Romania Military

MiG –(urile) 29K chiar mai slabe decat le stiam noi pe alea clasice

indian-mig-29k-2

MiG 29KUB, India Navy

Disponibilitatea flotei de MiG 29K/KUB

Hindusii, ca de obicei, se tot plang de slaba calitate a tehnicii ruse de razboi si in particular a avioanelor rusesti, da’ cine sa-i mai creada cand, fapt dovedit J, in halele HAL sunt mai multe maimute decat muncitori, care muncitori nu sunt nici ei chiar cei consecventi din lume cand aduci discutia despre respectarea procedurilor, protocoalelor si a altor chestii plictisitoare scrise pe hartie si care au in general legatura cu calitatea muncii.

Doar ca daca in problema catapultarii scaunelor la Suhoi 30 MKi ii putem banui pe indieni ca le-a ramas vreun surub in plus dupa verificare/intretinere, in cazul MiG 29K/KUB nu mai putem sa dam vina doar pe ei, iar blestemul motoarelor rusesti loveste din nou, naucitor am spune noi si nu numai blestemul motoarelor si cel al electronicii, fiabilitatii, plus alte acatiste mai mici.

Astfel indienii au publicat de curand un raport al unui audit facut de ei (Comptroller and Auditor General (CAG) ) asupra flotei de MiG 29K/KUB si au gasit urmatoarele, indienii au folosit chiar expresia: “are riddled with problems”, adica “ciuruit/plin de problema”.

Astfel disponibilitatea flotei de MiG 29K (single-seat) este cu totul dezastruoasa variind intre 15,93% si 37,63%, in functie de varii motive (probabil atinge 37,63% daca nu sunt zburate deloc J), in timp ce in cazul MiG 29KUB (dubla-comanda) procentul de disponibilitate se situeaza intre 21,3% si 47,14%!!!

Mergem mai departe si aflam ca nici simulatorul pentru MiG 29K/KUB livrat de rusi nu-i bun aproape de nimic, in sensul ca nu poate fi folosit pentru calificarea/pregatirea pilotilor pentru portavion.

Continuam. MiG 29K are o durata de viata operationala de 6000 de ore/25 de ani, dar datorita problemelor aparute aceasta durata de exploatare este deja considerata prea optimista si va fi redusa.

 

Acum…motorul – RD-33MK

Ca de obicei ivanii au mari belele cu motoarele, RD 33 in special, dar sa-i ascultam pe indieni.

Rusii i-au pacalit – se pare – pe hindusi, cum ca RD 33MK nu mai este vechiul RD 33 cel cu durata de viata egala cu a unei albine si le-au dat certificate de calitate la mana care spun clar ca RD 33MK “traieste” 4000h sau 10 ani, cu o revizie generala la fiecare 1000h, dar…

Indienii au comandat 113 de motoare, din care 90 de bucati instalate la bordul celor 45 de aparate deja comandate si 23 de motoare de rezerva. Pana in septembrie 2014 India a primit si acceptat 65 de motoare (42 montate la bordul a 21 de aeronave si 23 de motoare ca rezerva), insa s-a remarcat ca 40 de bucati (62% din total) au fost retrase datorita unor probeleme/defectiuni din proiectare/constructie.

Problemele descoperite ar fi avut grave implicatii in siguranta zborului, defectiunile in timpul zborului ducand de cateva ori la aterizarea aparatului cu un singur motor functional.

Pe baza celor observate in timpul exploatarii s-a elaborat o lista cu 17 modificari care ar fi trebuit realizate (la toate motoarele cumparate de India) de catre constructorul rus (RAC MiG), dar la un an de la constatare doar patru, din cele 17, au fost si puse in practica.

Asadar, ramane faptul ca pana in august 2015, 46 de motoare (din cele 65 primite pana in septembrie 2014) au fost retrase, acest lucru aratand ca motorul RD 33MK este la fel de slab calitativ si din punctul de vedere al fiabilitatii ca si RD 33 clasic.

 

Problema la structura de rezistenta

In timpul primelor teste (efectuate in 2012) de la bordul portavionului INS Vikramaditya au aparut numeroase probleme/defecte la structura de rezistenta a avionului, desi RAC MIG a certificat MIG 29K/KUB pentru folosirea sa de la bordul portavionului.

Si cu toate ca MIG 29K beneficiaza de multe imbunatatiri, problemele persista pana la nivelul la care avioanele intra la reparatii dupa fiecare decolare-aterizare si nu vorbim aici de verificari ale structurii de rezistenta ci de reparatii majore, inlocuiri de subansamble, etc. Deocamdata constructorul rus nu a reusit sa remedieze aceste …neajunsuri.

 

Sistemul Fly-by-wire

Indienii au remarcat ca acest sistem are o foarte scazuta rata de functionalitate (fara sa genereze nici o defectiune in timpul unui zbor) de doar 3,5% -7,5%!!!

 

Imaginea Generala

In linii mari indienii se mai plang si de faptul ca unele avioane au sosit gata defecte din Rusia si ni se ofera si rata de disponibilitate a aeronavelor din momentul cand au ajuns in India pana in 2015, astfel:

 O rata a disponibilitatii cu totul jenanta

Ce se poate remarca, pe langa rata dezastruoasa a disponibilitatii, este si faptul ca procentul acesteia variaza foarte mult de la un an la altul, lucru care denota ca MiG 29K/KUB este ori un avion foarte fragil si predispus la defectiuni care nu pot fi prevazute, ori ca ca acest aparat a fost insuficient testat, rusii mizand pe indieni ca-l testeaza ei pe banii lor.

Ori in aceste conditii nu ne mai mira ca un 29K rusesc s-a prabusit in Mediterana, ne miram doar ca nu au cazut mai multe.

Tragand linie observam ca in acest moment grupul aeriana de la bordul portavionului INS Vikramaditya este practic o gluma buna cu o asa rata de disponibilitate, nava putandu-se trezi oricand fara protectie aeriana, ce sa mai vorbim de proiectia fortei sau de protejarea unei intregi flote indiene aflata in largul marii.

Practic India ar trebui sa cumpere mult mai multe avioane, cam de 3-4 ori, ca sa aiba si ea un numar rezonabil de aparate operationale, dar aceasta solutie, pe langa nici costuri exorbitante, nu se poate aplica.

MiG 29 se defecteaza in timpul zborului astfel ca dupa 1-2 decolari/aterizari s-ar putea ca portavionul sa ramana fara avioane capabile de zbor, indifferent de cate avioane disponibile pe hartie ar avea marina indiana.

Ghinionul hindusilor este ca rusii sunt singurii producatori pentru acest tip de aparat, nu-i luam pe chinezi in calcul si al lor J 15, si daca India s-a hotarat sa opereze un astfel de portavion avea fix doua variante: MiG 29K sau F 35B, si cum F 35B iese din discutie, hindusii au facut iarasi ce-au facut si au ajuns client captivi pentru industria ruseasca.

Daca au cumparat portavionul sunt obligati acum sa cumpere si avioanele, tot asa cum sunt clienti captivi si pentru munitia de tanc, cumparand licenta pentru T 90 dar fiind obligati sa cumpere proiectilele de la Moscova, adica culmea prostiei dusa pe culmile prostiei militare.

GeorgeGMT

Exit mobile version