actualei BP, o companie care si astazi, impreuna cu suratele ei americane face legea pe piata petrolului.
Turcia isi poate face calcule prin blocarea Siriei, iar recent otomanii au anuntat sanctiuni economice majore la adresa Damascului si se pare ca va fi bratul armat al Vestului in problema iraniana, prin scoaterea din joc a Siriei, sau macar printr-un joc de glezne condimentat cu masive manevre militare pe granita comuna. Iar cu o Sirie cu iataganul la gat, problemele in privinta Iranului se mai indulcesc un pic. Mai ramane de rezolvat problema Hezbollah-ului, o problema deloc usoara, mai ales daca tinem cont de performantele notabile inregistrate de grupare in ultimul conflict cu Israelul din 2008. Atunci arabii au reusit o serie de victorii foarte importante impotriva armatei israeliene, inclusiv destule tancuri distruse.
Capacitatea combativa a Hezbolahului a fost mult peste ce ne astaptam noi fata de ce pot arabii sa faca, iar in ideea unui atac asupra Siriei sau Iranului, atacurile asupra Ierusalimului ar fi masive. Daca insa Siria va fi pusa in genunchi de Turcia, o mare parte a problemelor aliatilor ar fi rezolvate.
Acum daca mergem pe ideea ca forta militara a Iranului este cu totul altceva decat Irakul, Libia, etc, s-ar putea sa ne cam inselam. Persii, ce-o mai fi ramas din spiritul marelui imperiu, nu sunt atat de diferiti de verii lor arabii! Iranul are o structura interna la fel de eterogena ca majoritatea tarilor arabe, opozitia este suficient de puternica, astfel ca in cazul unui conflict nu trebuie sa ne asteptam ca intreaga natiune sa lupte ca un singur om pentru nus ce ayatollah. Posibilitatea ca societatea iraniana sa se scindeze sau chiar sa se naruiasca la un puternic imbold extern nu poate fi scoasa din ecuatie.
Si mai trebuie amintit aici si bataia crunta pe care persii, cei adevarati, au luat-o de la greci, si prin Europa, si prin intinsul lor imperiu!
De altfel Iranul ar fi prima natiune araba care s-ar comporta ca un popor. Ori stiti voi o singura tara araba care sa aiba in spate un popor?! Toate tarile sunt o adunatura de triburi, cateodata rivale, tinute laolata de forta si mita. Iar pentru acest lucru trebuie multumit englezilor si nu numai, care atunci cand au trasat granitele viitoarelor state arabe au avut grija sa-nparta triburile in cat mai multe tari, sa puna impreuna rivalitati cunoscute, tocmai pentru a evita creeare unei natiuni care sa se considere membrii aceluiasi popor. Divide et impera la superlativ! Granitele trasate cu linia nu sunt altceva decat garantia Vestului ca in zona respectiva nu va fi pace si unitate niciodata.
Revenind la Iran, ideea ca poporul iranian, armata iraniana va actiona ca un tot unitar, luptand pe viata si pe moarte impotriva invadatorilor…nu tin seama de cultura locala si de obiceiurile locului. Acolo bacsisiul si mita sunt aproape reglementate, astfel oricare combatant are un pret…In Afganistan si Irak sunt notorii negocierile si sumele mari de bani platite de americani unor sefi de trib pentru ca acesti sa-si intoarca armele impotriva unora, pana mai ieri aliati.
Sa nu uitam ca Iranul nu prea are prieteni prin zona, si de asemenea trebuie sa ne aducem aminte de conflictul Iran-Irak din anii “80. Ce trebuie sa ne reamintim din acel conflict sunt…banii! Astfel Irakul a avut acces la sume enorme imprumutate de monarhiile sunite petroliere din zona, inspaimantate mai mult de radicalismul islamic dacat de americani sau orice altceva. Bagau pur si simplu bani fara limita doar pentru a stopa iradierea revolutiei islamice spre granitele lor. Ori situatia de astazi este cam aceeasi. Arabia Saudita, Kuweit, Oman, si alti vor asigura suficiente fonduri si o spoiala de legalitate daca vor accepta sa faca parte dintr-o eventuala coalitie. Iar sfarsitul regimului iranian actual nici nu trebuie sa vina de la occidentali, sau cel putin nu direct.
