Unirea de la 1859 a reprezentat inceputul, un inceput covarsitor de important pentru viitorii ani! Romania s-a nascut mica, apoi a devenit independenta si suverana, apoi a devenit Romania Mare, o Tara pentru toti romanii…
Se cuvine ca astazi sa ne aducem aminte in ce conditii imposibile am devenit Tara, cat de greu ne-a fost sa fim din nou impreuna, membrii aceleiasi familii, vorbind aceeasi limba, avand aceiasi stramosi si aceeasi Sfanta Tara si sa luam exemplu de la inaintasii nostri: sa nu ne speriem de greutatile actuale, sa nu cadem in depresie nationala ci dimpotriva, sa speram si sa ne aparam Tara, fiecare asa cum poate.
La inceputul anului 1859, dupa 1753 de la dezintegrarea Daciei, s-au pus bazele reintregirii natiunii!
Dumnezeu sa ne binecuvanteze Tara si sa ne dea noua romanilor demnitate, dragoste fata de Romania si fata de ai nostri, puterea de a lupta cu dusmanii Tarii noastre, atat din afara cat si dintre noi!
La Multi Ani!
________________________
Poporul suveran
Gazetă politică și litterară.
Libertate, egalitate, fraternitate
București. Sâmbătă 19 Iunie. Anul 1848
”Ținta acestui jurnal este a sprijini drepturile poporului român. Glasul său se va ridica cu energie în contra tiranii; dar nu va rămânea mut nici împotriva poporului când acesta va abuza de libertatea de care se bucură; însă aceasta va fi ca să-l lumine și să-l întoarcă de la orice urmare i-ar compromita libertatea și ar aduce Patria la peire și anarhie. Redacția acestii foi va priimi orice plângere dreaptă a cetățenilor și va face să resune coloanele sale în favorul celor nedreptățiți. Va avea drept țintă asemenea unirea provinciilor române și tot ce va putea duce Româniea la fericire și la mărire.”
”Unirea Moldovii cu Țara Românească
De la adunarea națională depândă fericirea patriei.
Această adunare trebue să se pătrunză, că una din cestiile principale, este unirea Moldovei cu Țara Românească.
Străbunii noștri au înțeles foloasele unei asemenea uniri. Astfel vedem pe Mihai Bravul redicând arme în contra fraților noștri din Moldova, numai ca să poată ajunge la ținta sa; apoi un Ștefan și alții.
Fanarioții încă înțeleseră importanța aceștii uniri, și temându-se de dânsa, o anulară prin resboaiele ce făcuseră să se aprinză între ambele principate în timpii lui Vasile vodă al Moldavii, Matei Basarab al Țării Române. În fine fanariotul pe de o parte rescolea focul nestins al răsboiului intre ambele principate, ca să ațâțe ura între frați și să slăbească puterea românului; iar pe de alta întroducea corupția în țară. Ei reusiră.
Acum însă când principul unirii se pune în lucrare de toate națiile, când strein cu strein voiește a se înfrăți, vom fi noi de altă ideie, noi care firește suntem frați și care am declarat frăție, dreptate?
Nu, nu; să lipsească acele barieri ce par că s-au pus în adins ca să oprească frate pe frate a se înbrățișa. Iar una din cestile cele mai importante de care adunarea națională trebue a se pătrunde, să fie aceasta, fiindcă numai aceasta poate să ducă România la mărire și adevărată fericire.”
Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași. Tipărituri Vechi Românești