In sedinta CSAT din 17 iunie, pe langa programele declarate prioritare : TBT 8×8, arma de asalt 5,56mm si UAV-ul Boreal 5, s-au reconfirmat si alte programe strategice, evidentiate de George si Marius in articolele lor.
Dintre aceste programe ma voi opri la cele pentru fortele navale:
A. Corvete multifunctionale
B. Dragoare / puitoare de mine
C. Vanatoare de mine
A. Corvetele multifunctionale
Programul este destinat sa inlocuiasca batranele Tetaluri (doua Tetal I lansate in 1981 si 1985 si doua Tetal II, “mai tinere”, lansate in 1988 si 1989), de conceptie romaneasca dar cu armamente si echipamente importate din URSS.
Cu deplasamente de 1400-1600 tone, o raza de actiune de 1500 mile nautice si 10 zile autonomie pe mare navele erau destinate in principal escortei si luptei antisubmarin, beneficiind de o protectie antiaeriana slaba: 2x2x 76mm AK726, 2x2x30mm AK230, 2x4x14,5mm si rachete Strela pentru Tetal I si 1×76 mm AK176, 4x AK630 – 30mm si rachete Strela pentru Tetal II.
Chiar daca erau subiect de gluma, datorita fumului gros care le insotea la fiecare deplasare, navele si-au facut treaba ba chiar Tetal II ar putea fi considerate (cu putina generozitate) prima tentativa de configuratie stealth din flota noastra maritime militara. In prezent afuma, cu demnitate, navele aliatilor la exercitiile commune din Marea Neagra si, mai rar, in Mediterana.
Despre necesitatea inlocuirii lor cu nave mai moderne se stie de mai multi ani, ba chiar, inainte de criza, nemtii de la Lurssen intrasera in discutii cu autoritatile noastre pentru cumpararea Santierului Militar de la Mangalia in vederea construirii de corvete si vanatoare de mine pentru marina noastra. A venit criza si lucrurile au picat.
Acum, odata cu decizia de crestere treptata a bugetului apararii catre un 2%, prevazut in obligatiile asumate fata de NATO, companiile straine au devenit din nou interesate de acest subiect.
In preajma sedintei CSAT in care urma sa se dezbata strategia de inarmare pentru urmatorii ani, firme straine au intrat in discutii cu autoritatile romane, au organizat simpozioane, si-au manifestat interesul de a cumpara santiere navale (cel mai probabil cel militar de la Mangalia).
Sa luam pe rand firmele si navele pe care ni le-ar putea propune:
BAE Sistems:
1. Corveta clasa Khareef:
– 2660 tone, 99 x 14,6 x 4,1m, viteza 25 noduri, raza 4500 Nm, echipaj 100;
– 1x 76mm Otto Melara, 2x30mm MSI DS30M (turela automata cu tun Bushmaster), 8 rachete antinava Exocet, 12 rachete MBDA VL-MICA;
– helipad si hangar pentru helicopter de maximum 12 tone;
Corveta face parte dintr-un contract de trei nave, destinate Omanului, avand termen de livrare sfarsitul lui 2012. Navele au fost lansate in 2009, 2010 si 2011 si se aflau in probe in 2011. Nu exista date certe ca s-ar fi realizat livrarea catre Oman pentru ca in evidentele lor nu apar ca intrate in serviciu. Daca la semnarea contractului costul unei nave a fost stabilit in jurul cifrei de 210 milioane de dolari, in prezent costul lor este estimat la 262 milioane dolari.
Nava este foarte mare pentru destinatia si dotarile ei, bate spre fregata antinava sau OPV si nu detine capacitati antisubmarin.
2. Corveta clasa Nakhoda:
– 1940 tone, 90 x 12,8 x 3,6m, viteza 30 noduri, raza 5000 Nm/12noduri, echipaj 79 + 24;
– 1×76 mm Otto Melara, 2x30mm MSI DS30B, 8 Exocet, 16 Seawolf, 2×3 lanstorpile 324mm;
– helipad pentru Seahawk, fara hangar;
Model mai vechi, obiect al unui contract, din 1995, de livrare a trei nave catre Brunei. Acestia le-au refuzat, s-au judecat, BAE a castigat si i-a fortat sa le primeasca in 2007. Bruneiul a incercat sa le vanda pakistanezilor, cu 300 milioane $ bucata, intelegerea a picat si, in 2012, au ajuns sa le vanda Indoneziei, la o cincime din pretul initial, fiind asteptate sa intre in dotare in 2013-2014.
