Low Cost Interceptor testat de pe un lansator HAWK
E criza economica, bugetele se restrang si, in general, planeta se scufunda.
Pusi in fata cresterii pretului principalelor doua sisteme anti-aeriene cu raza medie si scurta, Patriot PAC-3 si SL-AMRAAM (la care de altfel s-a si renuntat), americanii au decis sa caute o alternativa mai ieftina, rezervata tintelor mai “usoare”, PAC-3 si defuncta (in serviciul SUA) SL-AMRAAM ramanand sa fie folosite cu economie, dupa buget.
Tintele avute in vedere se refera la rachete de croaziera subsonice, UCAV-uri sau UAV-uri de supraveghere, deci in general aeronave ce evolueaza cu viteze mici sau care nu necesita agilitate extrema in faza de interceptare.
In cerintele tehnice originale era prevazuta o raza de actiune de 100-150km, insa prin restrangerea gamei de tinte ce trebuiau interceptate, se estima un cost mai mic de USD100k per racheta, infim fata de pretul unei PAC-3, fie si in varianta de baza, fara a mai vorbi de MSE.
Proiectul, numit destul de sugestiv Low Cost Interceptor, a fost atribuit firmei Ducommun Miltec ca integrator iar prima varianta a interceptorului avea un diametru de 254mm, o greutate de 320kg si o raza de actiune mai mare de 120km. Testele au fost efectuate folosind un lansator HAWK modificat special. Performantele pot fi considerate foarte bune, chiar si reducand raza maxima la jumatate, pentru cresterea probabilitatii de a intercepta tinte mai dificile, LCI ar fi reprezentat o solutie interesanta pentru inlocuirea HAWK.
Printr-o modificare a caietului de sarcini, tipica programelor experimentale, a fost ceruta o varianta capabila de a fi integrata pe lansatorul proiectat pentru SL-AMRAAM, semnificativ mai usor decat cel folosit de HAWK.
Reproiectarea a insemnat o reducere a diametrului rachetei la 177mm, a greutatii in jur de 147kg si a razei de actiune la 30km, adica superioara SL-AMRAAM, gratie unui motor racheta dublu-impuls (care insa trebuie sa fi crescut corespunzator pretul).
Odata cu abandonarea SL-AMRAAM se pare ca s-a renuntat si la LCI, in lipsa lui aliatii SUA care opereaza PAC-3 fiind nevoiti sa gaseasca solutii alternative, Germania, de exemplu, pregatind pentru acelasi rol IRIS-T SLM.
Acelasi rationament a fost urmat si in cazul apararii C-RAM, unde trei firme au concurat pentru obtinerea contractului de furnizare a unui sistem care sa permita distrugerea loviturilor reactive, a proiectilelor de artilerie si a bombelor de aruncator. Totul, bineinteles, la cel mai mic pret posibil, tinta fiind de USD16k per racheta.
Tipic pentru modul in care se desfasoara programele de dezvoltare complexe, concurentiale, ale SUA, diferite faze ale programului sint atribuite altor competitori, castigurile obtinute prin concurenta dintre firme fiind puse in pericol de ineficienta de la nivelul global al programului.
Desi exista si varianta achizitiei directe a Iron Dome, Raytheon incheind deja o intelegere cu Rafael, programul C-RAM EAPS (Extended Area Protection and Survivability) a urmarit dezvoltarea unor sisteme complet noi.
Raytheon a dezvoltata sub numele AI3 (Accelerated Improve Intercept Initiative) o varianta lansata de la sol a Sidewinder, ghidata semi-activ radar.
Lockheed Martin a prezentat un interceptor miniatural, in greutate de 5kg, masa redusa fiind obtinuta gratie tehnologiei hit-to-kill, racheta avand de asemenea ghidare radar semi-activa.
In final, Northrop Grumman a fost selectata pentru fabricarea demonstratorului EAPS BE (Battle Element), racheta urmand sa aiba o incarcatura de lupta exploziva si un focos de proximitate clasic.
Pana la selectia finala, concurentii se lauda cu teste incheiate cu succes (detalii despre testeleLockheed Martin si Raytheon) precum si cu prezentari de marketing.
Alternativa Iron Dome pandeste dupa colt, asa ca cei trei concurenti vor avea mare noroc daca EAPS va ajunge pana in faza selectiei, alegerea sistemului israelian, deja testat operational si chiar abandonarea programului, ca o consecinta a reducerii bugetului si a dezangajarii din Irak si Afganistan, fiind alte optiuni valide.