Pai daca americanii (& europenii) si-au facut planul sa cam scoata OPEC de pe piata, sau macar sa-i “rada” o parte din cota, atunci toata nebunia din Orientul Mijolciu, toate razboaiele petrolului si Primavara Araba capata un nou si foarte profund sens. Prin sintagma”razboaiele petrolului” intelegem conflictele care au ca scop controlul titeiului, adica controlul capacitatii de extractie.
Astfel, multi dintre noi nu intelegem de ce americanii (si europenii) au facut cam tot ce se putea pentru dezradacinarea Orientului Mijlociu, aruncarea lui in haos si razboi civil, iar acum pretulul titeiului s-a prabusit de la 110$/baril (urcase chiar si la 140$) la doar 32$/baril, fara a da semne ca oferta va scadea. Chiar si mult hulitul ISIS pune involuntar umarul prin titeiul de contrabanda, pentru ca acest petrol se vinde la un pret mult mai mic decat cel oficial, iar islamisti extrag cat pot de mult. La fel in Libia.
Practic pretul va duce spre faliment destui membrii ai OPEC (sau macar le va scadea drastic influenta), obisnuiti pana acum sa traiasca pe picior mare si sunt sanse foarte slabe ca tari care s-au bazat mai tot timpul doar pe vanzarea de petrol (fara a avea practic o alta ramura economica) sa poata rezista mult timp…
Intr-adevar, titeiul din Golful Persic are cel mai scazut pret de extractie (cel irakian este cel mai ieftin, urmat de cel saudit), are o foarte buna calitate (continut scazut de sulf) si cel mai mic pret de rafinare (tot datorita continutului scazut de sulf), dar toate aceste avantaje nu inseamna nimic in tari care s-au obisnuit sa arunce cu banii intr-o nebunie totala si care astazi nu mai pot controla piata prin volumul titeiului extras. Sauditii, de exemplu, au incheiat anul 2015 cu un deficit bugetar record de record si au trebuit sa bage adanc mana in rezerva de urgenta.
Venezuela (membra a OPEC) este in pragul unui razboi civil al painii, tocmai datorita politicii total ilogice si populiste a fostului presedinte Chavez, care, pentru a-si apropia poporul, a subventionat practic cam toate produsele vandute in tara, de la alimente si benzina, la televizoare si cosmetice, totul spre”binele poporului”. Cat „bine” are acum poporul vedem la TV, la sectiune „no comment”, basca ca industria petroliera venezueleana este in faliment total iar productia a scazut semnifictaiv de cand aceasta a fost nationalizata.
Doar ca acest soi de economie nu rezista si astazi vedem cu toti cum venezuelenii se bat pentru o bucata de paine, cu cartele in maini, in fata unor supermarketuri absolut goale, desi tara lor este una dintre cele mai bogate in petrol din lume…
Dar asa cum spuneam nu bogatia conteaza foarte mult ci mai ales ce faci cu ea. Iar exemplul Venezuelei este foarte elocvent pentru absolut toate tarile OPEC, obisnuite de zeci de ani sa cheltuie “fara numar”, doar pentru ca monarhiile locale sa aiba liniste la guvernare.
Problema OPEC-ului vine acum din noua tehnologie de fracturare hidraulica, tehnologie cunoscuta de majoritatea dintre noi ca fiind o mare producatoare de gaze, dar aceeasi tehnologie produce si mult, foarte mult petrol, iar America tocmai ce se pregateste sa revina o tara exportatoare de petrol.
Daca ar fi sa credem opiniile foarte optimiste de peste ocean, SUA ar putea ca doar in cativa ani sa “muste” o bucata serioasa din piata mondiala a petrolului. De fapt a si „muscat” pe piata interna, acolo unde importurile americane de titei s-au cam estompat.
Si acum putem intelege de ce OPECul nu scade productia pentru a mari cererea si astfel pretul petrolului. Pentru ca toti mafiotii din cartel sunt disperati sa-si mentina cota de piata, intr-o lume in care productia este mult peste cerere. Sunt zvonuri in piata care sustin ca anumite tari exporta deja titei sub pretul bursei tocmai pentru mentinerea cotei de piata, sau poate pentru a mai castiga ceva clienti. Si cum pretul este foarte mic, fiecare incearca sa compenseze printr-un volum al vanzarilor din ce in ce mai mare.
Si astfel, intr-un carusel al mortii sau cerc vicios, fiecare tara exportatoare face tot ce poate pentru a tine de cota sa in detrimentul pretului. Dar aici mai este o jmecherie. Practic, mentinand pretul jos se spera ca acele companiile care lucreza in domeniul fraturarii hidraulice sa dea faliment (titeiul extras prin “fracturare” este mai scump de cat cel arab), doar ca este foarte putin probabil ca Statele Unite sa fie invinse intr-un astfel de joc pe termen mediu si lung.
Pe de alta parte companiile petroliere mai pot astepta, isi mai pot rafina tehnologia, pe cand tarile OPEC nu prea au timp: Venezuela este in pragul razboiului civil, Iranul tocmai ce a intrat pe piata si nu-si va tempera productia, Irakul la fel, Libia nici macar nu mai trebuie mentionata, Nigeria este sarca lipita, Algeria are spectrul razboiului la usa, etc.
In acelasi timp unele tari productaore “fura” la cantar (un lucru obisnuit intre membrii OPEC) adica extrag mai mult decat declara, facand contrabanda cu propriul titei, pe care il vand “la negru”, sub pretul pietei, bineinteles.
Si cu cat pretul scade sau ramane foarte jos un timp mai indelungat, cu atat mai mult va creste disperarea “mafiotilor”. Si ca o gluma buna, de sfarsit de articol, Rusia si Arabia Saudita tocmai ce au anuntat ca isi vor “ingheta” productia de titei, un lucru hilar pe o piata zanatica si care nu mai respecta de mult cotele, pe o piata in care disperarea creste cu fiecare zi. Chiar daca cele doua se vor tine de cuvant (greu de crezut) ceilalti vor zice bogdaproste si vor ei creste productia!
Astfel putem intelege de ce americanii si europenii au facut tot ce au putut sa destabilizeze Orientul Mijlociu. Pur si simplu s-au saturat sa-i umple de bani pe arabii-petrolisti, iar americanii s-au gandit chiar mai departe, sa le subtilizeze chiar o parte din piata…
Tarile membre OPEC sunt: Algeria, Angola, Ecuador, Indonezia, Iran, Iraq, Kuweit, Libia, Nigeria, Qatar, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite si Venezuela. Dupa cum se poate remarca, absolut toate tarile membre sunt „tari” cu totul inapoiate din cam toate punctele de vedere: social, industrial, al drepturilor omului, etc. Si capusele astea traiesc pe picior mare pe munca restului planetei, care „rest” trebuie sa munceasca din greu sa-i tina si pe astia cu palatele lor si haremurile lor si megalomania lor, la 140$/barilul…
Bineinteles ca la „tari inapoiate” putem adauga si Rusia fara sa gresim cu aboslut nimic. Si Moscova traieste tot din petrol, tot inapoiata este, tot „democratie” si tot condusa de clanuri, ca orice tara araba care se respecta.
Facand o analogie cu celebrele western-uri „spaghetti”, vedem care-o clipi primul, doar ca arabii au clipit deja de cateva ori pana acum…
GeorgeGMT