O nava mai apropiata de un multirol, inca prea mare, model vechi, foarte scumpa si nu are hangar.
3. Corveta clasa Qahir:
– 1450 tone, 84 x 11,5 x 3,5 m, viteza 25 noduri, raza 5500 Nm/12 noduri, echipaj 60;
– 1×76 mm Otto Melara, 2 x 20mm Oerlikon, 8 Exocet, 1×8 Crotale NG;
– helipad, fara hangar;
Model vechi, doar doua nave livrate Omanului, in 1996, fara hangar, fara capacitati antisubmarin. Dupa unele surse, construita de Vosper Thornicroft.
In afara de datele tehnice, navele enumerate mai sus se fac remarcate prin preturi mari, raportate la capabilitati, prin diverse incidente, in ultimii ani, intre BAE si beneficiari, mariri importante de pret si intarzieri la livrare. Bomboana pe coliva, teapa pe care ne-a tras-o BAE cu fregatele. In mod normal, niste autoritati serioase i-ar pofti pe usa afara si n-ar face afaceri cu ei in nicio conditie.
DCNS –Franta
1. Corveta clasa Gowind:
Clasa mai larga, ca dimensiuni si performante , de la 1000 la 2600 tone dar ma voi opri la Gowind 200, modelul multirol oferit Bulgariei:
– 1950 tone, 105×14,2xN/A mm, viteza: 31 noduri, raza 2000 Nm, echipaj 70;
– 1x76mm, tunuri calibru mic, 16xAster15 / MICAVL, 8 x Exocet / Harpoon, 4 x 324 mm lanstorpile;
– helipad si hangar pentru helicopter max.10 tone;
Nava ultramoderna, completa, dar extrem de scumpa. Discutiile cu bulgarii au inceput inainte de criza, pentru 4 nave a 380 milioane $ bucate, a venit criza, s-au blocat, Sarkozi a reluat discutiile pentru doua x cca 300 milioane $, ba le-a promis ca le va construi intr-un santier din Bulgaria pe care sa-l cumpere si sa instruiasca inginerii bulgari in Franta. In final bulgarii au cumparat la cu 25-30 milioane $ niste corvette belgiene vechi de 25 de ani.
Damen Schelde – Olanda
1. Corveta clasa Sigma
O clasa modulara, variind de la corveta si pana la fregata purtatoare de rachete
Pentru corveta:
– 1700 tone, 90x13x3,6m, viteza 28 noduri, raza 3600 Nm/18 noduri, echipaj de la 20 in sus, in functie de dotari si destinatie;
– 1x76mm Otto Melara, 2x20mm Denel Vector, 2x TETRAL (2x4Mistral), 4 Exocet, 2x3x324mm lanstorpile;
– helipad, optional hangar;
Un fel de Tetal II, mai stealth, mai cu rachete antinava, mai slab protejate antiaerian si cu capacitate antisubmarin mai reduse. Olandezii au livrat in 2006-2008 patru nave de acest tip, la un pret de cca 220 milioane $ bucata, catre Indonezia.
Mai bine remotorizezi Tetalul II, ii pui 4 lansatoare de rachete antinava si un Crotale NG, integrezi armamentele antiaeriene si obtii o nava mai puternica decat Sigma, la o treime din bani.
Ar fi o varianta sa obtinem construirea lor la Damen Galati (a mai facut nave militare) dar raportul dintre dimensiunile+costul navei si capabilitati nu o arata ca pe o solutie valoroasa.
Variantele mai mari, fregate purtatoare de rachete, 2000-2200 tone, au in plus 4 Exocet, 1 Oerlikon Millenium 35mm si 12 MICA-VL, costa cca 300 milioane $ bucata si au facut obiectul unui contract de trei nave cu Marocul, in 2008, doua fiind deja livrate.
Istambul Naval Shipyard
1. Corveta clasa MILGEM, subclasa ADA:
– 2300 tone, 99,5×14,4×3,9m, viteza 30 noduri, raza 3500 Nm/15 noduri, autonomie 10 zile, echipaj 93+13;
– 1x76mm, 2×12.7mm, 8 Harpoon, 21xRIM116 RAM, 2x3x324mm lanstorpile;
– helipad si hangar pentru Seahawk / UAV;
Nava asta este o fregata care se preface ca e corveta. Costa cca 250 milioane $, configuratie stealth, totusi o nava foarte mare pentru destinatia si armamentul de corveta multirol.
