Aflat in Romania, pe Otopeni, cu dorinta de a cheltui ultimii lei avuti in buzunar oscilam intre o sticla de Coca-Cola si o revista Historia. Am ales revista si nu am regretat pentru ca un articol mi-a atras atentia, articol pe care il aduc pe aceasta cale in atentia cititorilor acestui blog.
In urma consultarii stenogramelor interogatoriilor facute in subsolul Ministerului de Interne, dupa evenimentele din 23 august 1944, a fost intocmit un clasament al comportamentului ferm, barbatesc, al tariei de cracter al celor interogati.
Primul loc a fost ocupat de Maresalul Antonescu. Adus in Romania de la Lublianka, in drum spre plutonul de executie, Maresalul, fara a fi isteric, dovedeste fata de anchetatori politete rece si ferma. Face declaratii nu pentru proces ci pentru istorie, corecteaza riguros stenogramele, din constiinta ca vor ramane in istorie, aceeasi constiinta care nu ii permite sa minta. Nu cauta sa fie amabil cu ocupantul sovietic, cu comunistii veniti la putere si nu da inapoi la reafirmare drepturilor noastre asupa Basarabiei si Bucovinei.
Pe locul doi, surprinzator se afla Mircea Elefterescu, prefectul Politiei Capitalei, fost aghiotant al Maresalului Ion Antonescu. Conform stenogramelor, felul in care a raspuns sacaielilor rusilor cu Basarabia si Bucovina merita un loc de frunte in antologia demnitatii politice.
Stenogramele interogatoriului din 14 aprilie 1946 purtant de anchetatorul Nicolschi cu privire la ce s-a intamplat la Moscova.
“In ziua de 3 aprilie anchetatorul rus, un capitan, insista sa dau o alta declaratie, ca Basarabia nu este romaneasca.
Doua intrebari:
- Cine a fost agresorul, Rusia sau Romania.
- Basarabia nu este romaneasca.
Am raspuns urmatorul lucru, pe care l-am sustinut cu inversunare, spunanad ca imi este indiferent rezultatul, oferind singurul lucru pe care-l aveam, viata mea, dar nu puteam sa cad de acord si sa scriu lucruri prin care s-ar constata ca mi-am incalcat constiinta.
La primul punct ”Cine este agresorul?”, am raspuns, “Sunteti Dvs. Cine a trecut Nistrul si a ocupat Basarabia?” Dar mi-a raspuns “Basarabia a fost intotdeauna a noastra”. Raspunsul meu “A fost totdeauna a Dvs., tot asa cum a fost si in 1940 cand ne-ati luat-o. Ce vreti sa faca o populatie de 15 mil. fata de Dvs. care aveti 220 mil. Ce vreti sa faca 1,5 mil. de soldati cand Dvs.aveti 22 de mil.?”
Intrebare “De ce Carol al II-lea a cazut in dizgratia poporului?” Raspuns “Pentru ca a cedat Basarabia.”
Alta intrebare “De ce seful Marelui Stat Major, generalul Tenescu a fost demis si a sfarsit printr-o moarte cruda?” Raspuns “Pentru ca a cedat Basarabia. Si azi, eu spun ca in acest tinut, care a fost stropit cu sangele soldatului roman, sa spun ca un tradator, ca Basarabia este a Dvs? Este o imposibilitate. Dvs. sunteti agresorul, Dvs. ati trecut Nistrul, ati fortat Armata Romana sa se retraga si camarazii mei au fost revoltati cand Guvernul a ordonat sa nu se traga in Dvs. Si sa se cedeze, supunandu-se la batjocuri fara a putea riposta. Va sa zica, cine este agresorul? Noi sau Dvs? Ca Basarabia este romaneasca vorbeste istoria, nu trebuie sa fac eu aceasta marturisire.”
La 4 dimineata sunt dus in celula sa ma culc, iar la 4.30 sunt chemat din nou, fiind intrebat: ”Cui apartine Basarabia?” Raspuns “Ati uitat? Noua romanilor. Dvs. sunteti agresorii si a nu ne mai puneti din nou aceasta intrebare.”
Sunt chemat din nou pe 4 aprilie, tot noaptea. Acelasi capitan si un maior care vorbea romaneste. A inceput sa spuna ca Rusia este o tara mare si puternica, ca pamantul pana azi se invartea intr-un sens si de azi se va invarti in alt sens. Apoi imi spune “D-ta te vei intoarce in tara; d-ta esti nevinovat; d-ta vei juca un rol mare in tara noastra; d-ta vei continua activitatea pe care ai avut-o, in noul guvern.”
Raspunsul…un adevarat exemplu de patriotism:
“D-le maior, n-am tinut la viata niciodata, am tinut la cariera mea. Tatal meu, ca ofiter de cavalerie, mi-a spus:”Nu-ti las avere, iti las un nume nepatat. Te rog sa nu-l patezi.” Ma vad in situatia trista ca nu m-am tinut de cuvant si am patat numele familiei mele fiindca ma simt dezonorat.
Regele Tarii, al carui Regiment l-am comandat, in conditii atat de bune, fiind citat pe Armata din punct de vedere al gospodaririi, administratiei si instructiei; Regiment pe care dupa ce Ministrul Killinger l-a vizitat, a dunat toti ofiterii spunand”Multumesc comandantului Dvs. de Regiment ca mi-a dat ocazia sa vad un regiment cum nu avem nici noi in Germania”, Regele Tarii ma chiama la Palat si in loc sa ma primeasca si sa-mi ordone, ma da pe mana unor civili care ma aresteaza, apoi ma da in primire la Dvs. sa ma duceti in Rusia, unde ma tineti de 9 luni si jumatate, fara motiv spunandu-mi ca Rusia este mare si puternica.”
Restul este istorie…
Pavel