Ideea din spatele noului TBT ar fi, conform cu dotarea prognozata, de platforma multifunctionala pentru mai toate nevoile Armatei, incepand cu transportor de trupe clasic si pana la vanator de tancuri si centru de comanda!
Astfel se poate presupune ca TBT-ul va lua locul, in cadrul batalioanelor de infanterie mecanizata si a celor de tancuri, MLI-ului dotat cu Spike sau macar ca il va suplimenta! Daca tinem cont de faptul ca noul transportor va fi posesorul unui blindaj compozit, premiera in Armata Romana, si ca in principiu va fi un produs nou-nout, netributar vechilor TAB-uri sovietice si daca ne uitam si la dotarea prognozata, TBT-ul ar putea fi de facto inlocuitorul MLI 84M, din cadrul unitatilor mecanizate romanesti. DAR…lucrurile se complica pe piata zvonurilor, acolo unde se vorbeste de o suplimentare a MLI84 varianta “M”, adica se discuta despre cresterea numarului de masini de lupta pentru infanterie.
Ideea de baza in cadrul unitatilor mecanizate a fost inca din anii ”50, ca masinile de lupta sa fie pe senile, pentru a putea urma tancurile, principala lor menire, pe orice teren, iar transportoarele sa fie pe roti pentru viteza si mobilitate. Ideea era de a flanca unitatile inamice prin viteza superioara si capacitatea de a transporta protejat grupa de infanterie. Aceste concepte, desi normale si valabile in cam toate armatele NATO, sunt destul de scumpe, iar pe fondul penuriei de resurse financiare, m-as fi asteptat pe o concetrare asupra noului TBT, care ar fi putut, partial, sa preia si sarcinile unei masini de lupta a infanteriei.
Dar se pare ca SMG-ul nu agreeaza ideea de a avea doar vanatoare de tancuri pentru infanterie pe roti, simtindu-se nevoia de a avea si un transportor senilat, mai adecvat inaintarii odata cu tancurile. Astfel, desi zilele MLI-ului pareau numerate si datorita faptului ca proiectul, sau intentia, de a produce o noua masina de lupta, MLI 2000, nu mai este de actualitate, se pare ca nu este chiar asa.
O posibila intentie de crestere a numarului de 84M, ar avea o anumita logica daca ne gandim ca initial se cerusera 180 de vehicule si nu doar 99. Totusi puse fata-n fata TBT-ul si MLI in variant “M” sunt destul de diferite, numai daca ne gandim ca sunt concepte devansate intre ele de foarte multi ani. Pe de alta parte TR-ul si TBT-ul nu sunt atat de compatibile pe cat sunt TR-ul si MLI-ul. Datorita trenului de rulare asemanator, senile, atat tancul cat si masina de lupta, pot inainta teoretic pe tipuri de terenuri impracticabile pentru un transportor pe roti. Si de aici necesitatea unui vehicul pe senile este de inteles.
Un lucru mai putin obisnuit este dotarea TBT-ului cu turela cu tun automat de 30mm. Desi Armata Romana merge in permanenta pe standardizare si uniformizare, armele principale ale celor masini de lupta ale infanteriei vor avea calibre diferite. Astfel MLI-ul dispune de o turela cu tun fara recul de 25mm, iar pentru TBT se prefigureaza turela Rafael, cu tun de 30mm. Si ambele masini vor avea in dotare racheta AT Spike LR cu raza de 4km.
Zvonurile legate de o posibila suplimentare numarului de MLI 84 M, concomitent cu demararea proiectului TBT 8X8, poate insemna o dorinta a SMG-ului de a activa sau operationaliza un numar mai mare de brigazi mecanizate, cresterea dotarii cu masini de lupta capabile sa lupte cu tancurile, in conditii de inferioritate numerica la capitolul tancuri.
Realitatea este ca un transportor sau o masina de lupta , sunt mult mai ieftine, mai usor de transportat si mult mai usor de intretinut, pe campul de lupta, decat un tanc. Si cum Romania abia isi permite sa demareze programul pentru TBT, am credinta ca numarul de vehicule vanatoare de tancuri in Armata Romana va creste in viitor, si asta dintr-un motiv extrem de la moda! Criza economica!
Despre un nou tanc romanesc (autohton sau importat) se discuta de prin 1995, insa ca acest proiect sa se materializeze…Problema tancului e pretul foarte mare de implementare a unui nou tip de vehicul greu, pe senile, intr-o armata. Toata lumea se uita pretul per/bucata, din pacate insa acest criteriu este cam la coada prinicipilor de alegere din aceleleasi motive ca la un avion multirol!
Pretul de cumparare al unui tanc, este aproape nesemnificativ in comparatie cu necesarul financiar de integrare si folosire a respectivului model in armata. De la logistica si pregatirea mecanicilor, la inlocuirea a aproape intregului segment de intretinere, reparatii, depanare si piese de schimb. Iar in cazul unui tanc importat, stocul de consumabile trebuie sa fie de 3-4 ori mai mare, dacat in cazul unui vehicul costruit, macar partial, in tara!
De facto un vehicul importat, sa zicem Leopard 2A4, ar necesita, la inceput costuri mult mai mari, fata de un proiect ce ar fi realizat in Romania. Si asta numai datorita faptului ca liniile de fabricatie pentru piese de schimb, nu ar fi disponibile Armatei 24h/zi si 7 zile din 7. Astfel, economia realizata in prima faza, ar putea sa genereze costuri mult mai mari pe parcursul duratei de viata al unui tanc cumparat la cheia din afara.
Aceste considerente, strict militare, nemaivorbind de impactul economic negativ al importurilor “la cheie”, au facut ca programul noului transportor pe roti sa fie activat in industria interna. Si tot aceste probleme blocheaza in prezent abordarea achizitiei unui nou tanc . Armata ar dori un tanc romanesc macar in proportie de 60%, adica un vehicul care sa fie realizat aici. Se doreste ca sistemul de ochire, avertizare, comunicatii, blindajul, etc, sa poate fi integrate la orizontala industriei nationale, pentru un control solid si un grad mare de diponibilitate al tancului indiferent de climatul economic si politic extern.
Cu alte cuvinte se incearca, acolo unde se poate, ca tehnica de lupta din dotarea Armatei Romane, sa fie cat mai independenta de furnizorii straini, atat din motive de securitate, cat si din motive economice. Cum este si normal Armata prefera sa plateasca salariile muncitorilor romani de la Moreni, decat salariile elvetienilor de la Mowag.
Si cum achizitia unui nou car de lupta este destul de indepartata, financiar vorbind, avem o posibila crestere a numarului de “vanatoare de tancuri”, preconizata in viitor, prin dezvoltarea TBT cu turela Rafale, si posibila crestere a numarului de MLI-uri M, dotate cu Spike. Pana la solutionarea problemei unui nou tanc, si tinand cont de numarul imens de astfel de vehicule aflate prezumtiv la granitele noastre, solutia mai ieftina si mai la indemana, este cresterea numarului de transportoare inarmate cu rachete AT.
Schita unui posibil viitor tanc romanesc ce pare derivat din Leopard 1
O solutie care acum este singura posibila. Cei care prevedeau un posibil sfarsit al armei tancuri in Romania, mai au probabil foarte mult de asteptat. O astfel de posibilitate este realmente o…imposibilitate!
sursa poze: MApN