Turcii mai produc o subclasa, TF1000, cu aceleasi dimensiuni dar cu celule de lansare verticala pentru RIM-66 Standard, RIM-162 ESSM sau VL ASROC, pe care chiar o declara fregata. Turcii nu par disperati sa concureze, avand in vedere ca au un program de 2+6 nave pentru marina proprie si au solicitari pentru export. In 2011 au semnat un contract pentru constructia a doua nave in Indonezia. S-au arata interesati si altii, inclusiv Ucraina, cei mai interesati fiind pakistanezii care ar vrea 4 bucati, din care 3 construite la ei, in baza unui program de 10 ani.
Blohm and Voss + Lurssen + Nordseewerke –Germania
1. Corveta clasa Braunschweig:
– 1840 tone, 89×13,3×3,4m, viteza 26 noduri, raza 4000 Nm/15 noduri, autonomie 7 zile, echipaj 65;
– 1x76mm, 2x27mm MLG, 4xRBS15, 2×21 RIM116 RAM, capabilitati pentru minare;
– helipad si hangar pentru 2 drone-helicopter.
Corveta marisoara, moderna, stealth, foarte scumpa: 309 milioane $, capacitati medii antinava si antiaeriana, fara capacitati antisubmarin. A facut parte dintr-un contract de 5 nave pentru marina germana derulat intre 2004 si 2013.
Hyundai Heavy Industries – Koreea de Sud
1. Corveta clasa Incheon:
– 2300-2500 tone, 114x14x5m, viteza 30 noduri, raza 5000 Nm, echipaj 140;
– 1x127mm, 1x20mm Phalanx, 1×21 RIM116RAM, 8 rachete antinava, 4 rachete de croaziera, 2x3x324mm lanstorpile;
– helipad si hangar pentru doua helicoptere Seahawk sau Super Lynx;
Face parte dintr-un program de 18-24 nave menite sa inlocuiasca corvete si fregate mai vechi ale marinei koreene. Prima nava a fost livrata iar doua sunt in constructie. O varianta a fost ofertata catre Filipine (2 bucati)
Asta e cam fregata oceanica multirol, cu rachete de croaziera, bine inarmata antinava si antisubmarin, dotare medie antiaeriana. Un pret interesant daca ai bani: 232 milioane $ si vrei sa te implici in actiunile de lupta NATO (un Hormuz, ceva).
Kockums AG – Suedia
1. Corveta clasa Visby:
– 640 tone, 73×10,4×2,4m, 35+ noduri, raza 2500 Nm / 15noduri, echipaj 43;
– 1x57mm DP, 8 RBS15 antinava, 4x400mm lanstorpile, mine si grenade antisubmarin;
– helipad pentru helicopter usor, fara hangar;
Face parte dintr-un program de 6 nave pentru marina suedeza. 5 au fost livrate, la a sasea s-a renuntat. Situata la limita de jos a categoriei, catre vedete purtatoare de rachete, moderna, rapida, stealth, capacitati bune antinava si antisbmarin, protectie precara antiaeriana. Pret 184 milioane $.
Israel Shipyards Ltd
1. Corveta clasa SAAR S-72
– 800-900 tone, 72-85×10,5x3m, viteza 30+ noduri, raza 3000 Nm/18 noduri, autonomie 21 zile, echipaj 50 + 20(operatiuni speciale), radar AESA IAI Elta EL/M 2258;
– 1×76 mm, 2x30mm, 8 rachete antinava, 2×8 Barak 8, alte sisteme;
– helipad si hangar pentru helicopter mediu (AX139-cca 7 tone);
Compania, membra a grumului Shlomo, este constructorul vedetelor Shaldag mkIV din dotarea Politiei de Frontiera Romane.
Nou concept de minicorveta modulara, multirol, stealth, proiectata pentru 2 dimensiuni: 72 si 85 metri si prevazuta pentru a fi oferita in doua variante: OPV si varianta full combat. Costul, in varianta full combat este de 120 milioane $.
Deja a primit comenzi pentru doua nave, varianta OPV, pentru Cipru si una, OPV, pentru paza de coasta a Greciei. Grecii vor sa obtina finantare europeana pentru un program de 6 nave, tot pentru paza de coasta.
Pentru navele de 72m exista capacitati de constructie in santierul de la Haifa dar pentru navele de 85m au nevoie de investitii in extinderea facilitatilor. Din acest motiv, compania a deschis discutii cu autoritatile romane pentru cumpararea santierului naval militar de la Mangalia.
