Dupa tancuri, se discuta despre avioane de lupta (F 16A/B, Mirage 2000 chiar F/A-18 Hornet), dar in acelasi timp prima baterie Patriot PAC 2 din Germania se indreapta catre Ucraina. Vor mai urma alte doua baterii, una din Statele Unite, cea de-a treia din Olanda.
In acelasi timp, Roma si Parisul sunt de acord sa trimita o baterie de SAMP/T, iar cu patru baterii de rachete sol-aer cu raza lunga (Patriot PAC 2 si Aster 30) lucrurile incep sa se lege pentru ucraineni.
La nivel de artilerie s-au mai linistit, au suficiente obuziere de 155mm, plus cele de 152mm, ceva rachete sol-sol HIMARS, vor incepe sa primeasca tancuri (cel putin trei batalioane), se discuta despre avioane de lupta.
Astfel incat armata ucraineana incepe sa arate drept o forta luptatoare uniform dotata, capabila sa lupte atat la sol cat si anti-aerian sau pentru dominatia spatiului aerian de deasupra propriului sau teritoriu.
Insa trimiterea de sisteme anti-aeriene/anti-racheta atat de sofisticate pe frontul ucrainean este doar partea cea mai simpla a problemei, pentru ca partea cu adevarat complicata este sustinerea apararii anti-aeriene prin livrari ritmice de rachete.
Ori se cunoaste deja ca o rachete Patriot PAC 2 GEM T costa cateva milioane de dolari, una PAC 3 MSE intre 6 si 8 milioane de dolari, iar o rachete Aster 30 nu poate sa fie prea departe de pretul “americancelor”. Ce stim sigur despre Aster 30 este ca procesul de fabricatie este unul foarte laborios si necesita foarte, foarte mult timp.
Daca ucrainenii incep sa traga ca la nunta vor ramane repede fara munitie si nu cred ca exista vreo tara europeana care sa aiba pe stoc mai mult de 2-300 de rachete PAC2/3 iar in privinta Aster 30 doar italienii, francezii si britanicii din Royal Navy ii pot sustine.
Nu este atat de simplu cu apararea AA, cand un proiectil de 35mm costa cateva sute de euro, o AMRAAM se duce spre un million de dolari, iar o PAC 3 MSE face cam 8 milioane de dolari.
Doar un camion de lansare incarcat cu PAC 3 MSE are 16 rachete, adica costa in jur de 120 de milioane de dolari. Te cam ia durerea de cap, un astfel de vehicul fiind probabil cel mai scump camion din lume.
Si in aceste conditii cine isi asuma aprovizionarea ucrainenilor cu o munitie atat de scumpa?!
Pentru ca atunci cand vine vorba despre sisteme de armament complexe apar intotdeauna cel putin doua probleme: costurile financiare cu operarea acestora (munitia in primul rand) si posibilitatea donatorului de a oferi munitia si piesele de schimb necesare. Este foarte simplu sa trimitic SAMP/T-ul in Ucraina, dar rachetele?
Sa ne aducem aminte cat costa un batalion de tancuri Abrams – peste un milliard de dolari (in fapt cam 1,3 miliarde) incluse fiind masinile de lupta, piesele de schimb, munitia etc.
Cat costa o baterie Patriot?! Pai Romania va plati pentru sapte baterii (un radar si patru camioane de lansare per baterie) 3,9 miliarde de dolari, iar rachetele achizitionate ne-ar ajunge probabil pentru o scurta perioada, daca luam in considerare intensitatea conflictului ucrainean.
Vedem in ce situatie sunt rusii care au inceput de o buna bucata de vreme sa aduca pe front echipamente vechi de zeci de ani.
Astfel ca atunci cand se aduce in discutie livrarea unui numar semnificativ de tancuri, MLI-uri, artilerie reactiva sau clasica, sisteme anti-aeriene etc ar trebui sa avem in vedere si costurile cu sustinerea acestor sisteme de armament in stare de operationalitate si nu discutam aici despre bani ci despre capacitatea industriala a tarilor donatoare de a face fata necesarului de pe front, atat timp cat Ucraina duce de facto razboiul pe banii si industria NATO, o industrie militara care nici in visele ei cele mai frumoase nu spera ca cererea sa explodeze la portile ei intr-un asemenea grad.
Dar visele pot deveni rapid cosmaruri.
GeorgeGMT