Recenta tragedie, cu politistul decedat dupa ce a fost luat pe capota de un descreierat si azvarlit pe asfalt la o viteza de peste 100 km/h, a generat foarte multe reactii si discutii emotionale dar a si dat prilejul unor politicieni si lideri de sindicat de doi lei sa-si faca imagine pe seama tragediei unei familii.
Este foarte dureros ce s-a intampat dar omul a murit in urma unei decizii gresite, inexplicabila pentru un politist cu experienta lui.
Initial s-a postat in fata masinii. Cand soferul a incercat sa forteze plecarea de pe loc, in loc sa scoata pistolul si sa i-l puna in parbriz, s-a urcat pe capota si, probabil, s-a agatat de suporturile stergatoarelor.
Din nefericire, a dat peste o combinatie care l-a costat viata: sofer beat ranga, bogat, cu dispret fata de viata omeneasca si cu masina puternica.
Pentru ce a facut soferul, sper sa-i dea inchisoare pe viata dar intrebarea ramane: de ce politistul n-a folosit pistolul ?
Iar aici ne intoarcem la o mai veche problema a politiei si anume uzul de arma.
Acum 20 de ani, in campania electorala, am avut o intalnire cu conducerea politiei judetene de la noi si, pentru ca tocmai se intamplase incidentul cu Fane Spoitoru care-l taiase cu sabia pe un politist care tot tragea focuri de avertisment in loc sa-i traga un glont in cap, i-am intrebat daca uzul de arma in politie este diferit de uzul de arma din armata (serviciul de garda). Mi-au raspuns ca este identic.
Pentru cei care n-au facut armata, procedura de utilizare a armei prevedea (pe vremea mea):
- prima somatie verbala: “Stai!”
- a doua somatie verbala: “Stai ca trag !”
- foc de avertisment in plan vertical (in sus 😉 );
- foc asupra oponentului, PE CAT POSIBIL, la picioare;
Undeva mai jos se specifica faptul ca poti trage direct asupra oponentului daca esti in pericol iminent si nu ai timp sa somezi.
La intrebarea mea de ce a trebuit sa traga atatea focuri de avertisment in timp ce Spoitoru il taia felii ca pe parizer mi-au raspuns ca e complicat pentru ca trebuie apoi sa dai cu subsemnatul, comisii, cercetari etc.
Adica sa stau sa ma taie cu sabia sau sa iau alte decizii, gen sa ma sui pe capota masinii, ca sa evit sa apar in fata unei comisii de cercetare ?
Din nefericire, in loc sa se preocupe de o mai buna pregatire profesionala a angajatilor, conducerea politiei si sindicatele lor se gandesc cum sa faca sa modifice uzul de arma pentru ca un politist care impusca pe cineva sa nu mai fie cercetat sau sa fie doar ceva formal.
Varful de lance al acestei miscari este un individ sinistru, lider de sindicat sau de asociatie a politistilor, care iese pe toate posturile de televiziune raspandind ideea ca politia de la noi trebuie sa-si recapete statutul si respectul de dinainte de ‘89.
Mai, esti cretin ?
Militia de dinainte de ‘89 era cea mai urata si dispretuita institutie de catre romani (macar Secu” era urata si temuta), si era privita ca o forta de ocupatie si nu ca un partener. Oricine a intrat in contact cu ei poate povesti intamplari cu patrula care lua la bataie pe cineva pe strada fara motiv sau cu militianul de la ghiseu care-ti raspundea printre dinti la intrebari apoi iti inchidea geamul in nas pentru ca il plictiseai.
Daca vrei statut precum cel de dinainte de ’89 cere-ti transferul in Koreea de Nord !
Stiti ce inseamna modificarea uzului de arma?
Adica un politist care impusca pe cineva sa fie exonerat de colegi sau sa fie subiectul unui simulacru de ancheta, de ochii lumii ?
Pentru un politist bine pregatit profesional si cu mintea intreaga nu va fi nicio diferenta pentru ca, indiferent de regimul uzului de arma, va sti cand sa foloseasca arma si cand nu iar daca o va folosi va putea sa justifice credibil decizia luata.
Problema apare cand un tembel intrat in politie pe spaga, slab pregatit profesional si, eventual, cu ceva frustrari si sechele din copilarie, capata dreptul de a folosi pistolul ca-n Vvestul Salbatic, fara mari sanse sa fie tras la raspundere.
Va dati seama ce va face ?
Mai rau, va dati seama ce vor face “meseriasii” din “politia” locala? Daca la politia nationala exista o scoala de ofiteri / agenti care, cel putin teoretic, ar trebui sa-i pregateasca, gardienii publici declarati “politisti” sunt angajati Dumnezeu stie cum, cel mai adesea pe pile si relatii politice si/sau spaga. Unii dintre ei nici n-au facut armata. Sa facem o cercetare sa vedem cati dintre ei sunt alcoolici sau nu corespund fizic ?
L-ati inaintat in grad post-mortem, organizati-i funeralii, sprijiniti-i familia, angajati-i sotia in minister dar, mai departe, puneti mana si invatati legislatie si regulamentul uzului de arma si lasati prostiile !
Eroul Bula