Dintre toate modelele prezentate eu m-as opri la SAAR S-72, din mai multe motive:
– pretul foarte interesant, raportat la performantele sistemelor, cu posibilitatea de upgradare cu noi sisteme de arme, fara a ajunge la pretul corvetelor din alte clase;
– construirea lor la Mangalia poate poate influenta in bine pretul, avand in vedere costurile cu mana de lucru;
– faptul ca este un concept nou si se mai poate lucra pe el pentru a satisface necesitatile marinei romane;
– modularitate, nava putand fi alocata unor misiuni antinava, antisubmarine sau OPV doar prin adaugarea / demontarea unor sisteme;
– arhitectura deschisa care permite utilizarea unor armamente de origine diferita, fara efort;
– atitudinea israelienilor care nu se cramponeaza de un echipament de o anumita origine, acceptand si alte sisteme;
– experienta cooperarilor anterioare de succes dintre cele doua tari (MIG21Lancer, Puma SOCAT, MLI84M, LAROM, vedetele Shaldag, STAR80L, multe alte proiecte pe armamente si munitii);
– deschiderea santierului la Mangalia creeaza posibilitati de derulare a unor programe mai mici care ar putea fi facute printre picaturi, in masura in care economia se va misca mai bine iar alocarile vor fi facute cu responsabilitate: salupe Shaldag cu diverse destinatii (patrule rapide, vanatori de submarine, purtatoare de rachete), modernizare Tarantul;
– pe langa comenzile pentru marina noastra, orice comanda de export (proiectul a trezit interesul multora) va insemna locuri de munca, taxe la buget, contributie vizibila la PIB;
Revenind la SAAR S-72, ar fi de facut cateva observatii:
1. Cred ca optiunea noastra ar trebui sa se indrepte catre varianta de 85m. Varianta de 72m are un helipad de 15m, insuficient pentru Puma Naval, mai mare si mai greu (pana le-om inlocui), probabil si hangarul are aceeasi problema. In plus, extinderea de la 72 la 85m va permite amplasarea de echipament suplimentar fata de varianta de 72 (2x3x324 lanstorpile, SAAB ASW601, incarcaturi de adancime, catapulta pentru UAV etc);
2. Tinand cont ca principala amenintare pentru navele noastre este constituita din avioane si rachete antinava, cred ca principalul atu al acestora va trebui sa fie apararea antiaeriana, indiferent de optiunea antinava sau antisubmarin. Sistemul Barak8, cu raza medie, va trebui completat cu un sistem cu raza scurta (Crotale VL / MICA VL / RIM116RAM) si macar o turela Oerlikon Millenium 35 mm (nu stiu daca Skyranger, mai usor, are varianta navalizata);
3. Cred ca lansatoarele de rachete antinava, amplasate sus, ar trebui reamplasate dupa modelul Visby (amplasate in zona centrala, in zona puntii principale, cu lansare perpendiculara pe axul navei si eliminare a jetului reactiv in bordul opus), pentru a imbunatati stabilitatea navei;
4. Adaugarea unei capabilitati pentru minare. E o solutie simpla si ieftina si consta (ca sa ma exprim simplu) in niste orificii cu dop pe puntea de la pupa. Cand se primeste misiunea de minare, se scot dopurile si se fixeaza rapid sinele pentru caile de rulare a minelor (asa cum arata la Brutar sau la dragoare). Cred ca si la clasa Braunschweig se procedeaza tot asa;
B. Dragoare / puitoare de mine
In present, marina noastra detine patru dragoare maritime si un puitor de mine.
Dragoarele sunt de conceptie romanesca, apartin clasei Musca si au intrat in dotarea marinei intre 1986 si 1989:
24 – „Lt. REMUS LEPRI”
25 – „Lt. LUPU DINESCU”
29 – „Lt. DIMITRIE NICOLESCU”
30 – „Slt. AXENTE”
– 800 t, 60,8 x 9,54 x 2,7m, viteza: 17 Nd, echipaj: 79
– 2x2x30mm AK 230, 4x4x14,5mm, 2×4 Strella 2M, 2xRL1000x5 (bombe antisubmarin)
– 4 drăgi marine: 2 de contact şi 2 prin influenţă;
– 2 cai de lansare pentru 50 mine marine;
Puitorul de mine este tot de conceptie romaneasca, apartine clasei Cosar si a intrat in dotarea marinei in anul 1981:
274 – „Viceamiral CONSTANTIN BALESCU”
– 1451 tone, 78,42 x 10,4 x 3,4m, viteza 16 Nd, echipaj 78;
– 2x2x30mm AK 230, 2x4x14,5mm, 2×4 Strella 2M, 2xRL 1000×5 (bombe antisubmarin)
– 4 cai de lansare pentru 200 mine marine;
– 3 tipuri de mine marine: de contact, de fund, de protecţie a barajelor de mine;
Decizia de inlocuire este data de vechimea navelor, intre 24 si 32 de ani, vechimea conceptului, ineficienta armamentului de protectie apropiata (AA si ASW).
