Partea Intai: Introducere de preambul.
Cindva, la o virsta, se-ntreaba fiecare ce am facut eu in viata, de ce am facut umbra pamintului. Desigur exista valorile clasice, o casa, un copil si am sadit un copac. Frumos, da e de ajuns(?), mai ales barbatii sunt mindrii daca au avut ceva succes in viata profesionala. Cind am venit in Germania am proiectat un suport pentru o roata imensa, care exista si acum in centru orasului, un monument al minerilor si tare sunt mindru cind trec pe linga el. Succesul e legat insa si de norocul fiecaruia de a participa sau nu la proiecte mari. Eu am avut acest noroc, atit in Romania cit si in Germania. In tara am participat la proiectele IAR 93, IAR 99 si un pic la 95. Acum va voi prezenta in patru episoade proiectul IAR 95. Articolul e scris de un fost coleg si unul din cei mai buni prieteni, ne cunoastem de o viata, ing. Simion Tataru.
************
Avionul supersonic romanesc, o ambitie mult prea mare pentru ROMANIA
Dupa zborul prototipului avionului IAR-93 in 31 octombrie 1974, a incoltit in institutul IMFCA (INCREST), azi I.N.C.A.S Bucuresti – Institutul National de Cercetare Dezvoltare Aerospatiala “Elie Carafoli”, ideea proiectarii unui nou avion, de data aceasta un avion supersonic.
Proiectul avionului supersonic a fost abordat cu toata seriozitatea avand in vedere ca nu existau oferte pentru licente din exterior si s-a castigat multa experienta prin proiectarea si fabricarea lui IAR-93.
In prima etapa, s-a dorit un avion cu caracteristici de viteza , capacitate de incarcare , distanta de zbor, viteza ascensionala, manevrabilitate, etc., de cel mai inalt nivel (comparabil cel putin cu F-4Phantom, spre F-15). Avionul ar fi trebuit inzestrat cu doua motoare Spey militare.
In 1974 a fost infiintat in cadrul institutului un mic colectiv de conceptie a unui avion supersonic cu denumirea de IAR-95, condus de ing. Dumitru Badea. Motoarele alese au fost Spey RB 168 versiunea MK202 cu postcombustie, varianta militara fabricata de Rolls Royce sau motorul chinezesc WS-9 (RB 168 militar versiunea MK 202 cu postcombustie), dupa o licenta livrata chinezilor de Rolls Royce in anul 1975, dar care n-au dat satisfactie pentru avionul supersonic romanesc. Ambitia era mult prea mare si anume ca avionul supersonic sa atinga viteza de 2,5 Mach ori cu aceste motoare nu se atingea nici viteza de 2 Mach. Se stie ca Rolls Royce vindea pentru tarile comuniste variante de motoare depasite din punct de vedere a caracteristicilor de tractiune si consum combustibil asa cum a fost VIPER 632-41 folosit pe avioanele IAR-93 si IAR-99. Intr-o informare catre MApN facuta de catre Institutul de Aviatie referitor la stadiul lucrarilor pentru avionul supersonic la data de 30 august 1976 se informeaza :“Proiectul IAR-95 se afla in cel de al treilea an de desfasurare dupa schimbarea de tema survenita in 1974 si anume in faza de proiect preliminar.
-proiect preliminar –ianuarie 1974-decembrie 1975
-proiect definire – ianuarie 1976-decembrie 1978
-proiect detaliu- ianuarie 1979-decembrie 1982 “
Tema de proiectare pentru avionul supersonic a fost definitivata in acord cu Comandamentul Aviatiei Militare si aprobata de Consiliul de Inzestrare al Ministerului Apararii Nationale in cursul lunii iunie 1980, prevazand performante inalte, care situeaza avionul IAR-95 la nivelul avioanelor de aceasta categorie dun lume.
Conducerea institutului nu a fost multumita de stadiul proiectului si in anul 1982 proiectul a fost reluat sub conducerea ing. Constantin Rosca. De data aceasta s-a lucrat in forta angrenand toate compartimentele institutului.
S-a facut proiectarea structurii intregului avion, comenzilor de zbor primare si secundare, instalatia hidraulica, instalatia de combustibil, instalatia de oxigen, instalatia de climatizare, electrica, electronica etc. Au fost elaborate calculele de analiza statica, dinamica si oboseala pentru tot avionul. De asemenea au fost facute calculele de aerodinamica generala, calitati de zbor si dinamica zborului.
Au fost executate machete ale avionului supersonic si incercate in sufleria subsonica si trisonica in cel putin 3 variante. La intalnirile din iulie 1981 de la Timisoara si ianuarie 1982 de la Belgrad ale Comitetului Mixt romano- iugoslav s-a pus problema cooperarii in problema proiectarii si fabricarii in comun a unui avion supersonic.
Partea romana a ales motorul sovietic R-29-300 PE, care era montat pe avionul MiG-23, cu care pe avionul IAR-S s-a ajuns la viteza calculata de 2,0 Mach. Partea iugoslava a analizat posibilitatea de procurare a unui motor din Vest (Franta, Anglia, SUA), dar care nu putea fi procurat de Romania, fiind sub embargou..
Au fost schimbate intre cele doua parti temele de cercetare propuse de fiecare parte. Pana la urma partile nu s-au inteles asupra motorului si asupra vitezei avionului si colaborarea n-a mai avut loc.
Au fost duse tratative cu sovieticii, au avut loc intalniri pentru obtinerea licentei de fabricatie pentru motorul R29-300. Una dintre intalniri a avut loc pe 23 decembrie 1982 cand a fost transmis de partea romana, prin Centrul National al Industriei Aeronautice Romane (CNIAR) din MICM al RSR, cerinta pentru transmiterea licentei pentru fabricarea motorului de aviatie R 29-300 in RSR, catre Directia Generala a inginerilor din Comitetul de Stat pentru relatii economice (GIU/GSK ) din URSS. In perioada 16-20 mai1983 a mai avut loc o intalnire pentru discutarea Acordului de transmitere a licentei.
Partea sovietica a inmanat partii romane proiectul de Acord prelucrat. Partile au cazut de acord sa continue tratativele la o data ce va fi pusa de acord dupa studiera materialelor tratativelor. Pana la urma, sovieticii au tergiversat tratativele si au cerut un pret prohibitiv iar in final au motivat si prin faptul “cade ce trebuie sa faceti voi avion supersonic atat timp cand fabricam noi si va vindem”. Pe acest motiv s-a dat in institut o tema de proiectare a unui motor pentru avion supersonic, dar proiectul si motorul nu s-au finalizat.
Practic proiectul avionului era gata si s-a luat hotararea sa se construiasca un avion supersonic model experimental cu motor R-29-300 PE luat de pe un MiG 23 (IAR 95-ME), initial s-a dorit ca fabricatia avionului sa se faca la Intreprinderea de Avioane ROMAERO Bucuresti.
La 20 martie 1984 Ministerul Apararii a aprobat hotararea Consiliului de Inzestrare al MApN, privind modificarea caracteristicilor tehnico-tactice din tema de proiectare a produsului IAR-95 in legatura cu cerinta ca acest avion sa foloseasca motorul R 29-300.
La sfarsitul semestrului I, 1984, dupa desfasurarea in ritm alert a unui mare volum de lucrari de conceptie si de aerodinamica experimentala si teoretica, configuratia avionului model experimental a fost complet definita si inghetata. Aceasta configuratie asigura indeplinirea tuturor performantelor din tema de proiectare aprobata. Performantele de manevra ale avionului, preliminare, erau mai bune decat cele realizate de MIG 23 MF.
Simion TATARU