Regina Elizabeta a II-a “Spuneti-mi trei lucruri pentru care ar trebui sa ramanem in UE”
Ei bine acesta intrebare prosteasca a contat sigur in votul britanicilor de joi, cu atat mai mult cu cat a fost facuta publica cu doua zile inainte referendumului.
Daca ar fi sa-i raspund acum reginei as spune: Iranda de Nord, Scotia, poate chiar Gibraltarul! Sunt trei motive suficiente?! Sper ca Majestatii Sale sa-i fie arhisuficient acest raspuns, pentru ca prin euro-scepticismul sau poate deveni primul monarh englez care va duce Regatul spre disparitie si va pierde Scotia.
Mai departe voi cita oameni care vad lucrurile mult mai clar si mai profund decat mine.
Sau poate exageram, dar pana una alta londonezii isi vad stilul de viata amenintat, pentru ca Londra era capital financiara a UE tocmai pentru ca se afla in Uniune si ca sa explicam il vom cita pe Bogdan Chireac: “Puţină lume ştie că pentru a tranzacţiona pe piaţa bancară europeană e nevoie de un paşaport european bancar de tipul celui pe care îl au şi cetăţenii. Americanii sau elveţienii nu au acest drept. Şi atunci, din cele 1400 de instituţii financiare din City, o treime sunt americane şi o treime sunt elveţiene. Ele au făcut cunoscut că nu vor tranzacţiona în UE dintr-o ţară non-UE. În doi ani, cât va dura procesul de ieşire a Londrei din UE, cu toţi se vor muta pe continent.” Deja chiar de vineri o mare banca americana de investitii a anuntat ca isi va reloca spre Asia 2000 de slujbe din City, din cele 5000 existente astazi.
Iar Marea Britanie va negocia destul in genunchi iesirea din UE pentru ca de aceasta data nu mai are cu ce sa santajeze Uniunea, Bruxellesul anuntand deja ca intelegerile cu Marea Britanie discutate in februarie (care confereau Regatului un statut special) nu mai sunt valabile.
Practic britanicii vor trebui sa semneze ceea ce li se va oferi. Pentru ca daca nu semneaza raman in continuare in UE. Pe de alta parte este foarte putin probabil ca UE a celor 27 ramasi sa fie un partener de negociere amabil si intelegator atat timp cat toata lumea stie ca referendumul a fost o masura cu totul politicianista, folosita de premierul Cameron in campania electorala de acum doi, fata in fata fiind cu un partid populist – UKIP al ciudatului Nigel Farage. Iar Cameron s-a ţinut de cuvânt cu referendumul, după ce a fost ales în 2015. Pe parcurs, în februarie 2016, pentru a-şi susţine cauza, premierul britanic a recurs şi la un veritabil şantaj asupra UE, negociind noi privilegii pentru Marea Britanie, care şi aşa are un statut special în UE, totul sub pretextul că dacă se întoarce de la Bruxelles la Londra cu o victorie, va putea câştiga referendumul şi inimile britanicilor în favoarea UE. Iar Bruxelles-ul i-a pus pe tavă aproape tot ce a cerut.
Iulian Fota considera ca „Problema nu e în tot Regatul, ci doar la englezi şi în special la cei peste 50 de ani. Este o ură pe UE, pe o retorică absolut halucinantă, demagogia este înfiorătoare. Sindromul Boris Elţîn, să ne distrugem ţara, dar să fim noi stăpâni pe ce rămâne, pe mica Anglie cum spun unii. Astfel, mulţi care au votat pro-Brexit şi care, arată demograficele, provin majoritar din clasa muncitoare, cu venituri mici şi cu studii mai puţine, nu sunt neapărat împotriva UE, ci vor să sancţioneze politicienii pe care îi fac responsabili de propriile neajunsuri – nivel de trai mai prost, venituri mai mici după criza financiară.”