Spre deosebire de corvete, unde am facut comparatii intre diversele clase, pentru dragoare/puitoare ma bazez pe experienta militarilor si inginerilor nostri. O marina care a minat si a deminat de i-au iesit ochii, in doua razboaie mondiale, atat la fluviu cat si la mare, va putea, sper, sa-si impuna solutiile pentru noile nave.
Sper sa gasim un furnizor care, la un pret rezonabil, sa accepte solutiile noastre si sa le completeze cu tehnologie de ultima ora in senzori, armamente, automatizarea operatiunilor, conditii de viata la bord si poate, cine stie, operarea de drone submarine (zic si eu 🙂 ).
La fel, sper la fel de mult ca navele sa fie construite la noi, poate tot la Mangalia.
C. Vanatoarele de mine
Nu m-am putut abtine sa nu arunc un ochi pe dotarile flotelor importante pentru a vedea ce dragoare si ce tendinte exista in domeniu.
Franta:
Calul de povara il constituie 11 vanatori de mine din clasa Eridan/Tripartite (615 tone), intrate in dotare intre 1981-1989 (mai vechi decat ale noastre 🙂 ) si aflate in diverse etape de modernizare de catre Thales Group.
Clasa e una foarte numeroasa, cuprinzand nave aflate in dotarea marinelor din Belgia (6), Bulgaria (1), Indonezia (2 – Pulau Rengat si Pulau Rupat 🙂 ), Letonia (5), Olanda (6), Pakistan(3).
Francezii testeaza intens utilizarea de drone subacvatice, cu intentia de a dezvolta o noua clasa de vanatori de mine, cu rol de nava-mama pentru roboti subacvatici de deminare.
Pana la definitivarea si lansarea noului proiect, francezii vor sa mai traga de vechile nave pana prin 2018-2020, doar cu modernizari minimale.
Francezii mai detine trei nave clasa Vulcain (490 tone), utilizate ca nave baza pentru scafandrii deminori si trei nave clasa Antares (340 tone), utilizate ca nave de remorcaj pentru sonare.
Germania:
Dragoare clasa Ensdorf (5 nave, 650 tone), intrate in dotare intre1989-1991, care pot opera in trei moduri:
– sistemul Troika Plus: consta in operarea, prin radiocomanda, a pana la 4 ambarcatiuni Seehund ROV (99 tone, 25m, 10 noduri) care simuleaza amprente acustice si magnetice ale unor nave mari. Constructia speciala le permite sa supravietuiasca exploziei minelor de influenta. Germanii detin 18 ambarcatiuni de acest tip, preluate de la o clasa mai veche de dragoare si intrate in dotare intre 1981-1983;
– vanatoare de mine: minele descoperite de sonarul navei sunt identificate si distruse cu ajutorul unor ROV Seefuchs, ieftine si “consumabile”, sistem trage-si-uita;
– dragaj clasic.
Vanatori de mine clasa Kulmbach (3 nave, 635 tone) intrate in dotare in 1989-1991 (ca dragoare) si modernizate in 1999-2001 ca vanatori de mine.
– opereaza cu ROV-uri Seefuchs, consumabile;
– au capacitati pentru minare;
Vanatori de mine clasa Frankenthal (9 nave, 650tone), intrate in dotare intre 1992-1998. Alte doua nave sunt in dotarea Emiratelor Arabe Unite
O varianta usor modificata a fost livrata Turciei, incepand cu 2005, in baza unui contract de 630 milioane $ pentru 6 nave din care prima produsa in Germania iar celelalte in Turcia.
