Posibilitati de instalare a Pantsir-S1
Sau despre oportunitati care nu trebuiesc din nou ratate. Episodul 1 aici.
Mai intai foarte pe scurt despre evolutia CIWS in dotarea URSS/FR: primul CIWS modern a fost reprezentat de AK230, o turela telecomandata cu doua tunuri revolver de 30mm, intrat in dotare la sfarsitul anilor ’60 si exportat inclusiv in Romania, acesta fiind inca in dotarea navelor mai vechi ale Marinei.
Urmatorul pas a fost tunul rotativ cu 6 tevi de acelasi calibru AK630 si el exportat si gasindu-se in dotarea Marinei Romane instalat pe navele mai moderne, cum ar fi corvetele Tetal, fregata Marasesti si navele purtatoare de rachete, ultimele nave sovietice achizitionate.
Evolutia a continuat cu Kashtan, un sistem ce combina doua tunuri rotative similare AK630 cu rachetele provenite de la complexul terestru Tunguska.
Cercul se inchide cu potentiala inlocuire a Kashtan de pe portavionul Admiral Kuznetsov cu o varianta Pantsir-S1 navalizata, deocamdata doar la nivel de zvon, revenindu-se practic la configuratia initiala a AK230, cu doua tunuri revolver, suplimentate insa de rachetele cu raza scurta ale Pantsir.
Evolutia pare sa indice ca rusii considera Pantsir drept cea mai avansata configuratie disponibila la momentul acesta.
Revenind la Marina noastra, turela navala standard de productie autohtona arata cat de albastra e situatia:
Sursa: romaniaforum.info
Instalata pe unitatile pentru care nu s-a facut import de tehnica de lupta din URSS, in principal unitatile Flotilei de Dunare, desi similara din punctul de vedere al tunurilor folosite cu AK230, este departe din punct de vedere tehnologic chiar si fata de arhaicul sistem sovietic, fara a mai fi nevoie de a face comparatia cu ultra-modernul Pantsir.
Turela 2x30mm – Sursa: romaniaforum.info
Nu este deci de mirare ca protectia anti-aeriana este identificata drept punctul in care sufera cel mai mult vedetele blindate si monitoarele de Dunare.
Soarta lor este deocamdata in ceata dar daca inlocuirea nu se intrevede la orizont atunci apare nevoia de remediere pe cat posibil a punctelor deficitare pentru a le aduce la un nivel de eficacitate acceptabil .
Istoria CIWS rusesti arata ca se poate ajunge la o solutie moderna avand ca baza tot vechile tunuri revolver de 30mm. Diferenta este facuta bineinteles de turela automata, senzorii avansati de conducere a focului EO/IR/radar si rachetele anti-aeriene.
Din punct de vedere tehnic toate aceste elemente par a fi abordabile industriei militare romanesti, fie prin cercetare-dezvoltare interna fie prin cooperari cu parteneri externi. Ce pare a lipsi la momentul asta este scoaterea in evidenta a necesitatilor si o promovare foarte insistenta a solutiilor.
Oportunitatea de a furniza o solutie AA autopropulsata, bazata pe tunurile de 30mm (ca raspuns la lipsa de mobilitate a Viforului) a fost ratata prin achizitia Gepard-ului insa exista inca posibilitatea de a propune un inlocuitor pentru vechile turele ale navelor fluviale.
De asemenea exista o nevoie certa de sisteme CIWS moderne pe cele doua fregate, solutiile actuale parand niste variante temporare, utile doar pana la identificarea unei solutii mai bune.
Sursa: Romanian Navy Facebook
Intr-un orizont de timp mai indepartat, orice noua achizitie in zona navala va necesita sisteme similare iar, in cazul fortelor terestre, Gepard-ul s-ar putea confrunta cu cresteri ale costurilor de intretinere si ar putea avea nevoie de un inlocuitor.
Un sistem combinat tun-rachete, bazat pe tunurile de 30mm, ar putea fi o oferta interesanta si pentru piata externa, avand putini competitori din tabara occidentala, existand posibilitatea de recuperare a investitiilor chiar si in conditiile in care comenzile interne ar fi reduse.