Cel mai probabil Cameron nu se astepta sa se ajunga aici.
Si pana la urma cine sunt liderii pro-brexit? Nigel Farage, un om cu fata si gesturi de retardat, Boris Jhonson fost primar al Londrei, un barbat care la o varsta destul inaintata isi vopseste parul, iar in Franta Le Pen, o politruca de cea mai joasa speta, care conduce un fel de partid monarhic, si al carui discurs este pur politicianist si fara nici un fel de consistenta sau solutii?
Acum, dupa vot Boris Jhonson si-a mai temperat tonul sustinand ca Marea Britanie nu trebuie să se grăbească să părăsească UE, in timp ce europenii Donald Tusk, Jean-Claude Juncker si Martin Schulz sustin exact contrariul: Marea Britanie să iasă din UE „cât mai curând”! Acelasi Boris Jhonsosn care a comparat Uniunea cu planurile lui Adolf Hitler, iar acum spera ca va fi noul premier al Marii Britanii.
Imi si pot inchpui cum vor negocia europenii cu asta.
Iulian Fota: „De cealaltă parte, ieşirea din UE nu se petrece automat, la cerere, neexistând un mecanism legal pentru asta, ci este subiectul unor negocieri cu restul ţărilor membre, care pot fi de durată şi al căror rezultate nu pot fi prevăzute de Marea Britanie.”
Experţii compară eventuala rupere a UK de UE cu un divorţ cu năbădăi.
„Brexit-ul loveşte în toată UE, iar dacă britanicii pleacă, ostilitatea faţă de ei va fi mare în multe locuri. Nu vor avea un tratament prea comod din partea restului Europei. E ca la divorţ, negocierile vor fi complicate şi urâte. Se intră într-un turbion de unde nu mai ştie nimeni ce se va întâmpla, încotro o iau lucrurile”.
Cristian Diaconescu: „Pentru că nu există formule care să se aplice automat în cazul unei astfel de ieşiri din UE, va trebui să fie parcursă o perioadă de negociere extrem de serioasă, negociere în care Bruxelles-ul va fi foarte drastic faţă de Londra, tocmai pentru a nu crea un precedent. Între cei care vor avea de pierdut, UK va fi cea mai afectată”.
Iulian Fota: „Sunt argumente că au pierdut controlul pe propria lor ţară; că birocraţia de la Bruxelles, pe care nu a ales-o nimeni, controlează totul; că plătesc şi nu primesc, ceea ce este o mare minciună, de exemplu toată cercetarea britanică este ţinută în viaţă de fondurile UE; că au mai multă influenţă şi relevanţă dacă îşi fac jocurile cum vor ei; că nu pot face acordurile comerciale cum vor ei, pentru că nu îi lasă Bruxelles-ul. Se speculează un sentiment de teamă, demagogic şi populist, speriindu-i pe britanici, ignorându-se complet contrargumentele împotriva ieşirii – ce au de pierdut”.
Profesorul Iordan Barbulescu: “Ar urma ani grei şi mulţi de „divorţ”, inclusiv un „partaj” între Marea Britanie şi restul statelor membre, care cuprinde şi restituirea banilor primiţi în anii de membru al UE, reînfiinţarea unor instituţii naţionale cu tot ce înseamnă aceasta după mulţi, mulţi ani de apartenenţă la UE, masive modificări legislative.”
Dimensiunea economică a Brexitului, profesorul Iordan Bărbulescu o trece tot la pierderi: „UK iese dintr-o organizaţie puternică, cu 28 state membre, una din puterile mondiale chiar şi după crizele din 2008-2016. Iese dintr-o economie puternică şi va trebui să-şi refacă acordurile comerciale cu toate statele lumii, doar cel cu SUA urmând a dura între 7 şi 10 ani. Pleacă dintr-o piaţă de 500 de milioane de consumatori în care are asigurată libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor şi va deveni o ţară terţă ce va negocia cu fiecare ţară membră acorduri bilaterale sau cu UE multilaterale, după caz, ceea ce nu îi va aduce beneficii pe termen scurt şi mediu, cel puţin. Banca Angliei vorbeşte de pierderea a 400.000 locuri de muncă în primul an”.