– opereaza doua ROV-uri Pinguin B3, coordonate prin fir de fibra optica (1000m) pentru semnal video, date si sonar. ROV-urile sunt dotate cu sonar, camera video, lumini de cautare si o incarcatura exploziva detasabila de 125 kg. Se lanseaza /recupereaza cu o macara automata;
– fac testari pentru drona subacvatica Tea Otter, capabila sa care doua ROV-uri consumabile Seefuchs;
Marea Britanie:
Vanatoare de mine clasa Hunt (8 nave, 685 tone, corp de fibra de sticla), intrate in dotare intre 1981-1989, ca o combinatie de dragor-vanator de mine si modificate ulterior ca vanator de mine.
Se mai afla in dotarea Greciei (2, din 2000-2001) si Lituaniei (2, din 2010-2011).
In 2007 au experimentat utilizarea dronei Seafox (Seefuchs).
Vanatori de mine clasa Sandown (7 nave, 484 tone, fibra de sticla), intrate in dotare intre 1998-2001. Se mai afla in dotarea Arabiei Saudite (3) si Estoniei (3, din 2007-2009, utilizeaza drona Seafox).
Italia:
Vanator de mine clasa Lerici (10nave+2 in rezerva, 620 tone), intrate in dotare intre (1985-1997. Alte nave au fost construite pentru Nigeria(2), Australia(6), Finlanda(3), Thailanda(2), Malayesia(4).
SUA au construit sub licenta o varianta mai mare (12 nave, 912 tone) in 1985. In 2008 a transferat cate doua nave catre Grecia, Turcia, Taiwan, Lituania.
Koreea de Sud a construit fara licenta o varianta mai mica (6 nave), intre 1986-1994.
– submersibil ROV Pluto pentru cercetare si deminare, camera hyperbarica pentru scafandrii deminori;
Koreea de Sud:
Puitor de mine clasa Wonsan (1 nava, 3300 tone, 500 mine), intrata in dotare in 1998;
Vanator de mine clasa Ganggyeong (6 nave, 512 tone) varianta nelicentiata dupa Lerici;
Vanator de mine clasa Yangyang (3 nave, 920 tone), intrate in dotare intre 1999-2004;
Ce ar fi de spus, privind datele de mai sus?
Vedem ca nu se prea mai folosesc puitoare de mine dedicate, sarcina fiind preluata de dragoare, vanatori de mine, nave de patrulare, corvete.
Tot mai multe tari se orienteaza catre vanatori de mine, in defavoarea dragoarelor clasice.
Tarile nu-si schimba des navele, preferand sa traga de ele 25-35 de ani si sa schimbe doar dotarile si tehnica de lucru.
In momentul de fata se incearca diverse solutii, dintre care par sa se detaseze:
– utilizarea de nave telecomandate pentru dragarea minelor magnetice si acustice (si noi am utilizat trei astfel de nave, pana in 2005; seamana izbitor cu Seehund-urile germane);
– ROV-urile recuperabile (Pinguin B3) si consumabile Seefuchs (Seafox);
– facilitati pentru scafandrii deminori (camera hiperbarica);
Cum ar trebui sa fie vanatorul de mine romanesc:
– pe la 900 tone, avand in vedere ca vrem sa faca si aia, si aia, si ailalta;
– capacitate de minare marita fata de clasa Musca;
– capacitate de operate ca si centru de comanda pentru salupe radiocomandate si ROV-uri submarine (gen Seefuchs si Pinguin);
– facilitati pentru scafandrii deminori (camera hiperbarica etc);
– pastrarea capacitatii de dragaj mecanic (mai si refolosim minele ca suntem saraci);
– arhitectura deschisa, apta sa primeasca upgradari de-a lungul celor 30 de ani de viata preconizati;
– macara / macarale automate;
– in rest, sistem integrat de lupta AA cu raza scurta (tunuri si Mistraluri), 4-8 NLOS ca nu se stie niciodata, turele teleoperabile 12,7mm pentru impuscat minele plutitoare;
– radare, radiocomunicatii, sonare moderne si ce mai trebuie la casa omului;
Stim ce ne trebuie, avem experienta in constructia de nave de minare/deminare, am mai lucrat cu nave radiocomandate, am realizat recent niste ROV-uri.
Ne trebuie un furnizor deschis la sugestii cu care sa facem o nava performanta, in Romania, si sa si exporte pentru ca, in urmatorii ani, multe tari isi vor schimba navele.
Varianta de cosmar ar fi sa ne livreze niste junghiuri la fel de vechi sau mai vechi decat Mustele noastre, mai mici, la vreo 100 milioane de $ bucata, iar responsabilii cu receptia lor sa dea din coada pe motiv ca “uite ce instalatie de aer conditionat”, “ce cabine mari”, “are si boiler”.
Eroul Bula