Artemis, sora lui Apolo, este ambiţiosul program al NASA prin care se încearcă atât întoarcerea pe Lună, cât şi stabilirea unei prezenţe umane acolo. Planurile includ şi o staţie spaţială orbitală, numită Gateway, un soi de punct intermediar în zborurile către Lună. Şi nu numai ar zice optimiştii cu ochii aţintiţi către Marte şi alte planete ale sistemului nostru solar.
Se vorbeşte din ce în ce mai mult de un buget mărit iar programul pare să aibă sprijinul preşedintelui Trump. Şanse de realizare ar fi, realegerea lui Trump (foarte probabilă în opinia mea) urmând să ne asigure că programul va fi dus şi la bun sfârşit. Măcar reîntoarcerea oamenilor pe Lună.
„Cincinalul dublu” sau planul Artemis 2021 – 2030 conform unui infografic NASA:
Sursa: NASA
Şi încă o versiune, la fel de ilizibilă din păcate:
Sursa: Ars Technica
Planificarea Artemis:
- Într-o notă pesimistă, „cincinalul dublu” american începe cu o amânare, primul zbor al SLS fiind deja mutat din 2020 în 2021. Este vorba despre Artemis 1, primul zbor al SLS, un zbor de test, fără echipaj.
- Artemis 2 va însemna o nouă lansare a SLS, de data aceasta cu echipaj la bord şi va avea loc în 2022. Nu va ateriza, doar va da o „tură” până la Lună şi înapoi.
- Aterizarea pe Lună ar trebui să aibă loc în cadrul misiunii Artemis 3, în 2024. SLS şi Orion vor participa la această misiune. Dar nu Orion va ateriza pe Lună. Până în 2024, Gateway ar trebui să fie în stare să suporte echipaj uman la bord. SLS şi Orion vor decola de pe planetă, Orion va zbura până la Lună şi se va cupla cu Gateway de unde vor lua un modul special ce va fi folosit pentru aterizarea pe Lună şi întoarcerea la Gateway de unde se vor sui înapoi în Orion şi se vor întoarce pe Pământ.
- 2028. Artemis „X”. Prima bază lunară, primul avanpost uman pe o altă planetă, fie ea şi Luna.
Sursa: NASA
Câteva gânduri
Deşi sună optimist, sunt doar 4 ani până atunci şi multe ar putea să meargă prost. Inclusiv o modificare a priorităţilor clasei politice care ar putea genera o reducere de fonduri. În condiţiile în care o lansare SLS pare să coste circa 2 miliarde USD, vulnerabilitatea în faţa reducerilor bugetare este imensă. Iar o nouă criză economică ar putea închide complet programul.
Presiunea pe bugetul NASA va fi uriaşă. Avem un superb infografic care nu ne prezintă exact cel mai important aspect al acestei întreprinderi: bugetul. De exemplu, Jim Bridenstine a cerut pentru 2020 o suplimentare a bugetului NASA cu 1,6 miliarde USD pentru a începe dezvoltarea modulului lunar, unde Boeing şi Blue Origin au venit cu proiecte. Conform Ars Technica, întregul program va costa mult, foarte mult:
But all of the missions in this chart would cost much, much more. Sources continue to tell Ars that the internal projected cost is $6 billion to $8 billion per year on top of NASA’s existing budget of about $20 billion.
În plus, nu există niciun semn că SUA ar dori parteneri internaţionali în această întreprindere. Ceea ce poate fi foarte greşit, pentru că va fi un program extrem de costisitor.
Alte vulnerabilităţi, de data aceasta de ordin tehnologic sunt: SLS, Gateway, modulul ce urmează să aselenizeze. Practic, singura chestie funcţională din tot puzzle-ul asta este Orion şi modulul său, construit de ESA. Iar „cincinalul dublu” are în vedere 37 de lansări ale unor vehicule NASA sau private şi o bază pe Lună începând cu 2028.
SLS este o nebunie aberant de scumpă şi probabil cea mai mică grijă a Boeing în acest moment. Unul dintre cei mai mari contributori la bunăstarea economiei americane trece prin schimbări şi a avut mai multe probleme, cu 737 MAX în frunte.
Pentru un astfel de program lipsit, cel puţin pentru moment, de orice beneficii economice, costurile sunt de fapt cheia succesului. NASA nu pare să înţeleagă faptul că agenţia are nevoie de o rachetă reutilizabilă şi de un cost scăzut pentru a ridica materiale şi oameni pe orbită. Nu e ceva anormal, e ceva specific bugetarilor din lumea întreagă.
De asemenea, mi se pare important ca NASA să dispună de un sistem de lansare de rezervă. Programul presupune termene de lansare foarte strânse pentru SLS iar întârzierile Boeing în construcţia SLS înseamnă că este posibil ca gigantul american să nu fie pur şi simplu în stare să construiască suficiente rachete conform programului. Şi atunci termenele vor fi schimbate din nou, generând insatisfacţia factorului politic, adică exact cel care vine cu banii. În plus, Luna nu este Staţia Spaţială Internaţională iar NASA ar trebui să aibă soluţii de rezervă pentru situaţia în care ceva merge prost.
Pe scurt, eu îmi doresc să vad din nou oameni pe Lună în 2024 şi o bază lunară începând cu 2028, însă până acum nu prea am motive să fiu optimist.
În încheiere aş vrea să vă recomand o carte. Întâmplător se numeşte Artemis, este despre Lună şi este scrisă de Andy Weir, cunoscut şi pentru Marţianul. Mie mi-a plăcut.
Nicolae
P.S. După ce-am terminat de scris articolul, am citit o știre despre planurile lui Musk cu Starship. Ceea ce a fost cu adevărat interesant în acea știre se referă la costurile estimate aferente Starship: costul de dezvoltare al proiectului între 2 și 3 miliarde USD (cât un zbor SLS), prețul de listă al unui Starship este estimat la aproximativ 220 milioane USD (cam cât un Boeing 767), iar o lansare ar putea costa undeva la 2 000 000 USD. Asta în condițiile în care Starship va putea ridica pe orbita joasă a Terrei 100 tone, este complet reutilizabilă și, susține Musk, ar putea zbura de trei ori pe zi…
În noiembrie 2019, cu ocazia unui eveniment al forțelor aeriene SUA, Elon Musk i-a spus generalului-locotenent John Thompson, comandantul Space and Missile Systems Center, în timp ce vorbeau despre Starship și costurile sale de lansare:
„If you consider operational costs, maybe it’ll be like $2 million,” a spus Musk generalului.
Dacă vrea o bază lunară sustenabilă, NASA ar trebui să se uite în primul rând la costurile de transport și la dezvoltarea unei piețe libere, concurențiale, de furnizare a acestor servicii. În paralel, asemeni poveștii din cartea recomandată mai sus, pe măsură ce explorarea Lunii ar putea lua amploare, dezvoltarea unor activități generatoare de profit, adevăratul mobil al tuturor pionierilor, din toate epocile. Pe scurt, dezvoltarea unei economii private lunare și a unor relații comerciale cu Pământul.
Totodată, Gateway și baza lunară ar putea fi folosite ca punct de plecare pentru misiuni mai lungi și mai îndepărtate, economisindu-se combustibilul care este necesar desprinderii de Pământ. Capacitatea Starship de a se realimenta de la o navă soră ar putea ajuta, cel puțin până la dezvoltarea unei infrastructuri corespunzătoare pe baza lunară.
Surse:
https://www.fool.com/investing/2020/02/16/are-elon-musks-spacex-promises-even-possible.aspx