Cristian Diaconescu: “UK primeşte foarte mult înapoi de la UE, pentru că ei sunt exportatori de servicii pe continent, de tot felul – financiare, bancare, avocăţeşti. Ei trăiesc din această plusvaloare a interacţiunii, nu au resurse. Din acest punct de vedere, exact serviciile ar fi blocate. În al doilea rând, ei beneficiază de foarte multe excepţii, nu sunt membri ai zonei Euro, unde tocmai acolo apar restricţiile cu privire la politicile monetare şi fiscale naţionale. E foarte greu de spus care sunt acele reglementări europene care le afectează drepturile”.
Si la sfarsit Iulian Fota: “Ce e grav e că partida pro-Brexit a preluat şi mesajele pro-Rusia, nu doar pe cele împotriva UE. Toate argumentele ruşilor sunt în gura partidei pro-Brexit. Eu nu cred că David Cameron rămâne la guvernare dacă pierde şi inevitabil vor veni unii care fiind pro-Brexit, au adoptat mesajul pro-rusesc. Şi va avea efect şi asupra cooperării în interiorul NATO, pentru că nu te poţi înjura la UE cu aceiaşi cu care spui că cooperezi la NATO. Ruşii îşi vor freca mâinile, ar fi marii câştigători ai Brexit-ului. Pentru România, în momentul în care NATO şi UE paralizează, ce-ţi mai trebuie?”
Intre timp, doar „vineri, în 8 ore, economia Marii Britanii a pierdut 350 de milliarde de lire sterline, sumă mai mare decât contribuția Regatului Unit la bugetul Uniunii Europene în ultimii 15 ani”, a scris pe Twitter, Guy Verhofstadt, liderul Alianței Liberalilor și Democraților din Parlamentul European.
Iar scotienii au iesit in strada in capitala Edinburgh impotriva iesiri tarii lor din UE. Ieri a avut loc o intalnire de urgenta a cabinetului scotian cu privire la masurile ce trebuiesc luate in eventualitatea ca parlamentul de la Londra va valida referendumul. Guvernul scotian va initia discutii „imediate” cu Bruxelles pentru ramanerea Scotiei in cadrul UE, a declarat premierul scotian Nicola Sturgeon.
Acum, or avea britanicii dreptate?! Cel mai probabil nu au, din punctul meu de vedere europenii au o sansa reala in viitor doar impreuna si intr-o forma cat mai integrata, acolo unde orgoliile si interesele locale vor lasa locul interesului general european, acolo unde toti membrii UE vor avea un statut egal si unde cu totii vom pune umarul pentru a ne asigura un loc cat mai bun in viitoarea arhitectura economico-politica mondiala.
Altfel, rand pe rand statele europene vor fi strivite de giganti precum China, India, Japonia sau tarile BRICS si din Europa va ramane cel mult un stabiliment turistic, o zona unde noile super-puteri economice ale planetei isi vor trimite copiii sa vada ce inseamna decadenta. Nici americanilor nu le va fi bine ramasi singuri.
Pentru ca eu cred – poate sunt dincolo de naiv – ca civilizatia europeana, de pe ambele maluri ale Atlanticului, poate reusi doar impreuna si ca oricate lucruri ne-ar desparti sunt nimic pe langa cate trasaturi comune avem.
Important este sa ramanem impreuna, problemele de birocratie, integarre adevarata, etc sunt doar chestiuni de parcurs care pot fi rezolvate in familie, pentru ca pana la urma raul unuia se rasfrange si asupra celorlalti.
Vom reusi impreuna sau vom intra in istorie individual.
GeorgeGMT