De-a lungul timpului Armata Romana, sub diferite denumiri, a luptat mai bine sau mai putin bine! A avut victorii magnifice si eroice dar si infrangeri! O putem compara cu altii?! Pentru ca se fac tot felul de prezumtii si comentarii vis-à-vis de Fortele Armate ale Romaniei.
Ca am fi luptat prost la Stalingrad, ca nu am fi la fel de eroici ca sarbii( asta este cea mai tare), ca Ucraina ar matura cu noi pe jos… si altele mai rele! O fi ceva adevar in aceste alegatii sau adevarul este dincolo de noi!?
Sa le luam pe rand! Niciodata, in istoria de peste 2000 de ani, a acestei tari, Fortele Armate nu s-au facut de ras. Niciodata Armata Romana nu a putut fi catalogata ca fiind lasa! Dimpotriva!
La Stalingrad, germanii ne-au acuzat de ruperea frontului, pe noi romanii, dar a fost doar o minciuna. Acolo Armata Romana a infruntat tancurile rusesti, practic doar cu baionetele. Nu aveam tancuri, armament antitanc, si in general nu aveam decat armament usor. Tunul standard anticar era de calibrul 30mm. Ce se putea face cu el?! Absolut nimic! In rest, trupele romane au luptata cu disperere si nu s-au retras decat la ordin. Zecii de mii de frati de-ai nostril au cazut prizonieri la rusi. Am fost lasi?! NU! Am luptat pe viata si pe moarte contra hoardelor rosii dar nu am avut cu ce. Nu am putut mai mult! Si atunci… au murit acolo!
In Primul Razboi Mondial, soldatii romanii ,extrem de prost echipati si destul de slab pregatiti, au luptat ca nebunii in Defileul Jiului, langa Bucuresti, la Turtucaia…Lovita din doua parti, si de germani si de turco-bulgarii, Armata Romana a luptat cu un eroism vecin cu nebunia, incercand cu disperare sa-si faca datoria ! Adica sa-si apere tara! Au murit cu zecile de mii cu baionetele in maini si fata spre inamic. Nu aveam mitraliere, tunuri…nici macar cartuse pentru toata lumea! Au fost dezertarii, sau refuz de lupta?! In Armata Romana?! NICIODATA !!!Oamenii au plecat in atac si putini s-au mai intors.
Despre iarna din 1916-1917… se spune ca si Dumnezeu plangea de mila Romaniei si a Armatei Sale!!! Ramasa cu o treime din teritoriu si cu o armata decimata, fara hrana si arme…Tara se pregatea sa-si infruntea moartea in primavera lui 1917. Vreau sa fiu foarte clar! In aceea perioada Regele Romaniei manca zilnic fasole, soldatii nu aveau bocanci , vestoane sau pusti. Tifosul facea ravagii in Moldova, iar “aliatul“ rus a refuzat sa primeasca ranitii romani in spitalele sale! S-a dat foc la puturile de petrol, s-au infundat sondele, adica la fel ca inaintasii lor… pamant parjolit in fata invadatorilor! In timpul retragerii in Moldova doar femeile si baietii sub 15 ani, au avut voie sa ramana. Ceilalti au fost luati pentru a asigura urmatoarele generatii de soldati. Copii de 16, 17 ani erau pregatiti pntru lupta. A fost, in cel mai strict sens confruntare pe care Romania si Armata Ei au simtit-o ca fiind pe viata si pe moarte! Si s-au pregatit pentru asta!
Cu o situatie militara si economica crunta, Romania s-a ridicat…cu un brat pe dupa umarul Armatei. Pentru ca Armata a rezistata, s-a instruit, s-au primit echipamente din Franta. Armata a tras aer in piept, si cu ea odata toata natiunea! Iar in primavara urmatoare, diviziile romanesti erau in linia frontului, pregatite sa-si ia pamantul inapoi. Nu voi insista asupra luptelor, eroice si epopeice, da la, Marasesti, Maresti, Oituz, toata lumea le cunoaste. Victorii imense si covarsitoare. Intregul flanc sudic al germanilor a fost oprit in baionete si dat peste cap.
Ramasi fara munitie un regiment roman a atacat la baioneta. Si vestoanele le dadusera jos. Doar baionete…si au castigat!
Sa compari Armata Romaniei cu …sarbii, rusii, italienii, e o biata glumita. In Armata Romana nu au fost niciodata dezertari in masa, refuz de lupta sau altele asemenea. In timp ce rusii luptau cu naganul la ceafa si imbibati de alcool, in timp ce italienii au luat-o efectiv la fuga, in primul razboi, in timp ce armata sarba si-a pierdut tara, de mai multe ori…cu cine sa ne comparam noi?!
Cand Mircea Cel Batran cucerea Dobrogea de la Murat al II-lea si nepotul sau Vlad Tepes il invingea pe Cuceritorul Constantinopolului, Mahomed al 2-ilea “, sarbii…erau pasalac si luptau sub steag otoman. Rusii inca se mai bateau cu mongolii pt independenta …
Una peste alta Armata Romana nu prea si-a pierdut tara, a luptat cu eficienta si mult curaj, iar Romania exista ca stat unitar, astazi, datorita bratului ei armat. Mereu prost echipate, trupele romane au stiut sa lupte si sa moara pentru Tara, dar mai ales au reusit un lucru foarte rar in istoria Europei…in permanenta o bucata de pamant romanesc a fost liber!
Ne-am aparat singuri de turci, ne-am castigat independent cu proprile noastre baionete, si am intregit Tara cu propriul nostru sange. Alti au primit-o cadou. Noi nu !
Pe aici nu se trece…si nu s-a trecut!