Războiul din Ucraina ne-a demonstrat încă o dată importanța dimensiunii militare a spațiului cosmic în cadrul conflictelor armate.
Am văzut cât de importantă s-a dovedit rețeaua de sateliți de comunicație Starlink dezvoltată și operată de compania SpaceX și controlată de miliardarul american Elon Musk. Am văzut cât de importante s-au dovedit informațiile furnizate de sateliții comerciali de observație (foto, radar cu apertură sintetică etc șamd), deținuți și operați de companii private. Aceste companii private pot pune la dispoziția celui dispus să plătească informații care până de curând erau doar de apanajul statelor. Doar al statelor bogate aș adăuga eu…
Sunt destul de convins că, în acest moment, asistăm la „democratizarea” spațiului (așa cum am asistat mai recent la „democratizarea” călătoriilor cu avionul) care devine accesibil tot mai multor entități, de stat sau private. La naiba, până și cetățenii obișnuiți, dispuși să plătească o sumă care nu este tocmai mică dar nici mare din cale-afară, pot avea acces la astfel de informații. Un exemplu luat la întâmplare de pe net găsiți aici.
Ca să nu mai discutăm de misiuni precum Inspiration4 sau AX-1 a celor de la Axiom. Totuși, pentru moment, acest tip de misiuni nu au o frecvență foarte mare datorită costurilor prohibitive pentru un „om normal”.
Revenind, am văzut totodată cum degradarea capacităților tehnice spațiale a vulnerabilizat destul de mult performanțele armatei rusești în „operațiunea militară specială” din Ucraina. De altfel, eu personal, am abordat acestă temă încă din 2019 (link articol aici) și am sesizat încă o dată degradarea acestor capacități rusești într-un alt articol din 2021 care poate fi citit aici. Un alt exemplu în aceeași direcție este articolul lui George care poate fi recitit aici.
Astfel, dacă URRS era unul dintre actorii importanți în acest domeniu, Federația Rusă a devenit treptat doar o palidă imagine a primei în contextul în care acest domeniu s-a dezvoltat destul de mult în ultimii ani. Nu că europenii din vest ar fi mai răsăriți. Sa nu uităm că de pe cosmodromul din Guayana Franceză decolau cu spor rachete rusești Soyuz iar Ariane 6 este foarte posibil să se fi născut bătrână…
Citeam recent pe Space.com despre faptul că în circa o săptămână rușii au avut trei lansări: pe 15 octombrie 2022 au lansat un satelit militar de 150 kg denumit EMKA-3 (indicativ Kosmos-2560) despre care se bănuiește că este un satelit de recunoaștere și supraveghere foto, pe 12 octombrie 2022 un satelit de comunicații pentru Angola și pe 9 octombrie un satelit GLONASS. Primul satelit de tip EMKA (EMKA-1, indicativ Kosmos 2525) a fost lansat în 2018 și a stat trei ani pe orbită la finalul cărora s-a prăbușit pe Pământ. În septembrie 2021 și în aprilie 2022 au fost lansați încă doi sateliți de acest tip (indicativ Kosmos 2551 și Kosmos 2555) dar au revenit prin prăbușire pe Terra după circa o lună petrecută pe orbită.
Dar să revenim la „democratizarea” spațiului și la cum schimbă ea conflictele militare. În ultimii ani s-au petrecut câteva lucruri interesante, transformaționale:
- Prețul asociat lansării unei sarcini utile pe orbită a scăzut semnificativ și, datorită implementării conceptului reutilizării treptei I, a crescut și frecvența lansărilor.
- Avansul tehnologic a permis mai multe lucruri precum miniaturizarea, scăderea greutății sateliților, creșterea eficienței energetice. Ca să dau un exemplu simplu, astăzi, cu un satelit de 150 kg faci aceleași lucruri precum cu unul de 550 kg acum 30 de ani.
- Tehnologia în sine a devenit mai ieftină astfel încât a devenit accesibilă atât statelor mai sărace sau chiar și actorilor non-statali, cât și companiilor private și cetățenilor obișnuiți. Cantitatea a devenit o calitate în sine ceea ce a permis și o toleranță mai mare față de posibilul eșec al unei misiuni de lansare. Mic, mult, mai puțin complex și ieftin nu înlocuiește automat sateliții de spionaj dedicați, dezvoltați de state cu bugete mari dar oferă acces unor state care până acum nu-și permiteau deloc astfel de sateliți.
De altfel, frecvența lansărilor a crescut semnificativ în ultimii ani. Cât de mult va crește piața lansărilor pe orbită? Răspunsul este bineînțeles pe Pământ. Cert este faptul că nevoia de sateliți de comunicații și de observare a crescut în ultimii ani. Armatele lumii au nevoie de astfel de capacități tehnice care să faciliteze accesul la informații și transmiterea lor. Virgin Orbit a sesizat oportunitatea și a semnat pe 18 octombrie 2022 cu Ministerul Apărării al Luxemburgului o scrisoare de intenție având ca obiect efectuarea unor studii cu privire la creșterea rezilienței NATO în ceea ce privește lansările pe orbită. Iată ce au declarat reprezentanții companiei britanice:
In this initiative, Virgin Orbit will develop a plan for the development, delivery, mobilization and sustainment of LauncherOne ground support equipment and other responsive launch infrastructure that would be allocated for Allied use. Through this collaboration, Virgin Orbit and the [Luxembourg] Directorate of Defence will engage with partners interested in leveraging this capability and determine the necessary operating constructs and requirements for delivering responsive launch infrastructure to Luxembourg that would allow Allied nations to conduct horizontal launches from a network of active and on-call spaceports in Europe.
Potrivit celor de la Defense News, se pare că și Forța Spațială (Space Force) a SUA caută să-și asigure suportul companiilor private în eventualitatea unui război, pe modelul Civil Reserve Air Fleet. Commercial Augmentation Space Reserve, așa cum a fost momentan botezată, ar putea funcționa într-o manieră similară Civil Reserve Air Fleet. De altfel, Forța Spațială folosește deja capacități tehnice private – sateliți de comunicații și de supraveghere.
Este un domeniu în care și Marea Britanie se „agită” destul de mult în ultima vreme. Prima lansare de pe sol britanic – cosmodromul din Cornwall, este programată anul acesta: satelitul Dover al RHEA cu ajutorul Virgin Orbit. Mai multe detalii într-un comunicat de presă al guvernului britanic care poate fi citit aici. Alte cosmodromuri sunt în curs de construire/autorizare: SaxaVord Spaceport în Insulele Shetland sau Space Hub Sutherland. Companiile care doresc să intre pe piața lansărilor și să folosească infrastructura creată nu au întârziat să apară. Rămâne de văzut când vom avea prima lansare verticală de pe solul Marii Britanii și care va fi prima companie care va reuși acest lucru, după cum spuneam, sunt mai multe.
Culegerea, diseminarea și transmiterea informației au devenit bunuri indispensabile în secolul al XXI-lea, fie pace, fie război. Toate capacitățile alea tehnico-tactice cu rază lungă de acțiune au nevoie de informații precise și actualizate, altfel sunt inutile. Iar multe din soluțiile care permit acest lucru se află în spațiu. Prin urmare, și investițiile în materie vor crește în timp până la momentul la care omenirea va deveni o specie multiplanetară. Asta ca să închei într-o notă optimistă.