Cea ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca miza iraniana este una foarte serioasa, una extrem de incalcita si este tratata ca atare. O cadere a Iranului, ar reface practic stapanirea cvasi-totala a Vestului asupra Orientului Mijlociu, o situatie de care nu prea avem de ce sa ne plangem.
Un posibil conflict in Iran, un atac extern, sau un razboi civil, poate supune intreaga zona unei tensiuni insuportabile, tocmai prin umbrele si ramificatile pe care Iranul le are cu un alt conflict ancestral: Isreal-arabi. Practic in niciuna dintre ipoteze problema palestiniana nu poate fi gandita separat de problema Iranului, cuplate ambele cu Siria si Hezbollah.
Gruparea siita Hezbollah a fost mai tot timpul sprijinita puternic de Iranul siit si de catre Siria, desi sirienii sunt in majoritate suniti, iar in cazul unui atac militar, sau a unei presiuni crescande asupra Teheranului ne putem astepta ca problemele Isrealului sa creasca.
Ceea ce vreu sa subliniez este ca in cazul Iranului misiunea Occidentului va fi infinit mai periculoasa si de durata, nu atat din pricina vajnicei armate iraniene, ci mai mult din cauza implicatilor politice si de schimbare a centrului de forta, prea mult in favoarea SUA si UE, si in mod clar in defavoarea Rusiei si Chinei.
Nu trebuie uitat nici faptul ca Golful Persic asigura peste 40% din petrolul mondial si are in acest moment peste 60% din rezervele certe de hidrocarburi, iar piatra de bolta a regiunii…sunt de fapt doua: Arabia Saudita si Iranul! Daca cu sauditii problema este rezolvata, acesti fiind de mult timp consideratii ”jandarmii” lumii petrolului in slujba SUA, Iranul este a doua tara ca rezerve de petrol si gaze din zona.
Tabla de sah a Orientului este acum in plina asezare! Se fac aliante, se impart mosiile viitorilor ”eliberati”, se incearca revenirea la ordinea de dinaintea revolutiei islamice, si in general, se doreste revenirea la sistemul existent inainte ca statele arabe sa nationalizeze industria petroliera…
O fi de bine, o fi de rau? Pentru noi romanii nici una, nici alta, ba chiar m-as hazarda sa sustin ca ne-ar prinde bine inca cateva contracte, ca cel cu Irakul pentru cateva sute de autocamioane Roman. Cum oricum nu ne intreaba nimeni, vom asista si in mod sigur vom participa cu trupe la pacificarea, sau dupa caz, la democratizarea poporului iranian, pe care eu tot arabi ii consider… Alah sa-i protejeze ca sigur vor avea nevoie…
Asadar Siria, Iranul , conflictul palestinian, Isrealul, sunt toate elemente ale aceleiasi ecuatii, iar rezolvarea ei implica, in mod absolut obligatoriu, un Iran „democrat”, un Iran mult mai ascultator fata de Vest si mai bine voitor cu companiile petroliere occidentale.
Iar in incheiere as puncta ca acest conflict mocnit, dar din ce in ce mai vioi, are o singura necunoscuta reala si aceasta este reactia Hezbollah-ului. Fara o tara anume sau un anumit guvern, greu de manipulat si de corupt, s-ar putea ca Isrealul sa aiba parte de razboiul vietii lui cu o grupare care in ipostaza unei democratizari rapide a Iranului si Siriei ar ramane orfana! Ori o vorba din batrani ne avertizeaza: Sa te fereasca Dumnezeu de omul care nu mai are ce pierde…